Debarcarea canadiana

Nu ca Franta ar avea nevoie sa fie salvata, cel putin nu in felul acesta, dar echipa canadiana a sarjat in cea de-a doua coborare din varful partiei Verte des Houches, ocupand pentru o zi intregul Chamonix. Multi anuntasera fapte mari, linii perfectionate, schiuri mai bune dupa cursa de vineri, si sa nu fim nedrepti, chiar au crezut asta, insa doar canadienii au trecut la actiune.

Erik Guay, ca sa-l luam doar pe unul dintre ei, a pus in paralel pe doua ecrane inregistrarile din cursa lui si a invingatorului Klaus Kröll. Sa caute cele 8 sutimi lipsa. Austriacul gresise sus, recuperase undeva in partea nefilmata, iar finisul a fost aproape identic. Doar la ultima saritura, Kröll prelungise zborul cu trei metri. O planare de 8 sutimi in timpul careia Guay nu strabatuse decat un metru. Canadianul si-a pregatit planul de atac in conformitate cu studiul. La targ socoteala a iesit putin altfel, virajul cel dificil de la Panorama i-a imprimat o miscare de titirez si suprarotirea usoara de dupa a costat un pic. Dar mai departe a schiat si a sarit in graficul optimului calculat si cand a trecut linia de sosire, clipea 1 in dreptul numelui lui. Iar Kröll, Cuche, Feuz – mereu surprizatorul Beat, cand sa zicem ca si-a iesit din forma, ne-a facut iar cu mana de langa podium – erau deja jos.

Romed Baumann a analizat si el, dar a stiut ca are o slabiciune de necorectat de azi pe maine. Alunecarea lunga pe teren drept. Pe modelul Bode din ziua precedenta a schiat activ in primele trei sferturi de secunda, a acumulat peste jumatate de secunda, apoi s-a asezat ciuci si a sperat sa nu piarda tot. I-au ramas 10 sutimi, doar cu Bode Miller ramas la start din periculoasa grupa de elita.

Cand americanul s-a ciondanit iar cu vechii rivali Kröll si Cuche, da sutimile, ia sutimile, toti trei fiind clasati foarte aproape unul de celelalt pe locuril 6-8, Baumann si-a zis: in sfarsit! Are o victorie de Cupa Mondiala in palmares, dar e in proba super-combinata, pe care nici macar el n-o ia foarte in serios. Si-a dorit toata viata una adevarata si acum era in mana lui. Insa pe cand o privea fascinat, intorcand-o pe toate partile, invatand sa simta gustul triumfului, Jan Hudec a trecut linia de sosire chiuind, i-a smuls-o din palme si a ridicat-o deasupra capului.

Mai tarziu povestea ca i-a venit sa chiuie inca cu 40 de secunde dinainte sa treaca linia de sosire. Nimerise in miezul perfectiunii in timpul cursei si a recunoscut-o imediat. Povestile schiului alpin se scriu de prea multe ori pe acelasi tipar. Cineva are sau nu are succes, se accidenteaza, se reaccidenteaza si tot asa pana la iesirea din acest cerc vicios si in sfarsit revine. Ura, titluri in ziare si mai devreme sau mai tarziu rasuflarea povestii prin repetare pe toate canalele o zi, doua, cinci, pana la saturatie, indiferent de cate victorii inregistreaza. Apoi locul ii e luat de aceeasi poveste cu alt nume. Totusi chiar si asa, copii la indigo, sunt acolo, multe, repetabile, fascinante si minunate de fiecare data, dandu-ne iluzia ca ne putem lua cu totii soarta in maini si putem iesi invingatori din toate incercarile.

Insa toate povestile se spun privite din viitor spre trecut. Si la intrebarea, ce v-a motivat sa continuati, sa reveniti iar si iar, raspunsul onest nu e cel pe care il asteptam. Jan Hudec a avut accidentari cat pentru inca vreo doi colegi. Asta in conditiile in care rata oaselor si ligamentelor rupte, si a meniscurilor ciupite, roase, distruse e oricum enorm de mare. De fiecare data a apucat sa schieze doar cateva curse intre doua accidentari si nu stiu daca pana acum a avut vreun sezon intreg. Imaginati-va ca la 3o de ani, anul acesta, a debutat pe Streif, in Kitzbühel. Nu ca n-ar fi avut valoare ca sa prinda echipa, ci pentru ca n-a fost intreg la nici o cursa pana acum. Si fiindca o data, cand s-a prezentat la tragerea la sorti a numerelor, s-a anulat cursa din cauza vremii. Jan e la primul sezon in care se pipaie sa vada daca e intreg, fiindca usuratatea asta a fiintei si lipsa durerilor ii e straina.

La intrebarea despre motivatia revenirii nu pomeneste nimic de eroism, idealuri inalte si depasirea limitelor. Raspunde ca n-a stiut. Daca ar fi vazut de la inceput in viitor, cat de chinuit va fi, ar fi renuntat. Si-ar fi vazut de familie, ar fi gasit altceva cu care sa-l uimeasca pe pustiul lui de cinci ani (care crede ca tata castiga fiecare cursa, altfel de ce l-ar ovationa lumea aceea multa cand trece linia de sosire, asa ca striga si el de acasa din fata televizorului) si n-ar fi purtat lupta aceasta macinatoare. Acesta e raspunsul pe care il dau toti de fapt. Atunci cand se accidenteaza o data, nu-si imagineaza tot sirul lung de dupa. Cred ca e doar un ghinion si peste unul singur poti sa treci.

Mai ales cand iubesti ceea ce faci. Jan a iubit schiul inca de mic. Nici nu se putea altfel. Tatal lui fusese campionul national al Cehoslovaciei. Fugiti in Germania din tara natala pe cand Jan nu implinise inca un an, parintii au obtinut viza canadiana dupa trei ani si jumatate, in 1986, timp in care pustiul a invatat limba germana, pe care o vorbeste bine si azi. In noua patrie au prins radacini in Calgary, langa munte. De acolo totul a mers firesc, Jan mostenise talentul. Care din cand in cand a izbucnit cu putere. La coborarea castigata in 2007 in Lake Louise. Sau la mondialele din Aare, cand a cucerit argintul, intrecut fiind doar de Svindal.

Asa ca victoria lui nu ar fi trebuit sa vina chiar ca o surpriza, cu atat mai mult cu cat si in ziua precedenta terminase pe 6 in cursa cea cu timpi apropiati. Pe Benjamin Thomsen in schimb nu l-a mai asteptat nimeni. A avut numarul 50 la start, ca si in ziua precedenta, cand primise aplauze pentru evolutia inimoasa de locul 11. Pana i-a venit randul sa schieze, aflase deja rezultatul. Amicii mei pe podium? Pai hai si eu. 1-3-5. Locurile canadienilor premianti, care pentru o zi au pus stapanire pe proba de coborare, interzicand elvetienilor, in premiera in acest sezon, accesul pe podium.

comentariul live text
clasamentul etapei
declaratii

2 păreri la “Debarcarea canadiana

  1. vezi penultimul paragraf , primul rand : cred ca ai vrut sa scrii * a iubit schiul inca de mic *
    *nimic* nu-mi scapa :)merge cu mine
    xoxox,j and L 🙂
    ps click si de Valentine’s day ? or aduc rosess

  2. 😆
    Ma saboteaza degetele. De multe ori le prind scriind chestii cu sens, dar nu cele dictate de cap. 😛

    De Valentine’s day vin eu cu flori la tine. Hug.

Comentariile nu sunt permise.