Eclipsa totala

Ted Ligety a fost probabil cel mai mare oponent al modificarii de regulament cu privire la schiurile de slalom urias. A protestat si impotriva procedurii ce i-a desconsiderat complet pe schiori (vara trecuta, dupa discutii cu producatorii de schiuri, FIS i-a pus pe sportivi in fata unui fapt implinit: din sezonul 2012-2013 schiurile vor deveni mai lungi, mai subtiri, cu raza mai mare de intoarcere, fara ca schiorii sa fi avuns sansa unui test estimativ sau sa fi fost intrebati ce parere au; detalii gasiti si aici), dar nu i-au placut deloc nici schiurile noi. In varianta actuala, slalomul urias a devenit (si) munca. Inainte era nebunie si distractie. Spre cinstea lui Ligety, nu este nici acum fan al lor, desi modelul acesta l-a propulsat la distante de neimaginat pe scara valorilor. Izolat. Singurul om din elita, dupa cum remarca lucid invinsul Marcel Hirscher. Care adauga ca azi americanul le-a tras o palma de ar trebui sa se lase cu totii de schi.

Ligety a explicat: „N-am fost fericit cu schimbarea. Dar n-am avut ce face. Am testat enorm si m-am antrenat in sala mai mult decat pana acum. Fizic sunt mai fit ca niciodata.”  Sumarul succesului strivitor de astazi, ce ii trimite pe absolut toti adversarii lui la galera pentru reducerea pe viitor a prapastiei de aproape 3 secunde, a saptea diferenta din istorie inregistrata intr-un slalom urias. Cand vorbeau de intoarcerea in trecut, adversarii noilor schiuri au avut macar partial dreptate. Astazi clasamentul arata ca pe vremea lui Ingemar Stenmark.

Revenind la cursa, nu numai clasamentul ramane de poveste. Dupa o prima mansa ce i-a privat fix pe cei mai buni de o sansa echitabila la un debut pe masura valorii, mansa secunda s-a desfasurat si ea in zona nebuloasa dintre regulamentar si neregulamentar. La ora startului iarna se intorsese pe pista, voluntarii ce muncisera deja toata noaptea pentru a indeparta un strat de 40 de cm de zapada reintrasera in schimb, iar organizatorii ramasesera la fel de hotarati ca si cu o zi inainte sa duca etapa pana la final, indiferent de conditii.

Singurul plus al acestei manse ar fi ca toata lumea a schiat in conditii la fel de proaste. Ceata risipita, ninsoare abundenta, vizibilitate la suprafata pistei nula. Plus zapada noua adunandu-se peste gheata preparata pentru concurs in saptamanile anterioare. Greu de estimat care obstacol a fost mai mare, mersul orbesc pe un teren cu capcane invizibile sau manevrabilitatea scazuta a noilor schiuri pe zapada dificila. Cert e ca parca s-a organizat ad-hoc o conferinta a impiedicatilor, jumatate dintre participanti intrecandu-se in agatatul picioarelor in stratul de fapt subtire de zapada, un sfert dintre ei fiind obligati sa ramana pe traseu din cauza aceasta.

Dar chiar si asa s-a observat cu ochiul liber firescul cu care o mana de schiori se descurca in noile conditii si nu pot sa nu recunosc ca ma incearca o multumire sa remarc ca intre primii 6 nu exista absolut nici un un intrus puternic, dar afon in ale tehnicii.

Hannes Reichelt, ce sarise in ochi cu evolutia lui inca din prima mansa, unul dintre cei 4 ghinionisti cu conditii imposibile, si-a demonstrat inca o data clasa. Daca i se poate reprosa ceva e ca nu si-a pierdut capul intr-o incercare de atac dincolo de rezonabilitate. N-a vazut nimic si n-a indraznit sa riste peste o anumita limita. Dar acolo unde s-a simtit mai singur pe indicatiile primite la start de la antrenori a dat drumul unor schiuri rapide, ce l-au urcat 7 pozitii in clasament, pana pe locul 6.

Marcel Hirscher s-a aruncat pur si simplu in ceata, a parcurs exemplar josul abruptului si i-a ramas destul avantaj pentru preluarea conducerii dupa un plat mai lent. O mica paranteza: cand spun destul ma refer si la al doilea timp al mansei, inregistrat de slovacul Adam Zampa, care clasat al 28-lea la jumatate, a asistat incredul la esecul a 20 de adversari in incercarea lor de a-l depasi. Zampa e un necunoscut pentru cei care urmaresc schiul iarna, dar daca ati aruncat o privire pe rezultatele inregistrate in campania de antrenamente din timpul verii in emisfera sudica, e imposibil sa va fi scapat frecventa cu care slovacul a urcat pe podiumurile curselor in care a luat startul in acest an.

Hirscher a scos al treilea timp al mansei. Pentru Defago parcurgerea abruptului n-a fost deloc simpla, dar instinctul de coborator l-a scos perfect la liman, intercalandu-se intre Hirscher si Reichelt. Dupa trei concurenti cu probleme mari, a venit randul lui Manfred Mölgg: lejeritate, eleganta, curaj, rasplatite de primul lui podium in Sölden. Thomas  Fanara merita aplauze nu numai pentru tehnica, ci si pentru perseverenta. Am pierdut numarul impiedicarilor lui in zapada, totusi nici una nu l-a oprit din ceea ce a sperat sa fie cursa spre victorie. Din pacate l-a dus doar pana langa podium.

L-am sarit pe Ted Ligety, care a luat startul inaintea lui Fanara, dintr-un motiv simplu. Nu exista cuvinte potrivite pentru demonstratia lui de schi. Cursele lui Ted Ligety trebuie vazute si trebuie vazute alaturi de cele ale adversarilor sai pentru a avea macar o idee vaga despre enorma diferenta. Americanul schiaza la fel de inclinat ca anul trecut, de parca ar avea in picioare aceleasi schiuri ce nu pretind efort in viraje, e la fel de precis si la fel de nesabuit in asumarea de riscuri. In plus, dupa trei podiumuri si o victorie (din 2007 incoace e o prezenta constanta intre primii trei la etapa de pe ghetar) Ligety stie perfect si ca locul in care se pierde cursa in Sölden e finisul. Mai bine de o secunda din avantajul final de acolo a stors-o. Si a scos si cel mai bun timp al mansei secunde.

Clasamentul il gasiti la articolul anterior.

O părere la “Eclipsa totala

  1. Exact asta a fost și impresia mea: că Ligety schiază de parcă ar avea supercarve-urile din anii trecuți. De necrezut ce aproape a stat de pârtie în fiecare viraj. Pe noile schiurile e clar ca tehnica face diferența. Dar parcă nu te-ai fi așteptat să fie așa mare.
    În plus, mi se pare că e și mai spectaculos așa. Se vede că oamenii muncesc mai mult, că trag mai mult de ei și de schiuri.
    Trecând peste modul complet lipsit de eleganță prin care FIS a impus noile standarde, trecând și peste explicațiile de natură medicală fără prea mare acoperire, îmi place ce văd.

Comentariile nu sunt permise.