Pentru puncte

Dimineata in Crans Montana a parut sa anunte prima zi racoroasa in ultimul weekend elvetian al sezonului de Cupa Mondiala. Un singur grad peste zero, la ora startului, spre deosebire de 8-9 in zilele precedente, la super-G-uri. Si o partie ceva mai fair, cel putin in prima mansa.

Cu gandul la doua din globurile de cristal, Marcel Hirscher a deschis slalomul urias. Aflat putin in situatia alergatului dupa doi iepuri, austriacul a abandonat strategia acumularii de puncte cu orice pret, chiar si putintele, ce-i vor fi poate de folos cand se va trage linia finala pentru globul mare. Fiindca atat in slalomul urias, cat si in cel special, are adversari foarte puternici. Si fara punctele mari din probele lui speciale, zbaterea din clasamentul general s-ar putea oricum dovedi de prisos. Asa ca, plin de energie dupa ziua de pauza, Hirscher s-a concentrat asupra unui slalom urias dificil de anticipat.

Nu a citit traseul perfect, terenul plin de movile a avut multe capcane, iar Hirscher a cazut in cateva. Pe o linie cam departata de porti (dar nimeni n-a ales varianta mai apropiata), Hirscher a schiat agresiv in primele pasaje, intrand prea direct la o singura poarta, pe o movila care s-a vazut ulterior ca i-a aruncat in aer pe toti schiorii, mai controlat sau mai haotic, care cum. Spre final insa, s-au inmultit greselile. A derapat pe o alta movila, trecuta pe la baza, apoi a agatat cu mana o poarta, si erorile acestea i-au ingreunat asteptarea evolutiilor adversarilor.

Mai ales ca toti candidatii la victorie au fost mai rapizi decat el in partea superioara. Aksel-Lund Svindal a strans de exemplu aproape o secunda, risipita inexplicabil in neant exact pe final, intr-o cursa optic perfecta, in care n-a gresit nici macar o data.

Pana la urma finalul „ratat” al austriacului a fost cel care l-a pastrat in fruntea clasamentului. Lucru devenit rapid clar. Dupa ce Ligety a trecut virajele cu multa osteneala, de parca l-ar fi tras ceva inapoi, el trebuind sa se chinuie sa duca si greutatea suplimentara a remorcii invizibile, Massimiliano Blardone s-a incurcat in ritmul ultimelor porti, in crestere fata de restul traseului si a pierdut avansul startului si mijlocului reusite perfect.

Cu doua sutimi intre el si Hirscher, urmati de Svindal la mai bine de jumatate de secunda si de rest de la o secunda incolo, a fost limpede ca duelul mansei secunde va fi din nou Hirscher-Blardone. Dar inainte de a ajunge la ea, sa mai trecem in revista cateva intamplari ale primeia. Portile stranse de la final au sugrumat cursele multor schiori care mersesera bine pana la ele. Locsorul (din stanga) in care infig schiorii batul la start, a agatat. Nu pe toate, dar pe multe. Ghinionistul sef s-a numit Alexis Pinturault. In elanul plecarii, batul i-a ramas la start, cu tot cu manusa. Locul 9 in aceste conditii e dincolo de remarcabil. In fata lui a terminat Cuche, in poate cea mai buna mansa de slalom urias in acest sezon. Trebuia, a fost ultima evolutie in fata propriului public. Cel ce e vazut ca urmasul lui, Beat Feuz, cu numarul 31 la start, si-a pastrat pozitia si dupa ce s-a muncit zadarnic pe urmele specialistilor, ratand pentru 7 sutimi calificarea si ramanand la mana rezultatelor lui Hirscher.

***

Mansa a doua a fost de cu totul alta natura. Poate ar ajunge sa mentionez ca ultimul schior calificat, Marc Berthod, a obtinut al doilea timp al mansei, in vreme ce liderul la jumatate, schiind foarte bine, a prins abia locul 20 in a doua parte. In top 10-ul mansei finale se regasesc doar schiori cu pozitii la start intre primii 16. Transeele in jurul portilor s-au adancit de la un concurent la urmatorul, ultimii fiind practic obligati sa schieze intr-un sant. Pana acum am folosit cuvantul transee mai mult ca figura de stil, fara sa realizez precizia formularii. Am dat insa recent pe o partie peste urmele unui concurs de primavara si adancimea lor era pana dincolo de jumatatea gambei! Din telescaun, aratau cam ca ce s-a vazut in imaginile din Crans Montana.

Pozitionate pe lungimea partiei, cu distante relativ mari intre ele (traseu gandit probabil pentru Benjamin Raich, fratele lui l-a asezat), portile au avut doar una chitibusara, la intrarea pe panta de deasupra stadionului, plasata orb, in spatele unui damb si necesitand un viraj strans, urmat obligatoriu de o linie inalta pentru ultimele porti. N-a fost cel mai scurt traseu posibil si a stors vlaga din schiori, nu doar unul prabusindu-se neputincios langa mantinela arenei de la finis.

Jean-Baptiste Grange, in eclipsa de forma in proba de slalom unde nu-si mai gaseste ritmul si eleganta, face pasi ascendenti in slalomul urias. Extinderea aceasta profesionala ar putea fi de altfel cauza regresului in disciplina ce l-a consacrat. Al 21-lea dupa prima mansa, a profitat de starea cat de cat buna a pistei cand i-a venit randul sa ia startul, si a stabilit performanta cea mai buna din a doua jumatate.

Emotii i-a dat, spre bucuria publicului foarte numeros (cam 50000 de spectatori in total in cele 3 zile de curse), si Didier Defago, apropiat pana la 3 sutimi de el, dar de intrecut a reusit abia Hannes Reichelt, care a excelat in potrivirea foarte exacta a liniei pe jgheabul deja adanc al urmelor, fara sa atenteze la cursivitatea alunecarii. A asteptat la finis sa fie depasit, bucurandu-se reconfortant de sincer si de candid la ratarile adversarilor, cu exceptia celei a lui Svindal. Saltul cu aterizare pe baza coloanei si apoi ceafa al norvegianului a desenat o grimasa pe fata bonomului austriac. Ca fapt divers, dar interesant, Reichelt a avut al 11-lea timp in ambele manse.

Pasajul final i-a terminat pe cei care, mai bine clasati in prima parte, ar fi trebuit sa-l intreaca pe Reichelt. De la varza completa in plasa de viraje incurcate intre mormanele de zapada grea, pana la erorile micute, totul a costat. Nici macar Philipp Schörghofer, cu un schi superb, fluid si finut, nu l-a depasit pe Defago (aflat inca pe trei atunci), dupa o greseala minuscula la intrarea pe panta finala.

Dar cu toate conditiile proaste, toata lumea a stiut ca invingatorul se va alege dintre Blardone si Hirscher. Se distantasera prea mult dupa prima mansa. Secretul pistei a fost gasirea combinatiei optime de atac si finete. Zapada n-a acceptat agresivitatea, dar lipsa acesteia a decazut in cumintenie lenta. Massimiliano Blardone a luat din fiecare exact cat a trebuit si le-a amestecat profesoral in fata ochilor nostri. A reusit sa pastreze o atingere foarte blanda a zapezii, ce nu i-a redus deloc viteza si si-a permis chiar si mici inexactitati pe alocuri. A mers probabil cat de bine se mai putea si a stiut asta, caci cu Hirscher inca la start, italianul si-a sarbatorit deja victoria catarat pe saltelele protectoare.

Dupa cum ziceam la inceput, liderul Cupei Mondiale a schiat foarte bine. Taios si decis, ca de obicei. Totusi pentru conditiile speciale, cu zapada foarte moale, prea taios si prea decis. Dar chiar si asa, finisul i-a fost din nou extrem de puternic. Si cand ii vezi pe toti ceilalti epuizati pe final, scazand ritmul ultimelor viraje la capatul puterilor, Hirscher iti pare din ce in ce mai mult a masina de schi, la care invarti butonul si poate ataca cu prospetime de indata ce apare stadionul in fata lui, ridicand publicul in picioare. A recuperat 2 zecimi, ceva mai mult de jumatate din cat pierduse pana la ultimul punct de control. Insuficient pentru victorie, suficient pentru a se departa la 92, respectiv 95 de puncte de Ivica Kostelic si Beat Feuz in clasamentul general, si la 132 de Ligety in cel al slalomului urias.

clasamentul primei manse
clasamentul final
declaratii