„Mai tare ca niciodata”

Asa s-a autodescris Tina Maze la prezentarea facuta de „Fetele Milka” (Maze, Worley, Höfl-Riesch, Zahrobska, Kirchgasser, Elena Curtoni) inainte de inceperea sezonului de schi alpin in Sölden. Si nu a exagerat nici macar cu o farama. Doua manse diferite ca situatie, conditii, strategie au aratat mai intai o schioara stralucind la capitolele tehnica si forta fizica, pentru ca apoi sa impresioneze prin sangele rece si putere mentala, intr-o mansa lasata pe mana norocului de catre izbucnirea iernii.

Cu intarziere de o ora, intr-un moment in care fetele incepusera deja sa se resemneze ca schiasera o mansa degeaba, muntele si-a scuturat mantia noroasa a cetii suficient cat sa nu le puna in pericol pe primele concurente aflate la startul partii a doua a primei competitii a sezonului 2012-2013: slalomul urias de pe ghetarul Rettenbach. Asa a inceput ceea ce avea sa se transforme pe parcurs intr-un joc de ruleta, caci nu s-au inventat inca franghiile cu care sa fie tinuti norii in loc.

Dupa doua concurente, Hansdotter si Weinbucher, vizibilitatea a scazut drastic si pentru o vreme timpii s-au lungit cu secunde intregi. Aceasta nu reduce insa din meritele debutantei germane Susanne Weinbuchner, purtatoarea tricolului cu numarul 58(!!!), care cu al treilea timp al mansei a incheiat etapa pe locul 12. A vazut pista bine si fara a se lasa coplesita de emotii, a incercat cat de bine a putut sa o imite pe cea care ii este evident model, Viktoria Rebensburg.

Cu ceata adunandu-se compacta ba la start, ba pe abrupt, cu viscolul intetindindu-se sau luandu-si un moment de respiro, clasarile fetelor s-au tras mai mult la sorti. Am vazut si cateva concurente ce ar fi putut profita de micile luminari ale peisajului, dar n-au facut-o, dupa cum au existat si fete dispuse sa riste orbeste, unele cu succes, altele impiedicate de denivelari neobservate de pe traseu. Doare putin ca tocmai o parte dintre cele mai avantate au fost oprite de derapaje sau porti agatate ca urmare a scurtarii zonei vizibile, dar lipsa de echitate a vremii e una dintre caracteristicile schiului, iar fetele sunt obisnuite sa traga uneori si lozul necastigator.

Astazi au facut-o Tina Weirather si Lindsey Vonn, ambele agatand o poarta cu bratul, Federica Brignone care a derapat pierduta intre portile aratand ca strigoii in ceata, Viktoria Rebensburg ce a ratat o poarta atacand prea direct intrarea pe portiunea abrupta si cel mai trist, Tessa Worley, a carei calcare pe poarta a sunat ca o coarda rupta in timpul celui mai superb imaginabil recital de vioara. Un balans perfect, activ si incrancenat in mijlocul ninsorii sfichiuitoare, intrerupt de imposibilitatea estimarii corecte a pozitiei unei porti.

Abandonul a doua mari favorite a lasat podiumul descoperit pentru atacul gazdelor. Stefanie Köhle, locul 11 dupa prima mansa a fost prima concurenta dispusa sa sarjeze indiferent de consecinte, actiune reflectata instantaneu in timpul obtinut: al doilea al mansei si suficient ca sa o conduca spre primul podium al carierei. Dupa ea, Dominique Gisin (locul 4) a schiat surprinzator de echilibrat, dar i-a lipsit un strop de agresivitate, Marie-Michele Gagnon s-a lasat putin intimidata de ceata, obitnand totusi un mai mult decat meritoriu loc 6, iar Maria Höfl-Riesch (locul 11, in coborare 4 pozitii) n-a fost dispusa sa riste catusi de putin.

Anna Fenninger, numita la sfarsit inca o data drept cea mai buna slalomista de urias a echipei de catre antrenorul Austriei, n-a reusit sa se imparta eficient intre grija atacului si cea a gasirii portilor, pierzand directia optima in cateva suprarotiri de bust costisitoare, pentru a termina pe locul 5. Kathrin Zettel in schimb a reusit mansa de vis, semanand a Ana in furtuna prin incapatanarea cu care a alunecat printre rafalele potrivnice. Cel mai bun timp al mansei a adus-o la peste o secunda in fata lui Köhle, aprinzand si un opait fragil de speranta la victorie.

Dar dupa cum ziceam, Tina Maze a prezentului e cea mai puternica Tina Maze pe care am vazut-o vreodata. Neavantajata de conditii, si-a calculat sec optiunile si a preferat sa nu riste inutil, ramanand in acelasi timp concentrata si foarte exacta in urmarirea unei linii de coborare cat mai apropiata de optim. Avantajul de peste o secunda si jumatate avut la start s-a subtiat considerabil, dar tot i-au ramas patru zecimi pentru victorie. Meritata, fara nici un dubiu. Asa ca ne scoatem fesurile si asteptam cu interes un sezon mai disputat decat precedentul, in care Lindsey Vonn n-a avut adversara. Acum se pare ca are.

Clasamentul etapei il gasiti la articolul precedent.