Epitaf

O proba pe cale de disparitie. Copilul anemic al federatiei, ce ar fi trebuit sa salveze o disciplina aflata deja in stop cardiac: combinata alpina. De cand au inceput concursurile de schi, fanaticii zapezilor s-au intrecut fie in indrazneala alunecarii directe cu cea mai mare viteza, fie in dansul ritmic al slalomului. Dar titani au fost doar cei care au putut triumfa in ambele. Pe vremuri rareori se tineau concursuri separate. Se desfasura o coborare, apoi un slalom (cu doua manse) si invingatorul era cel cu cel mai bun timp cumulat. Combinata alpina avea o valoare atat de ridicata incat in 1936, la JO, a fost singura proba de schi alpin din competitie.

Odata cu aparitia slalomului urias (1952), combinata a disparut din peisajul olimpic, desi la Mondiale, fara sa aiba zi separata, ci insumand timpii coborarii si slalomului special s-au acordat fara oprire medalii schiorilor completi. Din 1988 combinata a reaparut la JO, cu trei manse separate, desfasurate pe trasee mai scurte si mai putin solicitante decat in cursele speciale echivalente.

In Cupa Mondiala schiorii care stiu de toate au fost recompensati de la bun inceput. Mai intai cu un sistem complicat de calcul ce incerca sa echilibreze balanta banalei sume a celor trei timpi, care i-a avantajat dintotdeauna pe slalomisti. Apoi repunand adunarea cea simpla in drepturi. Schimbari peste schimbari, framantari reliefand realitatea. Combinata alpina e o zona de mare activitate tectonica. I-a dezvaluit pe norvegieni ca uriasii care sunt, dar a pierdut tot mai mult baza, participarea subtiindu-se pe masura ce banii implicati s-au inmultit.

Ne putem imagina care era situatia, cu exemplul Kitzbühel in fata. Clasamentul final de acolo, rareori are mai mult de 15 finalisti. Asa ca in 2005 federatia a venit cu o noua idee: super-combinata. O mansa de coborare, una de slalom, tinute independent de restul probelor. Sansele coboratorilor crescand, startul ar deveni si el mai atractiv. Sapte ani mai tarziu, tot federatia a decis ca experimentul n-a reusit, argumentul principal fiind farsa cu care seamana aceste concursuri, in care se inscriu 50-60 de concurenti, care ciuruiesc apoi lista de start a slalomului, retragandu-se dupa prima mansa.

Impresia e ca totusi federatia s-a suparat pe o situatie lipsita de fair-play si, tafnoasa, ignora argumentele pro, punandu-si ochelari de cal la ochi atunci cand e vorba de cautat solutii.

Ce ar puncta in favoarea acestei discpline? La baieti, campul de participanti in super-combinata e de trei ori mai numeros decat cel din combinata clasica. Ofera schiorilor tineri o perfecta rampa de lansare in schiul mare. Creeaza schiori de legenda, precum Kostelic acum, si legendele sunt ca aerul pentru sport. La fete, a nascut o intreaga generatie de schioare complete, acolo competitia fiind la fel de acerba ca in orice alta disciplina.

Pacientul n-a murit, dar noi il conducem practic deja la groapa. Si il vom ingropa de viu. Intrebarea e, a avut vreodata sansa sa traiasca?

In timp ce celelalte discipline au intre 7 si 11 aparitii in calendarul sezonier, super-combinata a putut spera in cei mai buni ani ai ei la cel mult 5 etape. Anul acesta baietii au avut 4, fetele 3. Si atunci cum sa convingi numele mari sa o ia in serios, cand nu se pot obtine la fel de multe puncte ca in restul probelor. Nu mai bine iti dedici eforturile spre perfectionarea intr-o alta disciplina, cu care sa ai sanse mai mari la castigarea titlului mare?

Cand a fost inclusa in program, oficialii au strecurat-o de cele mai multe ori intre antrenamentele pentru coborare si concursul de coborare. E de mirare ca vitezistii au folosit-o drept antrenament suplimentar? In clipa in care s-a observat cum este speculata, nimeni n-a propus inversarea celor doua etape. Doar au bodoganit in cor nemultumiti.

Atunci cand o cursa a fost anulata, in jumatate din cazuri nu s-au mai facut eforturi pentru reprogramarea ei. Si aici ajungem la Soci.

Super-combinata din prefata Jocurilor Olimpice ar fi trebuit sa constea dintr-un super-urias si un slalom. Cu o zi inainte zapada fusese deja foarte moale, neputandu-se schia decat strict in interiorul traseului marcat de coborare. Peste noapte a mai nins putin, la temperaturi din nou foarte ridicate. Din cauza cetii, traseul a putut fi marcat foarte tarziu si antrenorii l-au vazut si ei pentru prima data impreuna cu schioarele la inspectia de dimineata.

Stupoare. In partea de sus si in partea de jos, pe alocuri, zapada era zaharisita. Daca pentru noi turistii e doar un inconvenient, pentru fetele schiind cu viteze batand spre suta de km pe ora, zapada aceasta e criminala. Sedinta, discutii, incercare de rearanjare a portilor si premiera (cred) in Cupa Mondiala: inca o inspectie. Aceeasi situatie. Singura portiune cu zapada solida de pe tot muntele ramasese traseul de coborare al zilei anterioare si nici acela in intregime.

Clar imposibil de schiat, asa ca s-a anulat. Pentru repetare ar fi existat loc alaturi de etapele din Aare, dar e super-combinata, suntem cu ea deja in cimitir si a existat precedentul de acum doi ani, cand lui Lindsey i s-a acordat globul de cristal tot dupa doar doua etape. Americanca l-a castigat si anul trecut, atunci cu toate trei cursele desfasurate si probabil l-ar fi castigat anul acesta chiar daca se mai tinea un concurs. Diferenta dintre ea si rest a fost suficient de mare incat sa-i fie suficienta o clasare intre primele cinci, indiferent de rezultatele adversarelor. Cum prima etapa o castigase, iar a doua o pierduse la 3 sutimi, greu de crezut ca ar mai fi putut rata trofeul. Asa l-a castigat cu doua curse, subliniind inca o data ca proba de super-combi e o farsa.

Sa nu uitam insa ca federalii care o acuza, sunt taman cei care au imbracat-o ca de carnaval.

declaratii

O părere la “Epitaf

Comentariile nu sunt permise.