Am tot spus ca slalomul urias nu are o dominatoare. M-am inselat. Daca nu greseste, Viktoria Rebensburg e invincibila. Ba chiar, daca nu se lasa distrasa de restul intamplarilor Cupei Mondiale si se concentreaza doar asupra disciplinei ei favorite, schioara germana nu poate fi depasita nici macar cand face greseli. Astazi totusi a prins o zi de gratie in care i-a iesit totul perfect, lasand in plus si impresia gresita ca ce face ea, e floare la ureche, cu stilul ei unic in care efortul pare optional.
Ca nu e tocmai asa am vazut la celelalte concurente. Daca ieri primele numere au fost un avantaj, astazi au reprezentat un handicap. Un val de pe teren, plasat cumva oblic fata de linia unei porti albastre, le-a oprit pe primele concurente din marsul spre locurile fruntase la care le-ar fi indreptatit statutul de favorite. La Anna Fenninger penalizarea a fost minora, austriaca avand doar o saritura de vreo trei metri ce a indepartat-o putin de la linia ideala, insa urmatoarele trei concurente au simtit din plin neatentia.
Si daca pentru Elisabeth Görgl restul cursei s-a coagulat intr-un timp bun de locul 10, Tessa Worley a ramas in afara locurilor calificante, iar Federica Brignone s-a oprit pana la urma in zapada, eroarea de la val degenerand intr-un lant al greselilor. Ratarile a trei dintre favorite a facut loc pe podium pentru de acum obisnuita Tina Maze, care desi fara greseala, a ramas totusi la peste o secunda in urma schioarei germane. Slovena i s-a alaturat Annei Fenninger, ramasa in ciuda micului ocol cea mai buna adversara a Viktoriei Rebensburg.
In spatele lor, trei schioare, la fel de diferite ca apa, aerul si focul. Daca Lindsey Vonn a ars in izbucniri de geniu, urmate de dezechilibrari copilaresti, Tanja Poutiainen a curs fluid lasandu-se purtata de experienta acumulata in multii ani de specializare, iar Irene Curtoni a fost aerul proaspat, zburdand usoara pe partie, cu increderea sportivului ajuns pentru prima data pe podium cu o zi inainte.
Intervalele dintre concurente sunt totusi uriase, in special in prima parte a clasamentului, unde primele 8 schioare sunt risipite de-a lungul a doua secunde. Ar putea chiar ingheta de atata pustiu in jurul lor, de n-ar fi navalit primavara peste circul alb. As vrea sa las orchestra sa anunte o mansa secunda palpitanta, dar in conditiile acestor rezultate nu pot sa ma prefac ca nu stiu cine va castiga.
Schi alpin. Deocamdata. 