Jubileul

Lacrimi in ochi, voce strangulata de emotii, cuvinte rupte la jumatate. De nu ne-ar fi dovedit (intr-un episod din Law & Order) ca nu e o actrita buna, am fi zis ca Lindsey Vonn pregatise intregul arsenal pentru induiosat audienta dinainte de cursa. La fel cum pusese antrenorul ei in rucsac sticlele de sampanie pentru eleva lui si cea de tuica de pere pentru cinstit restul antrenorilor, scotandu-le la momentul oportun. Victoria cu numarul 50 in Cupa Mondiala, cea cu numarul 25 in proba de coborare. Cifre la care pentru nume de legenda e greu si sa viseze. Va spuneam acum o saptamana ca Didier Cuche a atins, tot in Garmisch, borna 20 si elvetianul castiga parca de o vesnicie. Alberto Tomba are 50 de victorii si cum isi mai ingenunchea el adversarii in fiecare zi. Sau cel putin asa s-a pastrat amintirea. Iar Lindsey, care inca mai are ani buni in fata tocmai l-a ajuns. Duminica trecuta, in St. Moritz, totul fusese aranjat pentru aceasta celebrare, dar in ultima clipa ii fusese refuzata pentru trei sutimi, atragandu-ne atentia. Culesul acesta de triumfuri nu e o defilare formala, cu premiul acordat direct pentru prezenta la start. E munca irosita uneori zadarnic, e izbire de obstacole, e apucare de fum. Soarta ocoleste uneori pe cai nebanuite. In St. Moritz ar fi sarbatorit singura, in Garmisch i-a avut alaturi pe tatal ei si pe una din surori. Mirosea a jubileu si au zburat in Europa sa fie prezenti. Si cand te gandesti ca a fost cat pe ce sa nu se intample. Mai intai schiurile. Lungi, grele, barbatesti si rapide, in coborarea din Garmisch au pierdut la 6 zecimi intrecerea cu cele normale pe care a alunecat Nadja Kamer. Noroc ca traseul a avut si curbe. Unde americanca a intrat cu o greseala uriasa. O dezechilibrare intr-un viraj inainte de schimbarea directiei schiurilor, ce ar fi trimis pe oricine altcineva la adunat bulgari pe marginea traseului. Mai intr-un picior, mai intr-o mana, Lindsey le-a indreptat si inca in timp ce facea corectura a apasat si pedala de acceleratie. Contraintuitiv. La ultimul timp intermediar recuperase deja o parte din intarziere. Pana la final acumulase 4 zecimi pentru victorie. Invinsa ei, Nadja Kamer, a venit si ea cu o poveste in tolba. Inceputa anul trecut in Are. Cazatura urata in cursa, sezon incheiat prematur, deznadejde si depresie. Cu antrenorii cantand toti pe vocea tolerantei si a rabdarii, a trecut hopul. In iunie la un antrenament urmatoarea accidentare. Usoara de data aceasta, doar cateva saptamani de pauza. Octombrie, un picior scrantit la un meci de volei, operatie de inlaturare a unei mari parti a meniscului si jumatate din sezonul nou a disparut din nou. L-a reluat in Cortina. Locul 36. A continuat in St. Moritz. Locul 12. Iar acum in Garmisch aproape a cucerit lumea. Sarind in bresa lasata in echipa de accidentarile singurelor elvetience ce urcasera in acest sezon pe podium, Fabienne Suter si Dominique Gisin. Toata lumea s-a intrebat ce fel de schiuri a avut in pasajul lung de alunecare. Cele sase zecimi pierdute de Lindsey au fost putine, in general s-a contabilizat de la o secunda in sus. Doar Tina Weirather a fost egala americancei pe acea portiune. Nu-i plac partiile tari, cica n-ar fi specialitatea ei, fiindca nu stie sa apese serios pe schiuri. Prefera finetea dialogului bland intre schiuri si pista, ascultand si reactionand la ce simte ca cere zapada. Poate e momentul scaparii de prejudecati, acelasi stil din St. Moritz urcand-o inca o data pe podium si pe inghetatul Kandahar nemtesc. In detrimentul Mariei Höfl-Riesch, care trebuie sa-si fi dorit macar o clasare intre primele trei pe partia de acasa. In fata presei a pozat in Maria multumita si de 4, caci cursa ar fi fost buna. Si a fost, dar n-a marait cu ambitie, n-a ars paduri si campuri in urma cu focul rachetelor aprinse in schiuri. Asa a pierdut batalia cu mai ieri adolescenta din Liechtenstein. Dueluri perechi, asa a aratat aproape toata cursa. Lindsey Vonn – Nadja Kamer. Tina Weirather – Maria Höfl-Riesch. Campioana mondiala a avut-o in fata pe Daniela Merighetti. Italianca n-a gresit, Elisabeth Görgl da. Si degeaba i-au pus organizatorii la finis melodia pe care o interpretase anul trecut la mondiale, „You’re the hero”, altele au fost pana la urma eroinele.

comentariul live text clasamentul etapei declaratii

8 păreri la “Jubileul

  1. windy
    Lindsey merita. Nu mai exista alta ca ea. Ma bucur ca ii suntem contemporane si putem s-o vedem.

    Alex
    Cu comentarii, ca la faza a doua a concursului se dau note si pentru ele. 🙂

  2. stateam la o cafea cu lindsey. si se apleaca ea la un moment dat la urechea mea si imi sopteste… bine, nu pot sa iti spun ce. dar i-a placut. articolul tau. ai scris perfect. asa cam cum schiaza ea.

  3. mie-mi spui ?! comtemporana cu Tomba la Bomba 🙂
    oricum , 100+ la toate reportajele tale .
    Cel din Chamonix m-a dus cu gandul la… WWI … si el contemporan cu mine 🙂 rasboi intre membrii familiei care nu-si mai aminteau ce au facut pe acolo , odata de mult 😦
    Aici ii bombanim pe cei de la TV ca nu dau nimic live despre grozavul team al usa…. si doar le-am spus ca avem un pinguin minunat care transmite live .
    Ne-a acaparat Super Bowl cu totul .( l-am infuriat pana si pe doc )
    THX alot , xxx, again.

  4. melizanda:
    Planul meu malefic functioneaza. 😀

    ano:
    Wishful thinking. 😀

    windy
    Am vazut si am auzit. In ordine inversa. Lasa ca vin ele JO si atunci toata lumea o sa vada minunea. Sper s-o tina forma asta macar pana in Soci.

  5. Pingback: Record egalat! | Schi alpin. Deocamdata.

Comentariile nu sunt permise.