Norvegianul cel zarghit

Fata in fata doua scoli de schi cum nu se poate mai diferite. Pe de o parte „Sistemul”, dus pana la perfectiune, cu o baza larga de selectie, practic toata natiunea, din care se cerne stiintific pana ramane doar elita. De cealalta, o chestie care aparent suna a improvizatie, ce porneste cu trei schiori juniori, tinteste sa-i scoata pe toti campioni mondiali si daca nu reuseste, atunci macar doi dintre ei tot ajung acolo unde si-au propus. In rezumat, aceasta a fost infruntarea din Lake Louise, castigata clar de David cel fara sanse teoretice.

Aksel Lund Svindal la finalul coborarii din Lake Louise (Getty Images)

Aksel Lund Svindal la finalul coborarii din Lake Louise (Getty Images)

Am pus in balanta doar Austria si Norvegia, pentru ca asa s-a dus lupta pentru podium, desi de partea sistemului pot fi trecute multe natiuni, chiar daca nu pe o scara la fel de intinsa. Chiar si Statele Unite, unde in schi lipseste masa in comparatie cu alte sporturi, investesc acum in crearea unui sistem care sa ii faca numarul doi in sportul alb. Cert este insa ca in Norvegia la schi alpin se ajunge din greseala, acolo altele fiind preocuparile sportive obsedante.

Dar sa o luam cu inceputul. Lake Louise era sa ramana fara zapada. Canada la mijloc de noiembrie are rareori destul omat pentru Cupa Mondiala, dar se produce, ca de-aia exista tehnologie. Ei bine, anul acesta a fost atat de frig, incat au inghetat lacurile de acumulare bocna si tunurile au tacut pana cu vreo doua saptmani inainte de inspectie. Apoi din fericire a urcat mercurul in termometre si urcat a ramas, avand pentru prima data dupa nici nu mai stiu cati ani curse fara masti de aparare a fetei, la comodele temperaturi de -5/-3 grade.

Cu Klaus Kröll neantrenat suficient dupa ce in aprilie si-a rupt piciorul in urma unui accident de motocicleta (antrenorii nu sunt singurii care-l bombane nemultumiti in barbii), mai de voie, mai de nevoie, sperantele austriece s-au indreptat spre valul tanar de schiori. Din care s-a detasat deja inca de anul trecut prin insolenta nerabdarii cu care a sarit peste etape, Max Franz. Acum a venit in Lake Louise si la primul antrenament a scos cel mai bun timp. Antrenamentul e una, cursa e cu totul altceva au gandit toti, inclusiv cel in cauza. Dar cand i-a vanit randul la start, al treilea, a schiat la fel de nepasator ca la antrenamente, fara greseli, atacand aproape de porti, distantandu-se la peste o secunda de predecesori.

Max Franz in coborarea din Lake Louise (Getty Images)

Max Franz in coborarea din Lake Louise (Getty Images)

Sortii au decis ca cei mai periculosi adversari ai lui Franz sa apara la finalul grupei de elita. Pana la Erik Guay (numarul 20) performanta cea mai buna fusese apropierea la aproape jumatate de secunda de tanarul austriac si ii apartinea lui Guillermo Fayed. Guay aratase inca din antrenamente o forma buna, desi improbabila tinand cont ca in 28 septembrie se opera de menisc! Chiar si asa, semi-valid, canadianul a ramas liderul echipei pentru care ziua a marcat revenirea in competitii a multor veterani medaliati, dar accidentati in ultimii ani. Totusi, cand pui in fata un tanar sanatos cu un veteran cu genunchii operati si spatele in pioneze, balanta inclina rareori invers decat zice logica. Erik a reusit doar sa reduca timpul lui Fayed.

Pentru Kröll startul in sine este o performanta daca ne gandim ca a inceput antrenamentele de coborare abia cu doua saptamani in urma. Atunci a venit si prima surpriza. Desi a ratat cantonamentul chilean, intarzierea fata de colegii de echipa masura numai doua secunde. A doua surpriza a venit la antrenamentele oficiale cand handicapul fata de colegi disparuse complet. Iar daca ii luam la puricat cursa facuta sambata, trebuie sa-i recunoastem o gramada de merite. Viraje pregatite timpuriu, nici o abatere de la linia ideala, pozitie adunata si permanent in echilibru. Lectie de schi de pus in carte.

Klaus Kröll in coborarea din Lake Louise (laola1.at)

Klaus Kröll in coborarea din Lake Louise (laola1.at)

Dar ghinion, nu ne putem entuziasma, fiindca imediat dupa el a venit Aksel Lund Svindal, care n-a facut nimic din toate astea. A schiat dezordonat pe alocuri, s-a dezechilibrat, ba pe „cascada” a iesit intr-un viraj mult in afara liniei ideale. Pentru ca pe norvegian l-a interesat un singur lucru. Sa fie rapid. N-a ajustat nimic. Intr-un fel Kröll a parut un tamplar cu metrul in mana si creionul dupa ureche in comparatie cu artistul Svindal. Pe unde i s-a parut ca merge cel mai iute, pe acolo a luat-o Aksel, netinand cont de riscuri.

Norvegianul are un singur partener de antrenament de antrenament. Pe Kjetil Jansrud. A intrat ceva mai tarziu in cursa si sus a fost chiar mai rapid decat Svindal. Mi i-am imaginat schiind impreuna, urmarindu-se in joaca, precum doi copii. E stilul evocat de cursele lor. Dar cand a ajuns la partea tehnica, Jansrud a decis sa nu o ia pe urmele colegului sau parca spunadu-i, baiete, esti zarghit, eu nu vin pe acolo. In apararea lui Jansrud, ce a terminat pe 9, trebuie spus ca imediat dupa cursa lui Svindal, soarele a disparut, lumina devenind difuza la nivelul pistei, facand mult mai dificila obtinerea acelorasi tipi.

Aksel Lund Svindal in coborarea castigata in Lake Louise (Getty Images)

Aksel Lund Svindal in coborarea castigata in Lake Louise (Getty Images)

Si totusi in conditiile acestea de vizibilitate scazuta a reusit Tobias Stechert (tricoul cu numarul 32) sa se apropie la doua zecimi de podium. Insa surpriza cea mare a venit de la Marco Sullivan. Americanul a avut cativa ani slabi si tocmai ce fusese eliminat din echipa SUA. A scos banul din buzunar ca sa participe la cantonamente alaturi de colegi dupa ce a pierdut o parte din sponsori. In plus a avut de luptat si cu o leziune la coloana, unde are cateva discuri herniate. Insa de cum s-a simtit mai bine, si-a luat noile schiuri (Atomic) in Chile si a bibilit timp de 6 saptamani la setarile potrivite. In dimineata cursei, dupa inspectie, a glumit cu antrenorul: ne vedem pe podium. A avut un numar prea mare ca sa-l mai vad schiind. Nu stiu nici ce conditii a avut. Ii vad doar timpul si este egal cu al lui Kröll, ceea ce inseamna ca a facut o cursa a naibii de buna.

Cu un an in urma, in Lake Louise castiga Didier Cuche, incepand un sezon in care cel putin in probele de viteza elvetienii le-au dat lectii austriecilor. Gentlemanul coborarii s-a retras in martie cu convingerea ca a predat stafeta cum trebuie, Beat Feuz dovedindu-se deja un urmas de nadejde. Dar vara n-a adus cu ea refacerea asteptata dupa operatia necesara la genunchii numarului doi al schiului mondial, Carlo Janka s-a trezit complet debusolat de felul in care se schiaza pe noile schiuri, infirmeria abia s-a golit de restul talentelor, Zurbriggen nu-si regaseste ritmul, iar Didier Defago a tras o spaima mare dupa o eroare intr-un loc ingust. Asa s-a ajuns la inregistrarea unui record negativ pentru cea de-a doua natiune in care schiul alpin e „Sistem”. Cea mai urata infrangere in proba de coborare din toate timpurile cu Zurbriggen pe locul 24. Aveti aici un tabel cu restul esecurilor memorabile ale echipei helvete. Pana acum cea mai slaba coborare data din 1995, cand Bruno Kernen terminase pe 21 ca cel mai bun elvetian in Kitz.

Se zice ca umorul il dovedesti atunci cand te afli la ananghie. La finalul cursei, Janks (locul 51) ciripea pe twitter: „poate ca in locul unui start al lui lindsey la barbati, ar trebui sa incep eu sa contemplu un start la fete… ;).”

Podiumul coborarii din Lake Louise: Max Franz (2), Aksel Lund Svindal (1), Marco Sullivan si Klaus Kröll (3) (Getty Images)

Podiumul coborarii din Lake Louise: Max Franz (2), Aksel Lund Svindal (1), Marco Sullivan si Klaus Kröll (3) (Getty Images)