Bucurii mai mici si mai mari

Greu cand se nepotrivesc anotimpurile. Dar parca nu la fel de greu cum le-a fost baietilor acum o saptamana in Crans Montana. Nemtii au preparat zapada miraculos, si desi a fost moale, in jurul portilor s-a adancit doar un jgheab delicat, nu transeele macelului cursei corespondente masculine. Atata doar ca pus in fata santului scurgandu-se pe mijlocul pistei nu exagerat de lata, antrenorul austriac a vazut ca singura varianta posibila marcarea unui traseu identic cu al primei manse, mutat doi metri mai incolo.

Jumatatea primului slalom urias din Ofterschwang, inlocuitor al cursei anulata de doua ori, mai intai in Courchevel de prea multa zapada, apoi in Soldeu de prea mult vant, a gasit in fata un trio pe care nu s-ar fi castigat multi bani la pariuri: Rebensburg, Maze, Görgl, departajate de 14 sutimi. Ceva mai in spate le urma Jessica Lindell-Vikarby, dupa cea mai buna mansa de urias a ei, plutonul avand deja aproape o secunda de recuperat.

Pana sa ajunga sa schieze ele, alte fete au profitat de pozitiile mai timpurii la start. Nadia Fanchini s-a accidentat in 2010 in St. Moritz. O tin minte, fiindca Edit a terminat in puncte atunci si m-am simtit vinovata de bucuria ce m-a incercat la fiecare adversara iesita din competitie. I s-a intors piciorul urat, a tipat, si urletul ei a durut si dincolo de ecrane. Doi ani a disparut din competitii, si desi pe vremuri schia preponderent in cursele de viteza, acum a revenit doar cu slalomuri uriase. Primele incercari n-au avut succes, nici in Kranjska Gora, nici in Soldeu nu s-a calificat pentru mansa secunda. Dar saptamana trecuta in Cupa Europei ceva a facut clic. Un loc 2 si un 4, aer pentru cineva pe cale sa se sufoce. Si desi rezultatele n-au ajutat-o deloc cu numarul de start, i-au dat incredere.

Dupa ce s-a propulsat pe locul 16 cu penultimul numar la startul mansei intai, in cea de-a doua a parjolit totul in calea ei. N-a intrecut-o nimeni si finalul a prins-o fericita, pe a sasea pozitie. Care a urcat-o vijelios in clasamentul FIS, intre primele 30 de fete, implicit cu un numar mai bun la start.

E greu de ales intre performanta ei si cea a colegei de echipa. Irene Curtoni a avut doar al treilea timp, o Michaela Kirchgasser racita cobza si complet secata de puteri avusese o sutime mai putin. Dar Irene Curtoni terminase binisor in prima mansa si locul 12 a defavorizat-o in duelul cu cele doua mai rapide decat ea prin numarul de start tarziu. Care nu a insemnat doar urme mai multe in zapada moale, ci si intunericul pe portiunea de la mijloc, soarele alunecand incet, dar implacabil, in spatele brazilor, umbrele lor rezultand intr-un joc de contraste al luminii, cu efect orbitor.

Italianca n-a mai vazut pe unde a mers, dezechilibrarile mici semnaland aceasta. Dar pe langa fetele ce au urmat-o, Irene Curtoni a fost siguranta intruchipata. Incredula, le-a vazut pe toate gresind si trecand in urma ei in clasament. Sa ne intelegem, sarcina a fost aproape imposibila. Fetele au avut de schiat obligatoriu pe niste urme invizibile. Cine a incalcat consemnul antrenorilor, a pierdut cursivitatea, zdruncinata de denivelari.

Nici macar Elisabeth Görgl, afectata nu numai de pierderea liniei in portiunea umbroasa, ci si de un derapaj suplimentar la final, n-a depasit-o. Dar ea macar si-a vazut timpul pe verde cu 0.0, impartind bucuria ajungerii pe podium cu Curtoni. Liz e obisnuita cu ipostaza, dar pentru italianca bucuria a fost asa de mare, incat pe cand lumea se organiza, facea poze si dadea interviuri la final de cursa, ea a fugit la podium, si a urcat pe el, asteptand acolo cateva minute bune inceperea ceremoniei florilor. Intensitatea trailor primului podium din cariera…

Dupa Liz a urmat un duel fara compromisuri. Pe de o parte Tina Maze, cu 7 podiumuri in sezon, dar fara victorie, de cealalta, Viktoria Rebensburg, chitita sa recupereze tricoul rosu pierdut in Soldeu. Ambele cu cate o greseala in prima mansa, despartite de doar 9 sutimi. Tina Maze a atacat pe ideea, daca nu acum, atunci cand? Si a innegurat inimile spectatorilor cu un final superb, fix in fata celor care si-o doreau pe Viki invingatoare.

Dar Rebensburg nu a cucerit anul trecut globul de cristal degeaba. A fost prima careia nu i-a pasat de umbre, care a luat-o de dreptul peste ce-o fi fost la suprafata, doar calea cea dreapta e cea mai iute, nu? A oprit inimile publicului cu un derapaj mic in ultimele viraje, dar isi consolidase avantajul suficient ca sa incheie la 6 sutimi in fata slovenei. Tricoul rosu e din nou al ei si nu vad cine ar mai putea-o dezbraca in ultimele etape.

prima mansa live text
clasamentul primei manse
cronica primei manse
mansa a doua live text
clasamentul final
declaratii