Din culisele unor alegeri

Cam acum o saptamana, micul grup executiv (15 oameni – sunt 17, dar doi au absentat) al federatiei internationale de schi le-a mai dat impresia restului de 750 (poate putin mai multi, dar m-am gandit sa nu exagerez) din 75 de tari ca totusi si ei conteaza, invitandu-i intr-un sejur de 6 zile in Coreea de Sud, contra unui cost de 2300 franci elvetieni de persoana, pret incluzand cazare, mic dejun, cafele, o excursie si cina de gala. Plus participarea la lucrarile celui de-al 48-lea congres FIS.

Daca in anii precedenti destinatiile exotice n-au avut justificare, de data aceasta motivul e solid. Beton chiar. In 2018, JO de iarna se vor desfasura acolo, si conteaza nu-i asa, daca stii din timp cu cine trebuie sa dai mana. Si uite asa, congresul a poposit pentru prima data intr-o tara din Asia. Nu s-au vizitat partii, trambuline sau trasee de schi fond pe care se va concura peste 6 ani. La ei, ca si la noi, sta sa inceapa vara. Si oricum au avut o gramada de treburi pe agenda fiecarei zile, cateva dintre ele interesandu-ne si pe noi.

In primul rand unde se vor tine mondialele din 2017? Reamintesc, in caz ca ati uitat, in 2013 sunt in Schladming, in 2015 in Vail, acasa la Lindsey. La congresele la care au fost alese, cele doua statiuni au castigat in detrimentul St. Mortitz-ul si Cortinei d’Ampezzo, care insa nu au dezarmat si s-au prezentat inca o data in fata prezidiului cu o noua candidatura. Li s-a alaturat de data aceasta si Aare.

Elvetienii au avut o prezentare sustinuta de doi copii, Lea – 10 ani si Marc – 14 ani, carora le-a revenit onoarea de a exemplifica pe viu motto-ul ales pentru aceste campionate mondiale: Live the future! Toata lumea s-a declarat incantata, uimita si impresionata de originalitatea candidaturii, dar asa e politicos sa se declare si atunci cand voteaza cu altii. Criteriile de apreciere tin de fapt strict de culise. Atat St. Moritz, cat si Cortina au candidat pentru a treia oara. Third time’s the charm zice englezul si FIS e una dintre institutiile ce aplica cu dedicatie zicala. Numai ca ce te faci cand ai doua candidate pentru a treia oara? Te uiti la anii cand au mai organizat acest eveniment natiunile respective. Elvetienii si-au oferit ultima data ospitalitatea in 2003, chiar in St. Moritz. Italienii in 2005 in Bormio, suedezii in 2007, tot in Are.

Teoretic elvetienii erau favoriti, insa stiind cat de mult conteaza prieteniile intre reprezentanti la acest vot, elvetienii n-au lasat nimic la voia intamplarii. I-au tras pe italieni deoparte, au negociat putin (cica e o „traditie” ca reprezentantii comisiei sa gaseasca in camere cadouri de la candidati, probabil ca ceva cadouri si-au facut locul si in negocieri), si au facut pactul. Voi si prietenii vostri ne votati pe noi acum, noi si prietenii nostri va votam pe voi peste doi ani. Si asa, inainte de votul din 31 mai, a cazut bomba. Italia si-a retras candidatura. Iar St. Moritz-ul a castigat cu 12 la 3 inca din prima runda. Ceea ce inseamna ca noi stim si unde se vor tine Mondialele din 2019.

Dupa fixarea Mondialelor pentru aproape toate disciplinele pe schiuri si placi (biatlonul e aceeasi mancare de peste numai pentru federalii nostri, nu si pentru cei internationali), a urmat un alt punct important. Alegerea consiliului acesta restrans, de 17 oameni. Unul e fix, prezidentul, Gian Franco Kasper, ales pana in 2014. Pe celelalte 16 locuri au concurat 19 oameni, fiecare reprezentandu-si in mod unic tara. Intre candidatii noi, Adam Malysz, care insa nu a fost ales. Aparent Polonia nu e deloc bine cotata in lumea birocratiei schiului. In schimb controversatul (si vanatul degeaba al justitiei italiene) Peter Schröcksnadel, presedintele forului austriac, n-a avut nici o emotie la realegere. 118 dintre cei 123 reprezentanti cu drept de vot i-au acordat increderea.

Cu sacii in caruta, cei 16 au trecut la fixarea programului de Cupa Mondiala. Crans Montana a fost pedepsita. Cand s-au dus baietii in februarie acolo, elvetienii numai ca nu i-au dat pe toti afara. Managerul statiunii s-a plans pe la toata lumea ca perioada in care ii programeaza federatia le taie veniturile, ca e in plin sezon turistic si in loc sa le asigure vizitatorilor partii optime ei trebuie sa le inchida, si in conditiile astea cine o sa mai vina la ei? Nu stim. Stim insa cine n-0 sa mai vina, cel putin nu la anul, cand avea deja locul fix in calendar, chiar daca pana la urma organizatorii au intors-o ca la Ploiesti si au zis ca ba da, vor Cupa Mondiala. Asta dupa ce cele trei zile de intreceri le-au adus 50000 de vizitatori.

In locul Crans Montanei, in sezonul viitor Cupa Mondiala se va opri in Meribel (Franta). Primele etape vor avea loc, ca de obicei, in Sölden, in 27 si 28 octombrie. In calendar au revenit Madonna di Campiglio (cu un slalom masculin) si St. Anton (probe feminine de viteza). Iar Kitz-ul e amenintat cu disparitia combinatei clasice si implicit a super-uriasului (aspect asupra caruia imi doresc sa revin cu un articol separat). Deocamdata se stie doar ca s-a votat pentru pastrarea super-combinatei ca sa nu fie exclusa din programul olimpic, intentie pentru care sunt necesare cel putin 3 etape pe sezon. Decizia definitiva se va lua insa abia la inceputul lui octombrie, la mini-congresul dedicat special calendarului de sezon.