N-a mai plouat

„Still raining, do you think the Austrians will push hard to have a race with Kroell leading the DH title?” Inca ploua, credeti ca austriecii se vor strofoca sa tina cursa cu Kröll conducand deja? Asa a ciripit Erik Guay luni. Si inainte se mergem mai departe, trebuie sa lamurim cateva lucruri.

Cuche a inceput sezonul de coborare cu victorie, tricoul rosu plimbandu-se apoi pe la Kröll si Feuz, pentru a reveni in posesia veteranului elvetian dupa Kitz. De acolo nu l-a mai cedat decat saptamana trecuta in Kvitfjell, cand de la o cursa la alta a parut sa aiba tot mai putina energie. Didier Cuche este coboratorul cu cele mai multe victorii in acest sezon: Lake Louise, Kitz si Garmisch. Dar Klaus Kröll a fost cel mai constant. In nici una din cele 10 curse ce au precedat finala din Schladming nu a terminat mai jos de locul 8. A invins de doua ori, in Chamonix si Kvitfjell.

Saptamana a inceput inauspicios pentru repetitia generala a Campionatelor Mondiale de anul viitor. Asa este obiceiul, in anul ce preceda intrecerea pentru titlurile mondiale, gazdele primesc finalele. De cele mai multe ori nu este o idee fericita. Organizarea perfecta pe care o pot oferi in miezul iernii, se topeste in rasfatul caldut ale primaverii instaurate de obicei la putere. Schladmingul nu este cea mai inalta statiune a Austriei, chiar dimpotriva. Iar iarna aceasta (ca subiect, nu adjectiv temporal) si-a facut de cap de la un capat la celalalt, supunand aproape de fiecare data voluntarii la munca de ocnas.

In Schladming partiile de concurs au fost inchise pentru turisti, exilati in platoul alpin, de mai bine de trei saptamani. S-a incercat protejarea pistelor atunci cand temperaturile au batut aproape dincolo de granita celor 20 de grade, dar si atunci cand a plouat si a nins. S-a preparat minutios o baza solida, care sa nu cedeze la mijloc de martie. Dar duminica a plouat, luni a plouat, marti noapte a plouat. Intr-un fel austriecii ar fi fost indreptatiti sa renunte la cursa de coborare, la singurul antrenament, cel de marti de dupa ploaie, zapada fiind foarte moale. Topita de apa.

Dar ce nu a inteles Erik Guay inca, e veneratia austriecilor pentru aceasta proba. Sigur ca ar fi luat recunoscatori globul si fara ultima etapa. Insa coborarea masculina e o chestiune de onoare, unde laurii se castiga pe terenul de lupta, nu la masa negocierilor. Un glob castigat prin anulare n-ar fi avut aceeasi valoare. Asa ca au facut tot posibilul, sprijiniti si de racoarea noptilor alpine si la ora startului finalei, pe concurenti i-a asteptat o partie solida, chiar inghetata pe alocuri. Gheata aceea de primavara, care pare sa cedeze la o apasare mai zdravana, dar pe care schiurile prind la fel de greu ca si pe gheata trainica de ianuarie.

De aici si numeroasele derapaje, unele soldandu-se cu abandon, altele cu ratarea ultimului glob al carierei. Anul trecut, inca in plin avant, Didier Cuche ii smulgea lui Michael Walchhofer globul din mana in finala din Lenzerheide. Astazi s-a intors roata. Elvetianul a deschis intrecerea in trei si dupa antrenamentul castigat la mare distanta de restul finalistilor, ne-am fi asteptat la o cursa de vis, cu care sa ne taie respiratia. Dar suprafata mult mai tare decat la prima incercare a permis o alunecare cu patru secunde mai rapida. Iar Didier s-a intins pe partie ca un junior timorat, dupa ce a derapat pe schiul de la interior, doar redresarea ulterioara aratandu-ne ca e vorba de cel mai experimentat schior prezent la start.

De cand nu am mai vazut asa greseala tipica la Didier? Nu mai tin minte si cred ca ar fi preferat sa nu mai tinem minte nici dupa retragerea lui. Dar s-a intamplat si a ramas complet fara puncte. Apropo de juniori, campionul mondial, aericanul Ryan Cochran-Siegle, care ar fi avut dreptul sa ia startul, a preferat sa se intoarca in State si sa incerce sa castige intrecerile Nor-Am, in care e pe locul 2, pentru a avea asigurat locul de start in Cupa Mondiala din sezonul viitor. Iar apropo de eroarea lui Cuche, iertata-mi fie digresiunea, acelasi gen de greseala a facut Edit Miklos la JO cand s-a accidentat. Atunci, la o luna dupa intamplare, cand conflictul dintre ea si sefii de acolo se incinsese binisor, un oficial federal sau olimpic (am cautat pe net declaratia, dar n-am mai gasit-o) era citat ca dispretuindu-i prestatia, etichetand-o ca lacuna din anii in care se pun bazele schiatului. Mda.

Kröll ramasese cu un singur adversar. A trebuit sa atace, a gasit linia potrivita, dar totul s-a naruit in clipa in care s-a itit deasupra stadionului. Austriacul e acasa intr-un sat la vreo 20 de km de Schladming. Tot satul poate ca n-a venit sa-l vada castigand globul, dar a avut intreg fan-clubul, prietenii, familia, si mai ales feciorul lui, chiar in ziua in care a implinit sase ani. S-a fastacit sau a avut viteza prea mare? Nu stiu, cert e doar ca pe virajele finale a inceput sa drifteze si panicat a incercat sa corecteze linia. N-a reusit decat sa scada tempoul. Doar locul 6 si mari emotii. Ar fi putut pierde globul nu numai in scenariul victoriei lui Feuz.

In vreme ce noi, chibitii din fata televizoarelor, impreuna cu comentatorii eram prinsi de febra socotitului, Beat si-a dat drumul cu aceeasi dezinvoltura pe care i-o cunoastem. Desi gresesc, usurinta apare la el cu un decalaj preprogramat. La start e ca somnorosul tocmai trezit, care inainte sa sara sprinten din pat, mai casca de doua ori si se intinde o data. Primul sfert, cel de incalzire, i-a agatat povara unei intarzieri mai mari decat a lui Kröll, dar odata desteptat, a fost de neoprit. Deasupra de stadion a ramas si el fara priza. Ei si? A luat doua viraje mai jos decat trebuia, dar n-a taiat nici macar un metru pe ora din viteza acumulata si a incheiat pe 2. 80 de puncte pentru ambele clasamente.

Aksel Lund Svindal, la o zi dupa cazatura de la antrenament, schiase prea bine ca sa fie depasit de cineva. Nimerise perfect linia ideala pe terenul valurit si pe alocuri foarte abrupt, prudenta facandu-si loc in trusa de lucru doar pe panta finala, pe care ii vedem de obicei numai pe slalomisti. Dar intre el si Hannes Reichelt, care de data aceasta nu a mai gresit, se crease un spatiu incapator de 67 de sutimi, in care Feuz s-a incadrat fara probleme.

Cu inca trei schiori la start, elvetianul ar fi avut nevoie de ajutorul a doi dintre ei. Daca Kröll ar fi incheiat pe 9, l-ar fi ajuns in clasamentul disciplinei. Insa nici Guay, nici Fill si nici macar Jansrud, care o pornise foarte bine, nu l-au depasit pe austriac. Feuz a pierdut globul la 7 puncte, dar cele 80 castigate, l-au propulsat in pozitia de favorit aproape absolut pentru globul mare. Cu perspectiva castigarii lui clare chiar in ziua urmatoare, cea a super-uriasului.

comentariul live text
clasamentul etapei
declaratii