A doua zi din Bansko, cu un slalom in program, a pus aceeasi intrebare ca si precedenta. Cat va reusi sa recupereze Marcel Hirscher fata de Kostelic si Feuz in clasamentul general si fata de Kostelic in cel special? Cu o zi inainte luase maximul, depasindu-l pe Ted Ligety si pe pista si la totalul punctelor de slalom urias. Austriacul nu si-a fixat totusi telul la o pozitie sub care sa nu coboare, ci la o cursa de atac, care sa-l satisfaca. Asa face de fiecare data si asta explica de ce nu pare sa simta nici o presiune acum ca se apropie finalul si are sanse la 3 globuri!
Vreme frumoasa, partie apreciata de concurenti, vizibilitate mica, suprafata dificila, accentuata de umbra ce a ascuns denivelarile. In tribune a fost soare, dar in prima mansa n-a urcat suficient de sus pentru a lumina si pista.
Invingatorul din Kitzbühel, Cristian Deville, a deschis grupa de elita si totodata si mansa, cel din Schladming, Marcel Hirscher, a inchis-o. Poate nu foarte interesant, surprizele fiind cele apreciate de spectatori, fruntasii, cu exceptia lui Deville, si-au facut treaba. Italianul a derapat, a pierdut o poarta, incercand sa ramana deasupra ei a initiat o pirueta, si a cazut. Frumos, dureros, pagubos. Inainte de cursa mai avea sanse la glob.
Felix Neureuther a mers perfect pentru ochiul neexersat, doar pe o trecere intre doua pasaje mai inclinate gresind aproape insesizabil. Acolo l-a depasit Andre Myhrer, care a mers ceas, desi traseul cu portile plasate pe o linie foarte directa nu s-a potrivit stilului sau cu viraje largi si departate de fanioane. Ulterior la interviu avea sa confirme aceasta slabiciune a lui, de care tot trage sa scape.
Mario Matt si Stefano Gross au inceput agili, si primele porti au parut o joaca. Apoi austriacul n-a putut pastra ritmul ridicat pana la final, in timp ce italianul a avut o derapare serioasa la mijloc, care i-a taiat viteza. Pierderile s-au mentinut totusi in limite rezonabile. Doar Jens Byggmark ce s-a indepartat la aproape o secunda, cu o coborare foarte dezordonata, vulnerabila la cea mai mica denivelare iesita in cale.
Dupa primii 6 s-a lasat linistea. Momentul culminant cu Marcel Hirscher in rolul principal. A inceput minunat, a riscat, a atacat, a ramas de vreo cateva ori o parere prea pe spate, dar e cel mai bun in trecerea peste astfel de leneviri ale centrului de greutate care nu tine pasul cu picioarele rapide. Si ne-a demonstrat inca o data ca iarna aceasta le are chiar pe cele mai rapide.
***
Mansa a doua, pe un traseu cu 4 secunde mai invartit decat prima, s-a tinut sub egida imprevizibilului, la fel ca si slalomul urias. Alte stiluri s-au potrivit in labirintul de fanioane foarte stranse, alti schiori s-au inaltat spre top 10. La poli opusi, mansa intai, a slalomistilor secolului trecut, si a doua, a schiorilor crescuti cu carving.
Dupa o balbaiala mica la start, incantat de traseul gandit de propriul antrenor, Mattias Hargin a pornit caruselul si doar aclamatiile de la finis l-au oprit. Peste o secunda avans, timp ce i-a fost depasit doar fiindca al 25-lea rezultat, de la jumatate, l-a tras in jos. Cu timpii adunati l-a prins din urma pe Ted Ligety, pe locul 7. Dar cand a coborat americanul (locul 17 in prima mansa), cursa avea deja alt lider. Nolan Kasper, al doilea performer al mansei, aflat in sezonul de revenire dupa o operatie la sold, ocupase boxa liderului la doar doi schiori dupa suedez si nimeni nu-l stramutase inca de acolo. Avusesera prea multe greseli.
O greseala il coborase si pe Naoki Yuasa in prima mansa. Japonia, desi aduce tot mai multi concurenti in Cupa Mondiala, nu are inca un sistem de crestere si sustinere a schiorilor. Cine ajunge asa sus, o face singur, fara masinaria organizatorica a marilor natiuni in spate. Antrenamente pe ghetari aranjate prin amici, service incropit din economii, echipament limitat. Cum obstacolele sunt multe si inalte, cu atat mai frustrante sunt cele pe care si le ridica singuri in fata, cu cate o greseala. Asa ca Yuasa s-a infuriat, si-a luat furia si a descarcat-o toata in partea mediana a traseului, care lansat cu atata elan, incat greseala mica de pe final n-a mai contat.
Cel putin nu atata timp cat avantajele adversarilor aflati inca la start s-au numarat in putine sutimi. Fritz Dopfer a avut insa 34 in fata, si chiar daca a adormit nitel la mijloc, uitand sa mai atace, a pastrat jumatate din ele pana la final. Dupa abandonul lui Byggmark si cursele lente ale lui Razzoli si Pranger, neamtul o fi inceput sa speculeze putin cu un nou podium. L-a linistit Stefano Gross.
Pana la jumatate, celor aproape patru zecimi in minus crescusera ca o paine bine dospita la 7, si cu toata reducerea tempoului de pe final, avantajul italianului a ramas mai mare decat cel de la start. Nu s-a bucurat mult. Cu un inceput prudent, un mijloc ezitant si un finis fulminant, Mario Matt a multiplicat sfertul de secunda avans de trei ori si le-a inaltat enorm stacheta celor trei aflati inca la start.
Felix Neureuther a terminat iute cursa. Prima poarta, zdrang cu schiul peste ea si gata, oprire uluita pe margine. Trendul inceput de Marlies Schild anul trecut in Aspen, devine marca inregistrata pentru slalomistul neamt, care si in Adelboden a calcat tot prima poarta.
In mod ciudat, Andre Myhrer a pierdut enorm de mult timp acolo unde Matt nu stralucise si a recastigat o parte din handicap pe pasajul in care austriacul excelase. Prea putin, dar in spatiul mare dintre Mario si italianul secundant, a gasit destul loc ca sa incapa pe podium.
Auzind de cursa tare facuta de coechipier, Marcel Hirscher s-a simtit obligat sa atace. A sarjat la inceput, a strans din dinti pe mijloc si a salvat 16 sutimi pentru o noua victorie, cu care s-a apropiat de Ivica Kostelic la 35 de puncte in slalom si la doar 18 in clasamentul general, in care l-a depasit pe Beat Feuz.
Scenariul dramatic nu ajunsese insa la final. Hirscher, Matt, Myhrer ridicasera mainile unite – trioul invingator, facusera poze, se pupasera, se lasasera felicitati, fusesera poftiti la festivitatea de premiere si atunci a aparut cineva cu o foaie fluturanda. Unul din arbitri de poarta semnalase o posibila incalcare a regulamentului, imaginile video fusesera vizionate de juriu si de comun acord au decis ca arbitrul are dreptate. Mario Matt calcase o poarta. Altcineva a alergat dupa Stefano Gross, aflat deja pe drumul spre hotel si cu o mica intarziere, fotografia podiumului la premiere a aratat un alt trio decat cel de la final de cursa.
Schi alpin. Deocamdata. 