Scandal

S-a aprins inca inaite de coborarea de sambata. Ziarul bulevardier (interesant cuvant are limba germana pentru a descrie tabloidele) Die Krone a publicat bomba. Marcel Hirscher ar fi calcat o poarta in timpul slalomului din Zagreb. Si apoi si in Adelboden. Iar in Zagreb ar fi calcat si Neureuther, ceea ce ar insemna ca i-au furat victoria lui Kostelic. Informatii venite dintr-o sursa indicata ca foarte de incredere, de undeva din anturajul lotului national. Videourile curselor sunt intotdeauna analizate ulterior de antrenori cu sportivii lor. In tabara austriaca nimeni nu vazuse nimic. S-au mai uitat de cinci ori. Dupa care Berthold, Matthias Berthold, antrenorul sef al baietilor, l-a chemat la el pe Hirscher si i-a zis: ai calcat in Zagreb. Hirscher a crezut ca face bancuri, dar cum Berthold n-a izbucnit in ras, s-a schimbat la fata. Apoi Berthold a confirmat si public, iar in dimineata slalomului site-urile de stiri anuntat cu litere mari si vestea inconjura de sapte ori lumea: Federatia austriaca recunoaste! Desi antrenorii nu s-au pus de acord daca a fost sau n-a fost, nici dupa revederea imaginilor de zeci de ori.

Aceasta a fost atmosfera la startul slalomului din Kitzbühel. Trebuie totusi clarificat ceva. Dupa orice cursa de schi alpin exista 15 minute in care se pot depune contestatii ale rezultatelor. La slalom stau – tocmai din cauza riscului mare de calcat porti – arbitrii insirati pe partie, care au exact sarcina aceasta. Sa se holbeze la o poarta trecuta de o hoarda de schiori si sa semnaleze cand ceva nu e in regula. Daca nu e sigur, exista varianta analizei video de catre un juriu. Au trecut cele 15 minute, salut! Rezultul e batut in cuie. Dar pentru Ivica Kostelic, iritarea a fost mare. Si au mai venit apoi si intamplarile din cursa.

A fost cald in Kitz. Atat de cald incat arcul de plastic (sau ce-o fi fost) de deasupra finisului s-a trezit de dimineata intr-o rana, cu zapada prea moale ca sa-i mai sustina maiestatea. Asa ca prima treaba pe lista organizatorilor a fost demontarea lui, sa nu cada pe nepusa masa in capul unui schior la terminarea cursei.

Apoi randul la marcat traseul a ajuns din nou la echipa Croatiei. Daca cititi des pe aici, stiti deja ca Ante Kostelic e cel mai fantezist antrenor. Unii spun ca habar n-are de schi si asta se vede din combinatiile de pe traseu. El insusi spune ca asa ii demasca pe cei ce n-au habar de schi. Cert e ca nimeni nu mai inoveaza precum tatal lui Ivica. Distantele intre porti au variat ca actiunile la bursa, cand sa creada omul de pe partie ca a prins un ritm, o poarta netrecuta in partitura i-a si iesit in cale. Verticalele n-au stat cuminti in plat, bune de accelerat cu linia directa, ci au urcat coasta, sfindandu-i pe concurenti de pe abrupt cu provocarea indraznelii trimiterii schiurilor drept la vale. Si tot asa.

Nu in ultimul rand, partia a fost stropita cu apa, presarata cu sare, ca poate se mentine mai mult timp in buna stare. Nu s-a intamplat. Fiindca a plouat.

In prima mansa totusi s-au mai pastrat aparentele. Iar cei mai buni oricum au luat startul la inceput, cand zapada era inca in ordine. Cristian Deville a avut norocul deschiderii si a mers curat, cu exceptia verticalei de pe abrupt, unde s-a incurcat intre stiinta si viteza. Apoi campionul anului trecut, Jean-Baptiste Grange, a calcat la putin timp dupa start.

A urmat Kostelic, cu stilul lui tipic, linistit, usor dozat, dar fara greseala. Avantajat de cunoasterea tuturor trucurilor tatalui sau. Deville n-a putut decat sa se incline in fata celor trei sferturi de secunda avans. Dupe ce Andre Myhrer a rezolvat problema verticalei celei ciudate cu o sprijinire in pumn, pierzand mult timp, a venit randul lui Marcel Hirscher.

Ar fi fost indicat sa mearga prudent, dar pe austriac nu-l intereseaza anul acesta sa faca puncte. Mai nou tine doar sa faca tot timpul 100 de puncte. Asa ca a riscat. Nu s-a impacat cu verticala, bustul nu s-a pus de acord cu picioarele, dar a luptat si le-a tinut (impresionant) pe linia corecta, indiferente la ce s-a intamplat deasupra lor. Cu ce a mai recuperat cu atacul de pe ultima bucata, a incheiat la 2 zecimi in spatele lui Kostelic. Partea interesanta a urmat ulterior, in paralel cu desfasurarea cursei.

In timp ce pe traseu Mario Matt a mers mai riscant ca niciodata, tinand de echilibru cu bratele in lateral de cate ori a fost in pericol, ca si cum ar fi avut doua cabluri pe care sa se sprijine si depasindu-l pe Kostelic cu o sutime, Günter Hujara, directorul curselor masculine, cerea imaginile evolutiei lui Hirscher. Hujara sta de multe ori sub cabina de start ca observator. Sefului i s-a parut ceva ciudat chiar la prima poarta. Si pentru a evita amplificarea scandalului a revazut imaginile. In reluare si repetat. Verdictul: austriacul a calcat si pe la al 11-lea concurent se stia ca-i descalificat.

Intre timp Felix Neureuther derapase sub o poarta si o luase de jos in sus cu o bucla, trucul de jongleur neajutandu-l totusi sa se califice. Apoi a urmat Jens Byggmark care oricum face cursele pe linii ciudate si in stranietatea primei manse a aratat normal in comparatie cu restul lumii, obtinand un bun loc patru.

Sau totusi cinci? Caci totusi Hirscher parca n-a calcat? Pe imaginile in ralenti ale ORF-ului n-a existat nici un dubiu la reluare. Ce s-a vazut acolo a fost o calcare de poarta. La aplicarea unei lupe direct pe clapar realitatea s-a mutat la polul opus. Clar nici n-a atins poarta cu schiul. Si aici e nodul gordian al intregii afaceri.

Marcel Hirscher are un stil aparte, cu un schi aproape tangent la cilindrul batului in fiecare viraj, cu un zvacnet scurt si foarte apasat imediat ce depaseste o poarta, ceea ce atenueaza pana la disparitie reculul atunci cand calca o poarta. Pe de alta parte fiind atat de aproape de fanioane le loveste adesea in lateral cu claparul. Ce simte sub picioare poate fi sau poate sa nu fie un bat. Iar ce vedem noi ca fiind clar trecere peste un fanion poate fi iluzie optica. Dupa cum ne-a dovedit-o lupa din Kitz.

Ca urmare, Hirscher a fost recalificat, completand tripleta distantata mult si de Deville, dar mai ales de pluton, insa tot circul asta n-a ramas fara urmari.

In paralel cu socoteala slalomului in Kitzbühel s-au numarat si secundele combinatoristilor. Dupa ce Ligety si Zurbriggen au ingropat cate patru secunde in mormanele de zapada din viraje, iar Bode a abandonat inca o data, la finalul primei manse Kostelic se detasase deja la peste doua secunde si jumatate de Beat Feuz, urmati de Adrien Theaux si Romed Baumann.

***

Mansa a doua a avut un traseu normal, dar partia era deja complet demolata. Un simulacru de netezire a acoperit santurile doar pana la al treilea concurent, de unde s-a trecut la proba de dat in gropi, zburat in ce directie o vrea fizica, pierdut schiuri si mers pe sarma dintre abandon si ramanere pe traseu. Putini s-au descurcat in aceste conditii extreme. Numerele mari de start cu care incearca de fiecare data calificarea l-au calit pe Wolfgang Hörl, schiorul ce a ignorat cel mai bine transeele. Locul unu in prima mansa si un salt de jumatate de clasament, de pe 22 pana pe 8.

Partia s-a stricat cu consecventa mai departe. Iar incercarile disperate ale lucratorilor de a astupa gropile in pauzele publicitare au fost mai mult apa de ploaie. Si totusi doi schiori porniti in ultima grupa, a celor mai buni 8 slalomisti, merita cu prisosinta calificativul de uluitor. Steve Missillier, aflat pe 6 la pauza, a schiat salbatic, s-a rotit cu bustul, s-a smucit inapoi pe directia cea buna si n-a oprit schiurile din alunecare. Al patrulea timp al mansei i-a adus aceeasi pozitie si in clasamentul final. Pierduse prea mult de dimineata pentru un loc mai sus.

Jens Byggmark a pornit si el sarjand, dar a gresit imediat si greseala l-a costat cat sa treaca in spatele francezului. Apoi a urmat minunea lui Deville. A pornit pe pipaite, ca sa lase apoi schiurile sa-l traga inainte pe abrupt, el supraveghind totul din urma intr-o pozitie consumatoare de forte, care i-au ramas totusi destule si ca sa dea drumul motoarelor pe final pentru cel de-al doilea timp al mansei. Genul de mansa dupa care iti vine sa exclami asta a fost cursa victoriei. Dar realizezi ca totusi acolo in fata sunt doi oameni cu un avans de trei sferturi de secunda.

Pana la ei a mai avut de schiat si Marcel Hirscher. Mega-spectacol. Schi aerian pur, si acum hai sa recunoastem. Daca ne uitam la poza aceasta, cum sa ramana pe traseu dupa asa ceva fara ajutor de la domnul Newton? A facut acrobatia asta de cateva ori, nu o data. Timpul nu l-a oprit totusi. A trecut linia de sosire invins. Putintel in urma lui Deville. Apoi imaginile au aratat o poarta calcata, fara dubii de aceasta data, si a urmat descalificarea corecta.

Ivica Kostelic a avut nevoie sa termine cursa, pentru punctele din combinata. Usor nu i-a fost, si el trecand pe langa abandon si aproape atingandu-l. A dozat sau nu? Greu de zis. A aratat agresiv si hotarat, dar asta si pentru ca s-a zbatut sa se redreseze de multe ori. Oricum, cu atatea erori, a ramas clar in urma lui Deville.

Mario Matt a inchis slalomul cu o mansa ca o formalitate. Corecta, cuminte, fara stralucire si fara victorie. A schiat ca pentru locul secund si, mai rapid cu doar 6 sutimi decat Kostelic, cu ceva noroc pe el s-a si clasat. Ar fi trebuit sa urmeze sarbatoarea lui Deville cu prima victorie a carierei, obtinuta la 31 de ani. Multi, dar italianul e din Beaver Creek intr-o permanenta stare de minunata perplexitate in fata propriilor succese, ce ii aduce o lumina de copil incantat in ochi. Bucuria ii e inocenta si nu l-a interesat s-o plimbe ostentativ in fata camerelor.

Atrase imediat de furia de taur a lui Kostelic. Ajuns jos, croatul a aflat de descalificarea lui Hirscher. Adica a incercat inca o data sa scape nepedepsit care va sa zica. La fel ca in Wengen in prima mansa. Lumea s-a colorat in rosu si n-a mai contat ca locul 3 din slalom si victoria din combinata – unde a fost urmat de Beat Feuz si Silvan Zurbriggen – i-au adus primul loc in clasamentul general cu un avans de 130 de puncte fata de Hirscher. N-a mai contat nici ca nu vazuse imaginile incriminate. A plecat fierband spre conferinta de presa.

Cei apropiati au realizat prea tarziu starea lui de spirit si n-au mai apucat sa-l opreasca. Intrebat (predictibil) de ziaristi ce parere are, s-a aruncat in gol. A declarat ca imaginile sunt clare ca buna ziua pentru el, ca Hirscher e un trisor ordinar si apoi a continuat cu o pilda din 1415, din timpul unei batalii intre francezi si englezi, castigata de acestia din urma. Regele francez, vazand infrangerea a dat sa fuga, insa sfetnicul lui l-a oprit din drum si citatul acela, ramas in cartile de istorie a fost adaptat de croat cu aplicare la Hirscher si Neureuther: „E doar o cursa, dar rusinea va ramane pe vecie.” Si a cerut ca cei doi sa-i prezinte scuze. Dar mai ales Hirscher.

Daca la prima vedere atitudinea austriacului in Wengen si Kitzbühel pare nesportiva, adevarul e ca nu e treaba schiorului sa decida daca a mers corect. Dupa cum am spus la inceput, cursa are o gramada de arbitri de porti. E adevarat ca FIS ii amendeaza pe schiorii care calca si merg mai departe, dar nu pentru inducere in eroare, ci pentru ca se doreste evitarea curselor de antrenament in conditii de concurs. De altfel FIS a reactionat – exagerat in prima instanta – taxandu-l pe Hirscher cu 6000 de franci, in locul celor 2000, costul a doua descalificari. I se poate cere unui schior sa-si inceteze coborarea atunci cand poate a calcat o poarta? E clar ca nu. Caci daca a simtit altceva? Nimeni nu ar da o victorie pe o parere.

Pretentia si acuzatiile lui Kostelic au fost nejustificate. De altfel dupa ce s-a calmat, croatul a realizat gafa facuta. Intre timp i s-au aratat si imaginile din Zagreb si nici el, nici responsabilii de la FIS n-au descoperit cele doua iregularitati incriminate de ziarul ce a pornit totul. Ramane totusi un gust amar si un mare semn de intrebare asupra tehnicii de care e nevoie de acum inainte pentru a detecta corect incalcarile regulamentului. Propunerea lui Ligety (care a recunoscut ca el a calcat in Zagreb si n-a fost prins) e sa se accepte calcari de porti. Originala, dar inefectiva, lumea va gasi tehnici pentru mers si in slalom la fel de direct ca in coborare, daca fanioanele raman doar de decor. Tema de gandire pentru urmatorul congres FIS.

clasamentul primei manse
clasamentul final al slalomului
clasamentul combinatei
declaratii