In bataia vantului

Incercand sa salveze macar unul din cele doua slalomuri uriase pentru care au calatorit schioarele in Andorra, la Soldeu, dupa anularea celui de vineri, juriul de cursa a decis inversarea etapelor de sambata si duminica Asa ca prima zi de concurs a chemat slalomistele la start. De altfel acesta este si motivul pentru care in Cupa Mondiala, cursele mai restrictive din punct de vedere al vremii sunt programate inaintea celor care se pot tine si pe vreme rea. Pentru a se putea reactiona si eventual salva toate etapele. Actiune posibila numai cu o prognoza meteo competenta in fata.

In Soldeu, meteorologii au avut dreptate. Au anuntat vant pentru ambele zile, mai puternic in prima zi si judecand dupa ce s-a intamplat la slalom, cursa de slalom urias ar fi fost imposibila. Totusi la ora startului era liniste si calm. Panta abrupta de deasupra finisului inca nu fusese sarutata de soare, si primele concurente au avut vizibilitate mai proasta pe o zapada foarte agresiva, neinjectata, care a necesitat concentrare pana la final, inclusiv printre portile aparent usoare.

Exact ce n-a facut deschizatoarea competitiei, Michaela Kirchgasser, singura schioara in afara de Marlies Schild, care a castigat in acest sezon un slalom, pe ultimul. Austriaca a atacat cu exaltarea si increderea de sine date de victoria din Kranjska Gora, dar s-a relaxat cu vreo patru porti inainte de final. Era acolo un ac de par rapid, a intrat prea direct la urmatoarea poarta, la schimbarea de directie a ramas pe spate si a fost cat pe ce sa iasa de pe traseu. Cu mare chin a salvat ramanerea in cursa, dar s-a calificat abia de pe pozitia 21.

Imediat dupa ea a avut probleme in acelasi ac de par si Tina Maze. Nu la fel de mari dar totusi costisitoare. Tanja Poutiainen a fost cea care a taxat-o prima pe slovena. O secunda si 10 sutimi. Finlandeza a gresit o singura data, inobservabil, la intrarea pe abrupt. Care a fost foarte abrupt, nu doar o panta ceva mai inclinata. Cursa emanand forta a Tanjei s-a incheiat cu o traversare lejera si perfecta a acului de par, dupa care a urmat lunga asteptare a unei eventuale supralicitari a timpului ei.

N-a mai venit. Kathrin Zettel a fost la fel de curata in intoarcerile din jurul fanioanelor, dar i-a lipsit hotararea. Lui Marlies Schild, lucru neobisnuit la ea, i-a tot scapat un schi in jos la toate virajele spre dreapta. Fara siguranta data de priza canturilor, n-a atacat si a pierdut trei sferturi de secunda. Aveam sa aflam la mansa a doua ca incercase niste schiuri noi. Imediat dupa ea, Maria Höfl-Riesch a calcat o poarta, inregistrand al treilea abandon consecutiv in disciplina in care a castigat doua globuri de cristal.

De la Veronika Zuzulova a inceput sa se vada tot mai mult din panta albastruie pana atunci a abruptului final. Dar desi a pornit ca o vijelie, depasind-o pe Poutiainen la timpii intermediari, abruptul a domolit-o intr-atat incat a avut o poarta pe care nici macar n-a atins-o. Ceva mai bine decat ea s-a descurcat Lena Dürr, desi a intrat putin cam direct in curbele din partea finala. Per total a mers curat si controlat, calificandu-se de pe pozitia a sasea.

Dar fetele de dupa ea, ele au impresionat si optic, si prin timpii inregistrati. Mai intai Frida Hansdotter a facut o cursa sigura si foarte stabila, mult diferita de stilul anilor trecuti, in care bustul se agita dezordonat, consumand energie degeaba. Imediat dupa ea, Christina Geiger a aratat ceva asemanator unei demonstratii matematice perfecte. Control pur al schiurilor, liniei, vitezei, fara a rupe cursivitatea evolutiei. Aproape a prins-o pe Tannja Poutiainen din urma. Cele doua au completat podiumul de la jumatatea competitie, alaturi de finlandeza, si se prefigura o surpriza.

Dupa ele nu s-au mai intamplat multe. Lindsey Vonn, minunata sus, a escalat riscul asumat de la intrarea pe abrupt si abandonul anuntat la primele viraje s-a petrecut pana la urma ceva mai incolo. La Manuela Mölgg (numarul 16) a inceput sa bata vantul, spulberand zapada in jurul ei. Mare pacat, ar fi fost o partie potrivita fix pe stilul ei. Pana la finalul mansei, conditiile au ramas invartejitoare si nu s-au mai putut scoate timpi buni. Tocmai de aceea, clasarile pe locurile 9-10 ale lui Marie-Michele Gagnon si Nicole Hosp au fost meritorii.

***

Mansa a doua a fost o loterie. La fel de bine puteau sa li se inmaneze fetelor bilete pe care sa scrie liber, piedica, abandon, caci tot atat ar fi avut de-a face cu echitatea si stiinta lor in ale slalomului. Vantul a batut arbitrar, ba opunandu-se concurentelor de pe traseu, ba ridicand pulberi de zapada in aer, formand un nor cetos la suprafata pistei, ca pe scena unui concert pop.

Asa ca deviza a sunat: faceti ce puteti in conditiile de care aveti parte. Michaela Kirchgasser, pornita devreme din cauza greselii primei manse, a prins un moment de respiro al furtunosului vant si nu s-a mai impiedicat. De bucurie ca i-a iesit partea cu schiul, a plusat cu un dans in clapari, apreciat si aplaudat cu caldura de spectatori. Timpul ei, al doilea al mansei, i-a oferit liftul pentru urcat in top 10 si a eclipsat-o nemeritat pe concurenta imediat urmatoare.

Mikaela Shiffrin a scos al patrulea timp al mansei, si desi timpul final a fost pe rosu, a inaintat la pachet in clasament, alaturi de Kirchgasser. Cele doua au fost detronate abia de Nastasia Noens. Frantuzoaica a mai avut sclipiri si anul trecut, ce-i lipseste pentru a fi etapa de etapa intre primele e constanta. In Soldeu a prins o jumatate de zi buna, careia ii sta marturie al treilea timp al mansei, cu care a aterizat la poarta podiumului, decolarea fiind de pe pozitia 12.

Sarim peste cateva concurente, nu foarte agreate de vant si ajungem la Marlies Schild. De mult n-a mai pornit in mansa a doua cu adversarele presand-o din spate. A revenit la schiurile de incredere, o pereche cu care a mai castigat curse si imediat s-a simtit. Interesant e ca nu a atacat disperata, alergand in urma victoriei aproape pierduta cu experimentul din mansa intai. Ci a preferat sa controleze coborarea, avand inca multe rezerve pentru atac. Cu toate acestea a fost cam cu jumatate de secunda mai rapida decat coechipiera Kirchgasser. Cel mai important a fost totusi vantul. Cand a pornit Marlies, a stat si el sa o admire.

Kathrin Zettel a fost incetinita nu de suflul acestuia, cat de propriile sughituri de pe traseu. Hac pe langa un fanion, hac pe langa altul, dezechilibrarile s-au adunat si avansul primei manse s-a topit intr-o clipita. Frida Hansdotter a mers curat, dar cu vantul agatat de picioare. Pe abrupt s-a dus si bruma de avantaj care-i ramasese si la final nu i-a mai ramas decat sa-si tina pumnii. Cu doua adversare sus, sansele inclinau sa nu scoata al doilea podium al carierei, dupa cel din 2009, din Ofterschwang.

Dar dupa ea nimeni nu a mai terminat cursa. Christina Geiger, incomodata de rafalele ce i-au facut concurenta printre fanioane a cazut. Cea mai dezavantajata a fost totusi Tanja Poutiainen. Daca ar fi avut conditiile ce au oprit-o inca din momentul startului, sigur s-ar fi intrerupt temporar cursa. Daca ea ar fi stiut ce o asteapta la mijloc, ar mai fi asteptat in cabina (slalomul e singura disciplina la care schiorii nu au o numaratoare inversa inainte de terminarea careia trebuie sa porneasca, ci isi pot alege singuri momentul startului). A pornit insa normal. Si cam pe unde s-a apropiat de buza abruptului, o hora de vartejuri s-a ridicat in aer. Au ascuns porti, partie, ba chiar si propriile schiuri. Finlandeza n-a mai putut decat sa iasa pe marginea traseului in siguranta, cedand cursa.

Jos la finis au fost cateva secunde de dezorientare. Conditiile pentru Tanja fusesera atat de rele, incat primul gand ce mi-a trecut prin minte a fost: ar trebui sa i se dea voie sa repete mansa. Poate Marlies nu a gandit tot asta, poate s-a intrebat doar daca e decent sa se bucure de ghinionul colegei. Dar trebuie spus in apararea ei, ca si Geiger si Poutiainen pierdusera prea mult din avantaj pana in clipa abandonului, nici una n-ar fi putut-o detrona. Amandoua au luptat doar pentru podium.

Cu a sasea etapa castigata in acest sezon, Marlies si-a trecut in palmares a 35-a victorie de Cupa Mondiala, a 33-a in proba de slalom, la una singura de recordul absolut al lui Vreni Schneider. Ca o paranteza, tot 35 de victorii are si Benjamin Raich, partenerul ei de viata. Austriaca mai are trei curse in care poate deveni cea mai buna slalomista din toate timpurile, ca egala a elvetiencei, sau deasupra ei. In plus, a castigat teoretic globul de cristal. Matematic, sanse mai au Tina Maze, Michaela Kirchgasser si Kathrin Zettel. Dar pentru aceasta, ar trebui ca Marlies sa nu mai puncteze in cele trei slalomuri ramase, iar adversarele ei sa obtina rezultate extraordinare, cum n-au reusit inca in acest sezon. Tina Maze nu ar avea voie sa aiba suma locurilor ocupate mai mare de 6. Variantele ar fi: 1-1-4, 1-2-3, 2-2-2, sau alte combinatii de suma mai mica. Kirchgasser ar trebui sa castige de doua ori, a treia oara fiind bun si un loc secund. Zettel nu are decat varianta cu 3 victorii.

Acorda cineva vreo sansa uneia dintre cele trei? Banuiesc ca nu. Asa ca ii putem acorda linistiti globul de cristal al slalomului lui Marlies.

clasamentul primei manse
clasamentul final
declaratii

Publicitate