Sölden, 28 octombrie 2012, ora locala 9:30, undeva in varf de ghetar: ninsoare de nu poti tine ochii deschisi, ceata, intuneric, partie acoperita de cativa cm de zapada proaspata, startul slalomului urias masculin, prima etapa a noului sezon de schi alpin.
Sölden, 28 octombrie 2012, ora locala 9:35, pe acelasi varf de ghetar: ninsoare cu soare, vizibilitate perfecta in prima jumatate a traseului, suprafata inca putin ingreunata de zapada cea noua.
Sölden, 28 octombrie 2012, ora locala 9:45, in caldarea dintre piscurile maiestuoase de deasupra statiunii: vreme imparateasca, soare, cer senin, o geruiala fina si sclipitoare, pista cu zapada batuta de schiurile celor care au coborat deja.
Sigur, prevederea vremii nu este stiinta exacta, dar nu mai suntem nici in timpurile in care estimam daca va incepe sa ploua ridicand un deget umezit in aer. Cupa Mondiala de schi alpin se bazeaza pe un serviciu meteorologic stiintific, cu charturi indicand miscarile fronturilor atmosferice la minut si cu imagini din satelit care de cele mai multe ori nu lasa dubii legate de inrautirile sau revirimentele majore ale conditiilor. Si cu toate acestea, astazi la 9:30, floarea slalomului urias masculin a fost trimisa pe post de pluguri („doar lumina sclipitoare pe frunte mi-a lipsit” – Philipp Schörghofer) pentru schiorii mai putin valorosi, care au avut parte de o mansa de agrement in comparatie deschizatorii.
De ce nu s-a asteptat? Cupa Mondiala, chiar daca la nivelul competitorilor nu se simte, este o afacere invartind milioane. Cheltuielile sunt mari, profiturile catorva sunt pe masura. Veniturile venind in principal din publicitate, televiziunea este unul din tragatorii principali de sfori, iar astazi televiziunea responsabila cu transmisia a fost ORF-ul, postul national austriac. Pe grila lor de programe, de la ora 10:30 figura Formula 1. Asa ca sefii ORF au facut uz de influenta si au fortat startul slalomului urias pentru 9:30, ca sa nu apara suprapuneri, FIS devenindu-le complice prin lipsa de rezistenta. Ce mai conteaza bataia de joc la care au fost supusi principalii actorii ai acestui spectacol? In imaginea generala, schiorii raman niste detalii.
Cel mai afectat a fost desigur ghinionistul purtator al tricoului cu numarul 1, Philipp Schörghofer, care nu s-a abtinut de la cuvinte grele aruncate scarbit in directia Federatiei ce ar fi trebuit sa-i poarte in primul rand lui de grija. N-a avut nici cea mai mica sansa la calificare. Cyprien Richard, numarul 2, a prins ultimul loc calificant intr-o cursa salbatica in care a ranit zapada de pe pantele abrupte, pentru ca apoi Hannes Reichelt sa faca minuni pe nevazute, prinzand un miraculos loc 13. Blardone a abandonat la cateva porti dupa start, incurcat de rafalele viscolului.
Ted Ligety a fost primul schior ce a prins soare, dar asta nu inseamna ca n-a avut de luptat. A schiat prin viscol si totusi a desenat virajele cu precizie, fructificand la maxim viteza acumulata pe abrupt si aducand-o pana dupa linia de sosire, conservata in lunguta portiune plata de la final. Timpii mai buni de pe ultima bucata ai multora dintre cei intrati ulterior in cursa sunt inselatori. Spre deosebire de ei, americanul n-a avut pista nivelata perfect.
Fara a diminua din meritele schiorilor care il incadreaza pe Ligety pe podiumul provizoriu, Thomas Fanara (numarul 12) cu un avans de 4 sutimi si Manfred Mölgg (numarul 21) cu o intarziere de 12, americanul a lasat impresia ca isi poate eclipsa oricand adversarii. Manevreaza schiurile noi (gasiti la cronica de ieri cateva consideratii despre modificarea de echipament) de parca ar fi prelungiri ale propriului corp, cu o dexteritate tehnica peste a oricarui adversar.
Daca la fete nu s-a vazut cu ochiul liber o diferenta semnificativa in stil in urma adaptarii la noile schiuri (mai lungi, mai inguste cu raza mai mare de intoarcere), astazi la baieti separarea s-a facut clar. Daca anul trecut Didier Cuche era un dinozaur izolat cu virajele deprinse pe vremea dinaintea inventarii carve-ului, astazi partia s-a umplut de urmasii sai, ce sprijina schimbarea de directie printr-o rotire fortata a bustului. Tehnica perdanta in fata celor care s-au prins cum sa puna presiune direct din picioare.
Cea mai buna ilustratie am avut-o la evolutiile consecutive ale lui Carlo Janka, unul dintre schiorii despre care se stie ca nu a reusit adaptarea la noul echipament si Thomas Fanara, ce a impresionat prin lejeritatea balansului, mai ales dupa chinul lui Janka. Elvetianul a incheiat cu al 33-lea timp, francezul a castigat mansa.
Campionul en-titre, Marcel Hirscher pare sa fi rezolvat cu succes trecerea pe noile schiuri, dar este si el unul dintre cei handicapati de conditiile primei manse. Va porni de pe locul 9, incercand sa se apropie cat mai mult de podium. Beat Feuz, vicecampionul Cupei Mondiale a renuntat sa ia startul din cauza conditiilor in care s-a prezentat pista la ora de start. Elvetianul inca lupta cu problemele de la genunchi, nereusind sa scape de dureri, desi s-a operat in primavara. In aceeasi situatie este si Bode Miller, care si-a fixat anul acesta drept obiectiv globul de cristal in proba de coborare.
Clasamentul complet al mansei il gasiti aici.
Mansa secunda incepe la 13:45.
Schi alpin. Deocamdata. 