Generatia noua de coboratori

Traditia trimite circul alb doi ani inainte de fiecare editie a Jocurilor Olimpice pe partiile pe care lumea va concura pentru medalii. Ca repetitie generala, si e una in toata regula, ca la teatru, in engleza vad ca i se spune chiar „repetitie cu costume”. In 2014 vin Jocurile din Soci, prin urmare, anul acesta atat fetele, cat si baietii fac escala acolo. Mai intai baietii. Statiunea de schi nu e chiar in Soci, ci ceva mai suita in munti, Krasnaia Poliana ii zice. Nu stiu cat de veche o fi statiunea pentru rusi, stiu insa ca partie de coborare in acord cu standardele n-a avut. Asa ca Bernhard Russi, fostul campion olimpic elvetian, dar si tatal a numeroase partii de coborare din circuitul olimpic si mondial, a fost insarcinat acum doi ani o data in plus.

O aventura, descrie el lucrul cu rusii. Dar mai cu hopuri, mai cu apel la metode de convingere locale, colaborarea a dat nastere unei partii frumoase, pe care multi o vad ca viitoare clasica in Cupa Mondiala. Apropo de convingerile locale. Pe la inceputurile in care Russi batea muntele pe jos cautand fagasul ideal pentru aceasta partie, intr-o zi senina, i-a fost respinsa cererea de urcare cu elicopterul in varf de munte. Nu, ca vine vremea rea. Le-a aratat cerul siniliu pana in toate zarile, rusii au tinut-o una si buna. Pana s-a indurat unul din ei de el si i-a spus: shhh, azi spatiul aerian e inchis, a venit Putin la schi. 20 de minute mai tarziu, Russi zbura spre pisc. Sunase la federatia de schi, unde printre angajati era si un bun amic al premierului, care de indata ce a auzit care-i tarasenia, a dat ordin elicopterului lui Russi sa-i faca pe plac elvetianului.

Ii dau lui cuvantul in prezentarea noii piste olimpice, asa cum a facut-o pentru televiziunea elvetiana: „Partia incepe cu o portiune relativ abrupta, care apoi se scurge imediat pe terenul foarte sinuos si cu inclinatie medie de dupa. Urmeaza o bucata atractiva mai ales pentru spectatori, cu un culoar abrupt, numit „Valea lui Accola”. Saritorile „Trambulina Ruseasca”, „Spranceana Ursului”, „Saritura Lacului” si „Saritura Caprioarei” sunt highlighturile partiei si le permit schiorilor zboruri de pana la 70 de metri. Pista este foarte lunga si se resimte in picioare. Mai ales fiindca solicita schiorii neintrerupt.”

Mai trebuie spus ca desi partia a urmat terenul foarte frumos in partea superioara, traseul marcat pentru botezul pistei a introdus porti suplimentare, ingustand enorm spatiul de manevra si plimbandu-i pe concurenti pe toate ocolisurile. Prima data cand schiorii s-au putut ghemui in pozitia de coborare a fost abia dupa un minut. Aceasta a fost una dintre plangerile lor, imediat dupa primul antrenament. A doua a vizat suprafata. Pentru prima data in acest sezon, s-a coborat intr-o proba de viteza pe o partie injectata cu apa. In combinatie cu gerul rusesc, a iesit o pista bocna, tot mai accidentata de la zi, la zi, ce i-a hutunat si hurducat pe schiori pana i-„au luat durerile de cap” (citat din Joachim Puchner).

Si a mai fost un pasaj decisiv. La terminarea virajelor ametitoare de sus, terenul s-a aplatizat, iar pista a curs la vale brusc linistita, printre damburi domoale, chiar cu cateva incercari de schiat la deal, consecutive unor compresii ce au supt multa viteza. Primul viraj in aceasta portiune a cerut obligatoriu conservarea vitezei nebunesti de sus. Acolo s-a decis cursa si intre schiorii exceptionali tehnic de sus si cei conservatori iscuti de viteza, castigatori au iesit ultimii.

Orice partie noua schimba complet configuratia de start de la care se porneste de obicei in Cupa Mondiala. Acolo exista „clasicele” pe care schiorii veterani le-au invatat pe dinafara, carora le stiu toate secretele si ascunzisurile de sutimi de secunde. Partia Rosa Kutor pe care Rusia a debutat in circuitul Cupei Mondiale, a fost noua pentru toti. Asa ca dintre schiorii tineri, cine s-a simtit talentat, a putut arata ce poate cu adevarat.

In prima coborare din Chamonix podiumul aratase dinozaurier: Kröll, Miller, Cuche. Unul mai trecut de 30 de ani decat celalalt. Pe pista tanara insa, s-a petrecut schimbarea de generatii. N-am avut nici un premiant pe podium care sa nu aiba prefixul 2. Beat Feuz (25 de ani in cap, azi a fost ziua lui) speriase concurenta inca de la ultimul antrenament. Elvetianul o ia de obice pe indelete, fara sfortari inutile la antrenamente. Ieri insa a fost al doilea. Si daca asa schiaza la antrenament, cum o sa mearga in cursa? Suficient de bine ca sa castige, a raspuns Feuz in timpul cursei. Sus a tinut viteza sub control ca sa nu piarda porti si a ramas la 64 de sutimi in urma. Din virajul de la intrarea in plat a eliberat schiurile si acestea l-au purtat ca o vijelie pana ajos, tintuind un avans de 6 zecimi.

Timpii etalon fusesera ai lui Adrien Theaux (27 de ani). Cel mai bun dintre cei buni pe virajele de inceput. Francezul a terminat o data pe podium in acest sezon, in Lake Louise si apoi a sperat in Val Gardena la prima victorie, inainte de intreruperea coborarii de acolo cu el in pozitie de lider. Locul acesta 3 nu are cum sa fie compensatoriu, dar ii confirma statutul de schior elitar.

Doar locul 3, fiindca pe 2, la jumatatea distantei dintre Theaux si Feuz a incheiat cel mai rapid competitor pe a doua jumatate. Nici macar Feuz n-a crezut ca cineva ar fi putut finaliza cursa mai bine decat o facuse el. Canadianul cel nou l-a contrazis. Pana la mijloc intarzierea i-a crescut pana la 7 zecimi, de acolo a redus-o la mai putin de jumatate. Ironic este ca Benajamin Thomsen (24 de ani), despre el e vorba, nici nu era trecut pe lista excursiei in Rusia. Cheltuieli mari, buget redus. Dar locul 5 in Chamonix de acum o saptamana i-a convins pe sefii echipei lui sa-l puna si pe el la treaba. Profitul returnat a fost peste asteptari. Mica echipa canadiana de coboratori, trei la numar in acest sezon, se poate lauda ca a pus toti componentii pe podium in acest sezon. Performanta rasplatita intern cu centura de „Canadian Cowboy”. Si inca ceva. Acum doi ani, la JO canadiene, Thomsen a fost doar antemergator. Intre atunci si acum, a trecut si prin eliminarea din echipa nationala, revenirea facand-o pe banii si puterile proprii.

Langa podium, la doar doua, respectiv patru sutimi au terminat doi giganti. Bode Miller a avut o cursa foarte asemanatoare cu a lui Theaux, dar norocul e deocamdata de fiecare data prietenul adversarilor americanului. Carlo Janka lupta mai departe cu durerile lui de spate. Spionat de orfi la antrenamentele din sala de forta cu o zi inainte de cursa, Janka s-a limitat doar la exercitii terapeutice pentru sale. In cursa insa a fost aprope vechiul Iceman.

Toate trei antrenamentele fusesera castigate de austrieci si sperantele pentru ziua de azi au fost pe masura. Pana acum nu a fost coborare in acest sezon in care sa nu aiba om pe podium. Startul lui Hannes Reichelt a fost genial si nebunesc in acelasi timp. Dupa cursa admitea ca si el s-a speriat de viteza prinsa pe viraje. Normal, a atacat direct, scurtand linia pe toate segmentele in care fusese impartit traseul de porti. Dar a gresit curba de intrare in plat si dusa a fost toata munca lui de pana acolo. Cu Baumann si Kröll neacomodati cu zapada si pista, cel mai bun austriac a ajuns Joachim Puchner pe locul 6.

La festivitatea de premiere, surpriza mare. Presedintele rus, Dmitri Medvedev, care asistase la toata cursa alaturi de presedinta federatiei de schi, Svetlana Gladisceva, a fost cel care a inmanat premiul invingatorului. Feuz e convins ca persoana mai importanta care sa dea mana cu el nu va mai intalni. Cu aceasta victorie, elvetianul a relansat competitia pentru cucerirea globului de cristal in proba de coborare (e la 27 de puncte de Cuche si unul singur de Kröll), dar a urcat si pe treapta a doua in clasamentul general, in spatele lui Ivica Kostelic. Maine urmeaza intalnirea directa cu croatul, in ultima super-combinata a sezonului. In eventualitatea ocuparii primelor doua pozitii de catre ei doi, invingatorul va lua si globul de cristal.

clasamentul etapei
declaratii