Primele impresii

Prima etapa a fiecarui sezon e intotdeauna una de masurare a fortelor. Dupa o vara de antrenamente, schiorii si schioarele isi cunosc potentialul in interiorul propriei tabere, poate si fata de alte una sau doua echipe cu care au impartit mansele de exercitiu, dar lipseste imaginea de ansamblu. Inaintea slalomului urias feminin de astazi din Sölden, piesele puzzle-ului clarificasera unele lucruri, dar ridicasera si cateva semne de intrebare, cel mai mare fiind desigur ajustarea la noile schiuri.

Pentru cei care nu stiau inca, FIS a decis anul trecut ca incepand din acest sezon sa se treaca la modele de schiuri asemanatoare celor de pe vremuri, mai lungi si mai inguste, modificarea cea mai drastica suferind-o schiurile de slalom urias, unde s-a marit si raza de intoarcere. Pe intelesul tuturor, aceasta inseamna ca a scazut manevrabilitatea, schiurile nemaivirand „de la sine”. Masura a fost luata pentru prevenirea numeroaselor accidentari la genunchi, unele dintre ele rezultate doar la simple fortari de directie (vezi patania lui Benni Raich din Garmisch). Asa ca toata lumea a trebuit sa-si schimbe stilul. In teorie, cei cu tehnica mai buna vor iesi de acum mai pregnant in fata, dar pe de alta parte e nevoie si de o pregatire fizica fara cusur, caci in lipsa unei tehnici potrivite, efortul depus in viraje e urias.

Din taberele care conteaza in circul alb stiam ca Lindsey Von a ramas cea mai rapida in echipa ei, fara alt termen de comparatie. La austriece antrenamentele fusesera dominate categoric de Anna Fenninger, aveam vesti bune si despre Kathrin Zettel, in sfarsit scapata de dureri, doar declaratiile privind-o pe Liz Görgl indicand retinere, dupa ce austriaca s-a operat preventiv in primavara la ambii genunchi. In echipa Elvetiei, Lara Gut era purtatoarea de sperante, cu un nou program de antrenament, orientat spre recladirea unei temelii fizice si tehnice solide. Intre frantuzoice Tessa Worley era in continuare sefa detasata, la fel ca Viki Rebensburg intre nemtoaice. Maria Höfl-Riesch, slabita dupa o saptamana de gripa nu ridica pretentii, poate si din pricina intarzierilor mari inregistrate in comparatie cu mai tanara ei colega. Dar in general, Maria pare sa-si fi pierdut ambitia, ea vazand-o inca o data pe Lindsey ca imposibil de batut la general in acest sezon.

La polul opus Mariei, atat in declaratii, cat si in rezultate, se situa Tina Maze. Slovena si-a zdrobit partenerele de antrenament din echipa italiana, inclusiv pe cele mai bune reprezentante ale lor, Federica Brignone si Denise Karbon. In plus a declarat cu aplomb ca anul acesta va lua globul mare, ca Lindsey poate fi invinsa, iar ea s-a pregatit s-o faca. Ca daca ar fi gandit ca Maria n-ar fi ajuns unde este, adica pe locul 2 intre schioarele lumii. A fost mai mult decat entuziasmata de ideea unei intreceri cot la cot cu baietii, sustinand ca noile schiuri de slalom urias ii permit sa le faca fata cu succes. Iar cine o cunoaste cat de cat pe Tina, stie ca nu e omul care sa vorbeasca in vant.

Cu atat mai mare a fost curiozitatea lumii intregi inaintea cursei de azi. Daca la inceput desfasurarea ei a fost amenintata de ceata de pe pista si cerul inegurat, cu jumatate de ora inainte de ora startului aerul s-a limpezit si desi pe la mijlocul mansei s-au mai ratacit cativa valatuci rebeli printre porti, cursa s-a desfasurat fara impedimente majore pe zapada artificiala tare si perfect preparata (a permis calificarea unei debutante – Susanne Weinbuchner (GER) – cu numarul 58 la start).

Curiozitatea ne-a fost rapid satisfacuta. Tina Maze este o forta in acest sezon! A patra la start, cu Viktoria Rebensburg detasata deja incredibil (aproape o secunda si jumatate) in fata lui Lindsey Vonn si a lui Liz Görgl, slovena a mai taiat o secunda din timpul final cu un stil ce aduce a Ted Ligety. Un schi in forta, avantat, aplecata inainte indiferent de inclinatia pistei si fara greseala. Atac pur si bucurie, cam la asta se rezuma schiul Tinei.

Pe ansamblu, diferentierea din clasament a facut-o atitudinea. Cine a atacat, a ramas la sub doua secunde intarziere. Restul lumii a mers defensiv, fara sa arate incredere in propriile schiuri sau in propria capacitate de stapanire a lor. Impresionante au fost si Viktoria Rebensburg (locul 3) si Tessa Worley (locul 2), separate probabil de usoara ezitare a nemtoaicei la intrarea pe abrupt, dar nu vad unde ar fi putut recupera timpul pierdut in fata Tinei Maze.

Puternicul trio din frunte nu mai are a se teme decat de propriile greseli, desi si urmatoarea grupa de trei fete, Kathrin Zettel, Denise Karbon si Anna Fenninger a aratat o tehnica solida. Le lipseste probabil ceva la capitolul forta, toate reducand turatia pe abruptul extrem de inclinat si solicitant. Placuta evolutia Mariei Höfl-Riesch, dar neamenintatoare pentru podium. Restul lumii insa mai are de lucru pentru a avea pretentii la elita.

Printre abandonuri, de mentionat este cel al Juliei Mancuso, care a ramas intr-un singur schi pe abrupt, fiind obligata la o oprire intr-un singur picior, nu tocmai sanatoasa prin presiunea la care si-a supus genunchiul. Nu tocmai debutul asteptat de la colaborarea cu cei de la Head, in tabara carora s-a mutat in primavara. Lara Gut este si ea in lista cu DNF in coada, dupa ce a ratat o poarta si mai avem de asteptat pentru a vedea revirimentul promis.

La surprizele placute trebuie mentionate schioara canadiana Marie-Michele Gagnon si al ei loc 9, precum si secondanta ei, elvetianca Dominique Gisin, revenita dupa accidentarea suferita in ianuarie.

Clasamentul complet al mansei il gasiti la articolul anterior.

Mansa secunda incepe la 13:45.

Din cauza cetii de pe traseu, startul a fost amanat pentru 14:15. Voi actualiza aici toate deciziile cu privire la cursa.
A doua amanare: urmatorul start planificat pentru 14:45.

5 păreri la “Primele impresii

  1. Felicitări pentru comentarii! Am unele nedumeriri, la care te-aş invita să detaliezi opiniile personale. În condiţiile în care schiurile de uriaş se apropie de cele din era pre-carving, ai arătat că cei pe stilul Cuche nu prea au avut sorţi de izbândă. Pe de altă parte, mi s-a părut că Beni Raich şi-a păstrat stilul carving „sauber” (curat), la fel Ligety ş.a. Nu în ultimul rând, schimbarea urmăreşte evitarea accidentărilor, însă stilul devine mai în forţă.
    Încotro se îndreaptă de fapt tehnica, în aceste condiţii? Hibrid între clasic şi carving?

  2. Îndrăznesc o părere aici.
    Carving se poate face și cu schiurile clasice, doar că e mai greu, pentru că schiul trebuie îndoit, flexat. Cu cât raza e mai mică, cu atât va vira mai ușor, evident. Cu cât raza e mai mare, cu atât efortul va fi mai mare pentru a ține un viraj strâns. Altfel, toate schiurile cu radius de 14m vor lua doar viraje cu raza de 14m. Și nu e vorba doar de a lua virajul, ci de a frâna cât mai puțin. Și mai mult, de a accelera la ieșirea din viraj. Cu alte cuvinte, principiul din carving rămâne.
    Schiorii care se bazează mai mult pe tehnică și mai puțin pe echipament vor avea de câștigat. Ligety, Hirscher, Raich, Moelgg, toți sunt cu temele foarte bine făcute.

  3. Sunt de acord cu cele afirmate mai sus. Referitor la frânare, aş adăuga faptul că la unii dintre austrieci am remarcat o tehnică interesantă de carving, mai agresiv, în care apare un derapaj destul de evident în viraj.

  4. Alexandru, multam fain pentru raspunsul pe care nu l-am putut da din motive de disparitie. 🙂

    Oricum, eu as putea raspunde doar din perspectiva observatorului. In practica nu-mi iese nimic bine oricat m-as stradui. 😛 Din ce am citit, raspunsurile celor implicati variaza oarecum, banuiesc ca in functie de tehnica folosita. Sunt curioasa ce se va intampla la primavara, atunci ar trebui sa inceapa cosmarul pentru multa lume.

  5. George
    Am ramas datoare cu ceva. Conform studiilor de la universitati pe care s-a bazat schimbarea de echipament, schiurile vechi permiteau pozitii in care presiunea pusa pe ligamente era atat de mare, incat puteau ceda. Numarul mare de accidentari nu este atat de vizibil pentru noi, afectand in special juniorii. Noi am vazut de exemplu ce i s-a intamplat lui Raich in Garmisch. Acum, cel putin in teorie, schiorii vor cadea inainte sa li se rupa ligamentele. Ciudat este insa ca schimbarea de echipament a fost impusa doar la nivelul Cupei Mondiale si al Campionatelor Mondiale. Nu si la juniori si Cupa Europei! Nebanuite sunt sinapsele creierelor celor de la FIS.

Comentariile nu sunt permise.