Betia vitezei

Nu va mirati, de azi ne imbatam oficial. Incep antrenamentele pentru coborarea masculina din Lake Louise, Canada. In mod normal sunt programate 3 sesiuni, fiecare va avea un clasament, le puteti urmari live pe tickerele de la FIS. De clasamente vorbesc, peste Ocean fiind, nu avem vreo sansa sa vedem antrenamentele nici macar in reluare pe undeva. Programul este urmatorul (voi completa orele si linkurile pe masura ce apar informatii noi in zilele urmatoare):

  • Miercuri, 21 noiembrie, 20:30: 1. Max Franz 1:50,65; 2. Klaus Kröll 1: 51,02; 3. Adrien Theaux 1:51,52. Zapada a fost proaspata si moale, fapt ce i-a nemultumit pe aproape toti coboratorii. Kröll a caracterizat pista drept „cea mai prost preparata pe care am coborat vreodata”. Exagereaza, dar sambata vor fi probabil alte conditii.
  •  Joi, 22 noiembrie, 20:30: 1. Aksel-Lund Svindal 1:51,43; 2. Georg Streitberger 1:51,56; 3. Klaus Kröll 1:51,81. Rezultate mult mai stranse. Zapada mai compacta, dar cu mai multe denivelari. Se cristalizeaza o mana de favoriti. Antrenament umbrit de accidentarea „complexa” la genunchi a lui Daniel Albrecht, accidentare ce va insemna probabil sfarsitul carierei pentru elvetianul mai incapatanat decat un catar, care in ciuda lipsei rezultatelor s-a incapatanat pana acum sa lupte pentru o revenire dupa accidentul cel urat din Kitz.
  • Vineri, 23 noiembrie, 20:30: anulat pe motive de ninsoare spornica. Cica azi e ultima zi neprielnica schiului.

Pentru cei mai putin familiarizati cu bucataria interna a Cupei Mondiale, iata si cateva detalii legate de aceste antrenamete, ce le face atat de speciale, precum si cata baza puteti pune pe rezultatele obtinute de schiori la finalul lor.

Coborarea, cea mai rapida proba de schi alpin, este singura pentru desfasurarea careia este obligatorie tinerea a cel putin unui antrenament pe intregul traseu de concurs. Daca antrenamentele s-au tinut pe traseu scurtat, asa se va merge si in cursa. Ciudatenia cea mare este ca schiorii nu sunt obligati sa parcurga intregul traseu. Pentru ca un schior sa aiba drept de concurs este suficient sa fi iesit din cabina de start la cel putin un antrenament. Aceasta anomalie de regulament ar putea ipotetic conduce la o incalcare de regulament. Imaginati-va situatia in care organizatorii ar da liber la antrenament intr-o zi considerata imposibila de schiori, acestia ar face fronda si ar vira imediat dupa start, celelalte doua zile ar fi vazute si de organizatori ca improprii si s-ar ajunge ca in ziua de concurs toata lumea ar putea lua startul fara sa cunoasca pista.

Antrenamentele sunt necesare pentru scaderea riscului accidentelor, dar in acelasi timp le da schiorilor o posibilitate unica in lumea schiului alpin, aceea de a cunoaste traseul in conditii de concurs. In celelalte probe, pista se deschide doar cu cateva ore (una, doua?) inaintea startului, cand concurentii au la dispozitie un interval de timp minim si maxim (nu vreau sa va mint, nu-l cunosc exact, parca am auzit ceva intre 10 minute si o ora, dar s-ar putea sa fie o minciuna sfruntata) pentru a-l incheia de la cap la coada si asta e. In proba de coborare insa, datorita antrenamentelor, au ocazia sa-l invete pe dinafara, sa-si corecteze greselile din zilele precedente, sa incerce linii diferite pentru abordarea diferitelor viraje si in acelasi timp sa analizeze si cursele tuturor adversarilor, la sfarsitul unei zile de antrenament toata lumea primind un cd cu inregistrarile partenerilor de antrenament. Serviciu de cinci stele oferit de organizatori!

Cat despre rezultate, bobocii dau tot ce pot de la bun inceput. Nu cunosc deloc pista, se vor infrunta majoritar cu veterani, trebuie sa recupereze handicapul lipsei de informatie si nu au in vocabular cuvantul rezerva. Poate doar teama, dar in Lake Louise nu este cazul. La ceilalti, rezultatul depinde de temperament. Exista schiori care au nevoie de acomodare. Ii stiti de buni si ii vedeti pe la coada la antrenamente, pentru ca mai apoi sa straluceasca in cursa. Nu-i banuiti neaparat de inselaciune. Unii simuleaza, e adevarat. Se ridica in picioare pe pasajele pe care stiu ca indiferent de cum sunt asezate portile, nu pot aparea probleme. Dar altii au pur si simplu nevoie de timp pentru a ajunge la intimitate cu partia, chiar daca in urma cu un an devenisera una cu ea. Mersul sub potential se practica de catre toti schiorii cu experienta, fara exceptie, dar vom gasi printre ei si unii carora nu le pasa daca divulga marele secret al formei bune in care se afla. Asa ca, desi clasamentul unei singure zile nu ne spune mare lucru, constanta la toate cele trei antrenamentele va desena stelute in dreptul favoritilor cursei de sambata. Doar pe pacalici nu avem cum sa-i detectam fara cd-urile primite de schiori. Inca ceva, cand va uitati la rezultate, nu uitati sa verificati si daca au fost trecute toate portile corect. De vreo doi ani, cei care o iau pe scurtatura nu mai sunt scosi din clasament, si e normal sa aiba timpi mai buni decat cei ce s-au straduit sa mearga pe ocolite.

Sa curga intrebarile! Altfel o sa cred ca scriu degeaba.

4 păreri la “Betia vitezei

  1. Salut,

    Stii cumva care sunt motivele pentru care exista sesiuni de antrenament doar pentru proba de coborare cu tot cu inregistrari ale evolutiilor schiorilor, in timp ce pentru celelalte probe se tin in ziua concursului?
    Sunt motive legate de siguranta concurentilor, de logistica organizarii antrenamentelor sau pentru a creste competitivitatea?

    P.S.: Nu te lasa descurajat de lipsa sau numarul mic de intrebari! Sunt convins ca suntem destui pasionati de schi care urmarim blogul tau si pana acum eu personal sunt impresionat de calitatea postarilor tale si de atentia la detalii, date, statistici.

  2. Mihnea, multumesc frumos de vorbele bune. Nu ma lasa descurajata cu una cu doua. E relativ multa lume abonata pe email, daca n-ar fi interesata, n-ar tolera spamurile de instiintare si vad si cum creste numarul vizitelor cand se apropie weekendurile cu curse.

    Dar mi-ar placea uneori sa vad lumea stand la suete schioristice, entuziasmandu-se ca la alte sporturi. Ca de frumos, e frumos si la noi la schi, nu? Eh, fantezii de pinguilda visatoare. 🙂

    Revenind la intrebare, multumesc pentru ea :D, siguranta e motivul. Se considera ca vitezele din coborare sunt prea mari pentru a-i lasa pe schiori sa se arunce pe nevazute direct in cursa. In celelalte probe, in ziua concursului nu sunt antrenamente, ci doar o „vizionare” a traseului, in tempo redus, cu toti schiorii simultan pe partie. Vizionarea are loc si pentru coborare. Dintre cei mari, Bode e faimos pentru rapiditatea cu care face vizita premergatoare cursei, in timp ce Herminatorul era de obicei ultimul care parasea pista.

    • Multumesc pentru raspuns si scuze ca m-am adresat la masculin. Nu ma pricep prea bine la pinguini si atunci nu m-am prins ca cel din poza de profil e de fapt o pinguina (sau pinguilda) 😀

Comentariile nu sunt permise.