Mansele de la rasaritul si apusul soarelui, slalomul de pe taramul lui Mos Craciun, cursa de zi la lumina reflectoarelor, fatete ce fac din a doua etapa a sezonului de schi alpin una aparte si as putea continua cu descrierile neobisnuite. Spre deosebire de anul trecut, cand caldurile neasteptate au facut imposibila desfasurarea curselor in Levi, anul acesta domneste iarna in Finlanda de cateva saptamani.
O partie relativ plata, ce face parcusul lent, conform declaratiilor schiorilor, pe o vreme vantoasa, cu rafale nestatornice, izbucnind cand si cand in special in partea superioara, viscolind zapada si ascutind ninsoarea altfel linistita si nesuparatoare. La lentoarea conferita de teren a mai adaugat ceva si antrenorul canadian asezand portile pe un traseu ritmic, dar foarte ondulat, cu enorm de multe porti si viraje.
Intr-un fel slalomul din Levi e cel mai frumos, prin doza de necunoscut adusa, el prefigurand intamplarile viitoare ale sezonului. Daca dupa Aspen e relativ usor de oferit castigatoarea intr-un joc una din trei, sau chiar una din doua, Levi ramane cel putin pe jumatate o cursa deschisa. Asa ca nu aruncati cu pietre in oracolul ce n-a prevazut intocmai ce se va intampla. Noroc cu Maria Höfl-Riesch si cu Mikaela Shiffrin.
Cursa a inceput cu eliminarea favoritei principale. Lipsita de agresivitatea necesara victoriei, Marlies Schild a schiat totusi cu multa siguranta la inceput, desi betele le-a imprumutat de la Carmen Thalman. „Cand ritmul e scazut”, si va ziceam ca in prima mansa a fost chiar foarte scazut, „simt permanent nevoia sa accelerez. Si exact atunci ar trebui sa fiu mai atenta decat de obicei”, povestea Marlies la final. Nu stie exact, i s-a agatat un schi, sau i-a fost aruncat in sus de o denivelare neobservata, cert e ca s-a dezechilibrat usor si de acolo n-a mai tinut linia cu precizie, abandonand intr-un ac de par in care a incalecat fanioanele, la cateva porti inaintea finisului.
A urmat Michaela Kirchgasser, ce a inlatuit erorile. Nu mari, dar prea multe ca sa poata spera la un loc intre fruntase. Maria Höfl-Riesch in schimb a facut totul aproape ca la carte. E drept ca ei ii si plac partiile plate si stie sa accelereze pe ele in viraje lungi in care pregateste schimbarea de directie fara sa fie nevoie de franare, caracteristica data si de inaltimea mult peste medie. La timpul intermediar avea deja o secunda in fata lui Kirchgasser, pana la sfarsit s-au mai adaugat inca 7 zecimi dupa o dezechilibrare usoara in acelasi loc ca si Marlies.
Kathrin Zettel a inceput mult mai bine decat colega ei, dar chiar la finalul singurului pasaj mai abrupt, un fanion in recul i-a lovit casca, mutandu-i-o din loc cu tot ochelari. Exact ca la finala din Schladming. Acestia au ajuns undeva pe nas, Kathrin a incercat sa-i potriveasca inapoi pe ochi, fara succes, si ninsoarea aceea care altfel n-a deranjat pe nimeni, a impiedicat-o sa mai vada ceva, obligand-o sa abandoneze. Se anunta un dezastru pentru Austria.
Cu numarul 5 a luat startul reprezentanta gazdelor, Tanja Poutiainen. Are 32 de ani si circula un zvon ca ar fi ultimul sezon, insa declaratiile din directia ei suna mai degraba a Bruno Kernen (care nu s-ar mai fi dat dus din echipa Elvetiei de placerea schiului). Nu mai are probleme de sanatate si schiul e de acum doar incantare. Inceputul sezonului i-a adus un fior de bucurie cu tot locul dezamagitor (20). Tocmai rezultatul acesta mai slab m-a facut sa nu o trec printre favoritele de azi. Astazi insa Tanja a radiat forta si siguranta. A trecut printre porti ca expresul nordic, a fost perfectiunea intruchipata si cele 3 zecimi avans fata de Maria reprezinta exact lipsa celei mai mici erori. Trebuie sa admit ca bucuria surprizei venita dinspre vechiului val e parca chiar mai dulce decat cea pe care mi-ar fi adus-o o pustoaica.
Asteptam mai mult de la Veronika Zuzulova, casatorita in aprilie si care dupa modelul Mariei Höfl-Riesch, concureaza acum sub numele Velez-Zuzulova. Dar pasivitatea i-a adus doar un loc 12. Tina Maze a intarziat si ea destul de mult in virajele lungi, ca ale Mariei, mai potrivite ritmului ei interior, totusi la final a fost mai mult decat multumita cu locul 3 la momentul respectiv, devenit pana la incheierea mansei – 7.
Caci da, intre ea si primele doua, s-au tot intercalat fete, cursa ramanand la fel de palpitanta si imprevizibila in ciuda numerelor tot mai mari de start si m-am trezit ca nu mai iau notite, ci privesc mansa cu incantare si rasuflarea taiata. Asa ca nu imi mai amintesc nici cum a schiat Therese Borssen (locul 4 cu numarul de start 15), desi trebuie sa fi fost in stilul curatel si ciudat de linistit pentru felul in care ataca, specific fetelor din Suedia, total opus stilului haotic al baietilor din aceeasi echipa. Iar de la Mikaela Shiffrin (3, numarul de start 18) tin minte exclamatia la vederea timpului intermediar, cu doar 7 sutimi in urma Tanjei. Locurile 5 si 6, Nicole Hosp (a 25-a la start) si Alexandra Daum (a 27-a la start), austriece fiind, le-am revazut pe teveteca ORF, cu tehnica sesizabila aproape la intreaga echipa, alunecare cursiva, balans frumos, favorizat de traseul ritmic.
Ca tot am revenit la traseu. Lent fiind si pe un teren care pe mai mult de jumatate din lungime a fost plat, le-a pus pe fete la munca si a cerut o conditie fizica foarte solida. In plus zapada a fost un strat proaspat deasupra unor placi de gheata, conditii inexistente in momentul de fata in Alpi. Asa ca cine s-a antrenat in ultima saptamana in Finlanda a fost avantanjat. Fetele din Canada n-au facut-o. Si uite asa, traseul antrenorului lor, le-a venit de hac, locurile ocupate fiind 18 – Gagnon, 21 – Phelan (nume nou, copie la indigo a lui Gagnon ca stil) si 29 – Mielzynski.
Au stralucit in schimb suedezele, cu inca 3 clasari in prima jumatate a clasamentului, doua nume tinere, Anna Swenn-Larsson (7) si Nathalie Eklund (13), dar si Maria Pietilä-Holmner, cu un excelent loc 8 la prima cursa dupa ruptura de ligamente incrucisate suferita sezonul trecut.
Bucuria cea mai mare mi-a provocat-o – evident – locul 10 al Sarkai Zahrobska, inca testand ce si cat poate, dar cu o prestatie mult imbunatatita fata de ce a aratat sezonul trecut. Si daca nu ati urmarit in timpul verii stirile pitice si nu ati citit nici articolul precedent, aflati ca Sarka a trecut in iulie printr-o operatie pe creier, in care i-a fost indepartata o tumoare benigna. Imaginati-va perioada de recuperare din spital, apoi cea de acasa, in care a fost vorba de revenirea la o viata normala, de mers, de mancat, spalat, imbracat, eventual gatit, citit, activitati de rutina. Si toate astea in timp ce restul adversarelor incepusera deja antrenamentele pe zapada in emisfera sudica. Perioada in care masa musculara a scazut. Asa ca acest loc 10 al primei manse ramane pana la urma mai pretios decat locul intai al Tanjei.
Schi alpin. Deocamdata. 