Dulce-amar

Dimineata la micul dejun cele doua sali de mese din singurele hoteluri deschise special pentru Cupa Mondiala in Krasnaia Poliana au aratat ca la o conventie a pensionarilor ce refuza sa accepte realitatea varstei. Aplecati de spate, schiopatand, dar fara carje, schiorii alpini au luat loc la mese. Chiar si cei ajunsi sanatosi in Rusia, au inceput sa geama dupa patru coborari pe partia olimpica (trei antrenamente si o cursa). Duritatea ei extrema a lasat urme in incheieturile coboratorilor fisurand, tasand, mutand din loc oase, tendoane si cartilagii. Dar asta e viata pe care si-au ales-o, mai aveau de trecut un hop. Cel al ultimei super-combinate a sezonului.

In a doua zi de concurs de pe pista Rosa Khutor, pe cer au navigat nori razleti. Pentru schiori asta a implicat conditii de vizibilitate variabile. Denivelarile formate deja pe traseu nu au disparatut peste noapte, ci s-au multiplicat peste zi, prin slefuirea continua a suprafetei de catre concurenti. Cine nu le-a vazut si a nimerit pe ele, a trecut prin momente de spaima. Intr-o incercare de egalare a sanselor coboratorilor si slalomistilor (egalare cu efect opus, tehnicienii sunt aproape intotdeauna avantajati), startul a fost mutat mai jos, taind primele 10 secunde ale coborarii. Care a ramas totusi lunga si foarte dificila, nu o data concurentii oprindu-ne inimile in loc cu situatiile critice in care s-au pus.

Ceea ce ne-a placut cat timp nu s-a petrecut nimic grav, momentele periculoase pipereaza orice cursa de schi. Din pacate nu toti baietii au ramas intregi. Erik Fischer si-a ciocnit schiurile pe denivelari, cel stang i-a sarit si pe panta abrupta s-a dus de-a berbeleacul pana in gardul de protectie pe care l-a strapuns. Trei-patru saptamani de pauza pentru american, ceea ce echivaleaza cu incheierea sezonului.

Restul lumii televizate a scapat cu bine, abandonurile inlantuindu-se mai tarziu, la schiorii „exotici”. Cronica primei manse este intr-un fel superflua. Luati clasamentul coborarii speciale si comparati-l cu cel al coborarii din combinata. In prima parte sunt aproape identice si nu intamplator. Cine a descoperit cheia pentru lacatelul pistei in prima zi, nu a pierdut-o pana in a doua.

Pe podium: Beat Feuz si Adrien Theaux, la fel ca in ziua precedenta. Amandoi au avut noroc de soare pe traseu si au repetat cursele din ziua precedenta. Theaux constant pe toata durata parcursului, cu sarituri frumoase si fara greseli, Feuz lent sus si vijelios jos, unde a prins asa viteza incat era cat pe ce sa iasa din cursa la o saritura lansata. A tasnit peste pragul ei, a aterizat in afara liniei albastre si cu o singura miscare lina a revenit pe traseu prinzand poarta de la baza care aproape ii scapase. Secretul succesului, divulgat ulterior, au fost claparii. A schiat in ambele coborari cu cei de slalom, ca sa aiba priza mai buna pe gheata si in virajele stranse. Poate si de aceea a zburat peste denivelari aproape neincomodat.

Benjamin Thomsen n-a mai fost la start (nici un canadian n-a fost), asa ca in bresa a sarit Dominik Paris, cel care il acompaniase si in Chamonix pe Theaux pe podiumul mansei de coborare a super-combinatei. Asta si cu un pic de noroc si conditie fizica, caci s-a dezechilibrat la penultima saritura si doar morisca mainilor si muschii antrenati in vara l-au tinut in picioare la aterizare.

Revenim la clasament. De la locul 4 in jos: Bode Miller – a riscat iar pe virajele de sus ca sa aiba de unde pierde pe panta lina de jos; Carlo Janka – disciplina in terapie, cu gimnastica medicala obligatorie, pare sa dea roade; Max Franz – nume nou, dar tot austriac, cel din ziua precedenta, Joachim Puchner, ratand o poarta de asta data.

Bode ar fi putut fi important in desfasurarea ulterioara daca ar fi ramas pe traseu in mansa de slalom. Restul insa nu au contat, caci de la bun inceput, duelul din Rusia a fost unul intre doi concurenti: Beat Feuz si Ivica Kostelic. N-a fost nu stiu ce stiinta prezicerea ocuparii primelor doua locuri de catre cei doi. Important si necunoscut a fost cine dintre ei va castiga. Invingatorul urma sa ia automat si globul de cristal al disciplinei, ultimul acordat de FIS pentru aceasta proba.

Raspunsul l-am primit chiar in prima mansa. Kostelic a aratat inspaimantator. Fara control pe terenul rau accidentat, scuturat zdravan, luptand pentru supravietuire, nu pentru victorie. Dar timpul final a fost afurisit de bun. Doar o secunda si jumatate pierduta, un fleac de recuperat chiar si cu o mansa mai nereusita de slalom. Caci slalomul lui cel slab e numai un deziderat pentru un coborator, precum Feuz.

Romed Baumann, invingatorul din Chamonix si singurul cu sanse (pur teoretice) la glob, nu numai ca iar n-a stiut cum sa abordeze pista, dar a avut si ghinionul unui nor interpus intre el si soare, ce i-a rapit orice initiativa de atac. A terminat coborarea in spatele croatului. Slalomistii puternici – Pinturault, Raich, Ligety – au intarziat doua-trei secunde, handicap prea mare in fata unui coborator ce a debutat in schi cu slalomuri (Feuz).

***

Cu atatea coborari istovitoare in cele 5 zile oficiale cu program, nu stiu daca a avut cineva curiozitatea sa incerce pista de slalom. Poate Kostelic, el a stiut dinainte ca e scurta. Feuz sigur a luat-o la pas pentru prima data la inspectia mansei secunde. Dar si asa scurt, slalomul n-a fost simplu. Partia s-a aplecat abrupta spre vale, cu gheata pe alocuri, iar portile au avut combinatii ce au putut fi parcurse snur doar de specialisti.

Benjamin Raich, primul dintre ei, cu norocul numarul 3 la start a inceput putin ostenit, dar la combinatiile de la mijloc a prins viteza, mentinand apoi un ritm ridicat si a incheiat suveran. Patru secunde intre el si Andreas Sander, coboratorul ce reusise sa duca mansa pana la capat inaintea lui. Inca de la Sander a devenit evident, ca daca in Chamonix vitezistii au reusit sa-si camufleze handicapul tehnic si au aratat decent pe schirile scurte, in Krasnaia Poliana nu se va repeta scenariul favorabil lor.

Abandonuri multe, curse cuminti, pentru Raich toate evolutiile ce i-au succedat-o imediat pe a lui au ramas inofensive. A tresarit putin la startul lui Alexis Pinturault, francezul avusese cel mai rapid timp in slalomul super-combinatei din Chamonix, dar aici a calcat iute o poarta si i-a mai dat ragaz austriacului pana dupa jumatate, cand a venit si randul lui Ivica Kostelic.

Croatul a inceput sus pe o linie foarte rotunda, cu viteza constanta, la mijloc a intrat in miezul cursei, a accelerat si nu s-a mai oprit pana la final, facand ultimele viraje sa para ca rotite de la sine. A adaugat la avantajul primei manse inca 66 de sutimi si si-a afirmat viguros suprematia in proba schiorilor completi. Doar o grimasa la final, a tradat fisura din fatada succesului.

Surpriza a venit doi schiori mai tarziu, de la Matteo Marsaglia. Italianul e membru al echipei de coborare, dar slalomul i-a fost suficient de puternic incat sa-l depaseasca pe Raich. Au urmat inca vreo cinci schiori ce ar fi putut servi ca fotomodele pentru instantanee daca nu caraghioase, macar stangace, si la start s-a prezentat Thomas Mermillod-Blondin.

Francezul e mai mult schior de slalom urias, nu de slalom, dar clar vine din jumatatea tehnica a schiului alpin si locul 7 dupa mansa de coborare fusese deja o performanta uriasa in sine. Cu inca un slalom de siguranta, dar neimpiedicat, n-a avut probleme in a ocupa locul secund, chiar daca distanta intre el si Kostelic a ramas uriasa, de aproape 1,8 secunde. Pana la final a mai coborat o pozitie, dar a ramas pe podium, al doilea din cariera dupa cel de anul trecut din Bansko, obtinut tot in proba super-combinata. Care atunci a constat dintr-un slalom si un slalom urias, botezat de dragul aparentelor super-G.

Dupa trei abandonuri succesive (Miller, Paris, Theaux) a venit si clipa mult asteptata. Cea a infruntarii directe, intre cei mai buni combinatoristi ai iernii. Feuz n-a avut de decartat decat cartea victoriei pentru a castiga globul de cristal. Daca la inceput si-o fi propus sa atace, o ridicare involuntara in aer l-a temperat dupa doar cateva viraje, mentinandu-l intr-o cursa solida, dar pasiva, tocmai buna pentru locul 2.

Al patrulea podium in patru etape. Un palmares remarcabil pentru cel care abia acum un an se facea remarcat in Cupa Mondiala. Totusi sub cele trei victorii ale lui Ivica Kostelic. Croatul si-a aparat astfel primul din cele trei globuri cucerite anul trecut. Cu urmatoarele doua va fi mai greu. Nu fiindca nu ar fi mers la fel de bine sezonul acesta, ci pentru ca in timpul slalomului a simtit un impunsatura in genunchiul drept. Senzatie cunoscuta, n-ar fi fost prima rupere de menisc. A continuat, nu era sa se opreasca pe drumul spre un trofeu. Dar dupa cateva minute de asteptare jos, n-a mai putut sa-si indoaie piciorul. La festivitatea de premiere a urcat schiopatand pe cea mai inalta treapta a podiumului, iar la conferinta de presa nu s-a mai prezentat. Era deja in drum spre un spital. Primele investigatii au eliminat varianta unei accidentari serioase, dar repetarea lor a doua zi dimineata in Croatia si apoi in Elvetia a confirmat banuiala. Are din nou meniscul ciupit. Prognozata revenire in competitii dupa operatia de luni, este peste patru saptamani, in Kranjska Gora.

clasamentul primei manse
clasamentul final
declaratii

2 păreri la “Dulce-amar

  1. Pai voi meritati felicitarile. Sunt impresionata de mobilizare. Fara voturile mele, schiul ar fi fost pe locul 12!!!! Multumesc frumos.

    De ales va pun tot pe voi sa alegeti. Si m-ar interesa mai ales parerea celor care nu urmaresc schiul regulat, banuiesc ca in juriu de astfel de examinatori va avea parte.

Comentariile nu sunt permise.