Lupta in doi?

S-a terminat si prima etapa de slalom si desi previziunile nu-s la fel de clare ca la urias – sezonul de slalom este mult mai incarcat, iar varful de forma trebuie atins in ianuarie – se pare ca batalia se va da intre doi dintre cei implicati in lupta pentru glob si iarna trecuta: Andre Myhrer si Marcel Hirscher. Astazi, in etapa lapona din Levi a castigat la 6 sutimi de secunda campionul suedez. Cei doi s-au detasat de pluton la 6 zecimi, intr-o cursa altfel stransa.

Daca o vreme mansa a doua a ridicat semne de intrebare privitoare la rezistenta partiei, parand sa rastoarne clasamentul primei manse, ultimii patru schiori le-au spulberat, pastrandu-si suveran pozitiile de la jumatatea intrecerii. Pe portiunea abrupta de dupa jumatate, asezarea portilor de catre antrenorul suedez i-a luat putin pe nepregatite pe mai mult de jumatate dintre cei calificati, prinsi pe picior gresit de schimbarile de ritm. In plus, schiul din scurt a parut pedepsit de zapada ce a cerut finete si rotunjime. Contrariul acestei teorii l-a oferit intr-o maniera iscusita si foarte greu aplicabila Manfred Mölgg (locul 4). Italianul ataca in viraje sprintene, dar usor fiind, e in stare sa amortizeze socul pe care-l opune zapezii.

Imposibilul in actiune l-am vazut insa abia la urmatorii doi concurenti. Jens Byggmark (locul 3) e poate cel mai imprastiat dintre schiorii rapizi. Mai mult decat atat, risca enorm, greseste si de fiecare data te convinge ca nu mai are cum sa se redreseze. Si totusi cumva, nu numai ca merge mai departe, dar mai si accelereaza in revenirea pe directia cea buna, fiind din ce in ce mai rapid. Ce s-ar intampla daca n-ar mai gresi? Poate ar deveni Ted Ligety-ul slalomului, desi nu sunt sigura ca la viteza cu care merge e posibil sa ramana fara erori.

Marcel Hirscher a aratat un alt fel de imposibil. Austriacul a devenit un soi de masina inspaimantatoare de slalom. Taios, precis, lipsit de poezie si totusi nu si de spectaculozitate. Imprima directie schiurilor inainte de a le urma cu bustul si te intrebi cum de e fizic posibil sa nu se dezechilibreze cu acest stil. Ca si la Mölgg, explicatia sta in inertia mica, multumita gabaritului redus. Asta il tine intr-o pozitie adunata, chiar daca schiurile sunt permanent inaintea lui si ii confera in acelasi timp agresivitatea ce il face atat de rapid. In mansa a doua a avut al doilea timp.

Daca la Hirscher ajungi sa nu mai pricepi nimic, Andre Myhrer readuce claritatea si frumusetea in imagine. Stilul lui e pentru esteti si privindu-l stii de ce e rapid si functioneaza. In opozitie cu restul echipei suedeze, Andre ia virajele rotund, schiind adunat si cu un balans placut ochiului. I-a suras si norocul, caci pe abrupt sutimile ar fi putut sa se iroseasca mai iute decat a sperat. I-au ramas totusi sase, cat sa-si pastreze tricoul rosu de campion al slalomului. In acelasi timp Marcel Hirscher e multumit ca a redevenit liderul clasamentului general, secondat de… Manni Mölgg. Italianul a avut iarna trecuta un sezon tare dificil, pe care l-a inceput in grupa de elita a slalomului si acum era la un pas de iesirea dintre primii 30, ceea ce ar fi insemnat pierderea unui loc bun de start. Asa-i treaba cu caderile si inaltarile.

Si ca tot vorbim de caderi si inaltari, povestea etapei ii apartine lui Reinfried Herbst. Austriacul nu s-a calificat pentru mansa a doua. Si-a strans lucrurile – toti schiorii umbla cu un rucsac urias in spate in care nu stiu ce poarta, dar cat sunt in afara concursului, il tot cara dupa ei – si era deja pe drumul spre hotel, daca nu chiar ajunsese acolo, cand a fost chemat inapoi. Mario Matt, locul 8 dupa prima mansa, fusese descalificat fiindca placa inaltatoare dintre schi si legatura depasise marimea regulamentara. Asa ca Reini Herbst, care ratase calificarea pentru o singura sutime de secunda a primit o a doua sansa.

Pe partia intacta, a schiat ca inecatul ce zareste malul. Cel mai bun timp pe abrupt s-a concretizat la final in cel mai bun timp al mansei si ne-a zambit emotinat din locul fruntasului dupa fiecare schior ce a pierdut secunde in lupta cu traseul mansei secunde. In afara celor patru fruntasi doar Patrick Thaler a mai reusit sa-l depaseasca in clasamentul final.

Am pastrat pentru sfarsit povestea de inceput a acestei manse. Inainte ca Reinfried Herbst sa ia startul, traseul a fost strabatut intr-un combinezon care parca nu seamana cu cel cu care urca pe podiumuri, de Kalle. Kalle Palander. Ultima data a facut-o in Alta Badia in urma cu 5 ani, cand a urcat pe cea mai inalta treapta. 14 victorii in Cupa Mondiala, 30 de podiumuri, un glob de cristal in proba de slalom (2003), titlul mondial tot in slalom 1999. Acesta este palmaresul campionului finlandez oprit prea devreme in cariera de o accidentare care s-a inlatuit cu alta si apoi cu alta pana cand, ajuns la 35 de ani, Kalle n-a mai vazut rostul unei noi reveniri. Astazi, in fata propriilor suporteri si-a luat adio de la lumea schiului. Ce planuri de viitor ai, Kalle? „Sa devin presedinte”, le-a raspuns glumind jurnalistilor. Sau poate a fost serios.

Clasamentul final il gasiti la articolul precendent.