Numai sa vrea

Dupa ce cu o zi inainte vantul fortase organizatorii sa anuleze coborarea feminina programata in Bansko, lumea a asteptat putin impacientata duminica. Super-uriasul programat trebuia sa limpezeasca apele in clasamentul general, in care abandonul lui Lindsey Vonn din Garmisch le permisese adversarelor Anna Fenninger si Julia Mancuso sa se apropie periculos de mult in clasamentul disciplinei. De data aceasta vremea s-a comportat exemplar. N-a fost soare, dar nici intunecat, vizibilitatea a ramas buna, iar vantul nu s-a mai facut simtit.

In entuziasmul general, nimic n-a stat in cale unei curse spectaculoase, chiar daca rasturnarile de situatie au fost putine. Traseul a asigurat variatia, prin curbele numeroase, in fapt o singura poarta dubla gasindu-si loc pe tot parcursul.

Apropo de entuziasm, Lindsey Vonn a avut cel mai mult de suferit din cauza lui. Odata ajunsa la aeroport in Sofia, desi alaturi de toate celelalte staruri feminine ce schiasera si in Moscova, o haita de vreo 60 de reporteri a navalit doar asupra ei. Ramasese singura la controlul pasapoartelor, insotitorii pornisera deja spre recuperat bagajele si Lindsey a tras o spaima mare vazandu-se inconjurata de ziaristii agresivi. Pana la urma a putut iesi de acolo escortata de 4 garde de corp. Dupa sperietura initiala, americanca a inceput sa faca glume, caci atata interes nu a trezit in toata cariera ei nici macar in State. Vanatoarea de vedete, de data aceasta a tuturor si din partea fanilor, a continuat in Bansko, pana si Alexandra Meissnitzer, retrasa deja de patru ani, fiind acostata pentru autografe.

Poate ca publicul, mai numeros decat la curse din tari europene cu mai multa traditie, ar fi preferat sa vada mai multe detronari ale liderei. Insa Daniela Merighetti, cu numarul 2 la start, n-a lasat adversarelor prea mult spatiu de manevra. A pornit cu mai mult elan decat oricare alta concurenta, a ales o linie ce a ocolit toate denivelarile de pe pista dura si accidentata, si a pus intre ea si prima concurenta aproape doua secunde. Iar secunda aceea de intarziere de la 1,… a ramas pentru multe adversare standard. Inainte de Bansko, cel mai bun rezultat al italiencei (Dada pentru prieteni) intr-un super-urias fusese un loc 9. In Bansko a urcat pe podium. Asta desi a fost cat pe ce sa ramana in Rusia, fiindca la plecare, vamesii au descoperit ca ii expirase viza de doua zile. Cineva din federatia italiana n-a prevazut escala moscovita de dupa Soci.

Pana sa o depaseasca cineva in clasament, curse bune au mai aratat elvetiencele, aflate deocamdata intr-o situatie delicata si neclara. Antrenorul lor, cel responsabil cu viteza, Stefan Abplanalp, fusese destituit in urma cu mai putin de o saptamana, dar nu din lipsa de competenta, ci dupa un conflict cu Mauro Pini, antrenorul sef al fetelor Elvetiei. Incercarea initiala a acestuia din urma de a-i lua locul a intampinat rezistenta schioarelor. Prostestul a continuat si continua, fiindca Abplanalp e cel care a cladit aceasta echipa, iar relatia cu fetele e fara fisura. Pentru coborarea de sambata pregatisera biletele cu numele antrenorului pe care sa le poarte cu ele in manusi in timpul cursei. Nu stiu daca le-a insotit simbolic si in super-G, dar evolutia a fost peste asteptari. Sa nu uitam ca cele mai bune viteziste ale lor sunt acasa, accidentate.

Dupa cursa curajoasa a Martinei Schild, la al doilea rezultat de top 5 din acest sezon dupa locul 4 din Beaver Creek, a urmat una poate mai lipsita de acuratete, dar la fel de inimoasa. Caci Fränzi Aufdenblatten s-a accidentat la mana in timpul unuia din antrenamentele oficiale. Cum solidaritatea dintre concurente depaseste rivalitatea si granitele nationale, Daniela Merighetti, care avea inca sina purtata dupa operatia la mana suferita imediat dupa victoria din Cortina, i-a imprumutat-o adversarei. Si s-a potrivit perfect.

Depasirea Danielei a reusit-o singura componenta a lotului elvetian care nu concureaza pentru Elvetia, ci pentru Lichtenstein. Parcursul lin si fluent al Tinei Weirather, usor intarziat la inceput de trecerea peste niste valuri brutale, s-a finalizat intr-un timp cu 2 sutimi mai rapid decat cel al italiencei. Descoperirea Tinei, ignorata din pacate pentru ele de majoritatea fetelor din grupa de elita, a fost linia directa pe care s-a putut merge in pozitie ghemuita pe final.

Inainte sa vorbesc de Lindsey, trebuie sa insist asupra perfectiunii curselor Danielei si Tinei pe ultima bucata. Amandoua au schiat ireprosabil. A venit apoi Lindsey Vonn, cu un inceput parca lipsit de convingere. Cu ezitarea invizibila, desi perceptibila pe care o arata in super-G, evidentiata de o eroare involuntara. Un hop de pe traversa, ce a trimis-o cu mainile inaltate spre culme, parca intr-o rugaciune de crutare. O ratacire de micro-moment. Cu imaginile la viteza normala s-a distins doar ca a fost ceva, detaliile amestecandu-se accelerate. Momentul erorii a marcat distinct schimbarea de atitudine. Daca inainte parca se alintase, dupa, simtind concretizarea pierderii unuia dintre globuri, a atacat decisa si a recuperat jos cele 6 zecimi de secunda pierdute cu greseala, completand sistemul axiomatic al competitiilor feminine de schi cu inca un enunt: Lindsey Vonn poate castiga orice cursa de viteza, numai sa vrea. A profitat desigur si de asul avut tot timpul in manusa: luarea vitezei de pe abrupt in intregime in pasajul mai lin de la final.

Partia din Bansko e abrupta si are un pasaj care se inclina mai mult decat restul. Cu exceptia premiantelor, toata lumea a taiat, chiar si involuntar, viteza inaintea lui. Daca de buza pantei s-au apropiat ghemuite, inaintea ei s-au ridicat in picioare, pregatind intrarea echilibrata, cu mainile in lateral. Dramul de cumintenie le-a costat pe rand pe Julia Mancuso, Anna Fenninger, Maria Höfl-Riesch si Tina Maze, slovena fiind singura ce n-a extins-o si la restul cursei, terminand astfel langa podium.

Cum Elisabeth Görgl a gresit de la a treia poarta, nimeni nu a mai incercat sa impiedice a 51-a victorie din cariera a lui Lindsey, a 10-a in acest sezon, a 18-a in super-G, victorie cu care isi ia zborul singura spre fixarea unei noi borne pentru schioarele ce vor sa vina, lasand-o pe Renate Götschl pe locul 2 in clasamentul tuturor timpurilor. In plus, s-a dus si la 94 de puncte in fata Annei Fenninger in clasamentul probei, singurul scenariu in care ar mai putea pierde globul fiind cel in care austriaca ar castiga in Schladming in timp ce Lindsey s-ar clasa mai jos de locul 15. Improbabil, dar nu imposibil. Un fel de Garmisch all over again.

Edit a noastra si a ungurilor, Edit Miklos adica, n-a reusit sa scrie inca o pagina de istorie. Panta ascendenta a antrenamentelor oficiale (pentru cursa anulata de coborare), cu ultimul loc in prima zi si un promitator 37 in cea de-a doua, a stagnat in super-G, Edit incheind pe 38, la o secunda de puncte. Cum la finale au drept de start doar cele mai bune 25 de schioare, Bansko a fost punctul final pentru Edit in acest sezon de Cupa Mondiala. Un sezon cu punctul luminos obtinut in super-combinata din St. Moritz, in evidenta crestere fata de primul concurat pentru Ungaria, dar in care a avut si mult ghinion cu cursele anulate. Nu numai ca ar fi putut termina din nou intre primele 30 (in Soci cel mai probabil), dar ar fi acumulat experienta atat de necesara de concurs, capitol la care a suferit intregul sezon, din cauza iernii naravase.

Daca n-ati vazut cursa, sau daca doriti sa revedeti parti din ea, iata-le:

clasamentul etapei
declaratii

Anunțuri

4 păreri la “Numai sa vrea

  1. Pingback: Record egalat! | Schi alpin. Deocamdata.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s