Toamna in Aspen

Nu s-a mai intamplat de mult sa fie asa cald in Aspen. Nici de nins n-a mai nins. Acum sa nu va asteptati la 20 de grade. Vorbim totusi de un coltisor de America aflat la aproape 3000 de m altitudine. Dar in ceilalti ani lipsa de oxigen plus gerul muscator lasau fetele gafaind nasatios dupa o gura de aer, cu plamanii si caile respiratorii respingand-o la contactul dureros de indata ce dadeau de ea. Anul acesta, la -2/0 grade, conditiile au fost mai blande.

Ca fapt divers, cum iarna trecuta n-a nins exagerat si nici vara n-a fost ploioasa, raurile din Colorado sunt la un nivel scazut ce bate spre record, iar lacurile de acumulare folosite pentru tunuri se golesc si ele vazand cu ochii. Anul acesta s-a putut inca produce zapada artificiala, insa pe termen lung e nevoie de precipitatii, altfel Aspenul va ramane si fara curse, si fara turisti, din lipsa de zapada.

Singura ce n-a putut profita de blandetea autumnala a vremii a fost Lindsey Vonn. Americanca a petrecut cu o saptamana inainte de cursa doua zile in spital, dupa ce de la Sölden incoace nu s-a mai antrenat deloc, simtindu-se foarte slabita. Apoi a acuzat dureri abdominale puternice si n-a mai avut alta alternativa in afara spitalului. Conform declaratiilor oficialilor americani, medicii nu au gasit cauza acestor simptome, dar Lindsey a reactionat bine la antibiotice si dupa cateva zile si 6 kg pierdute a reluat antrenamentele intre porti.

La inceputul saptamanii au inceput antrenamentele alaturi de restul concurentei (in 4 schimburi a cate 3 echipe), iar adversarele curioase n-au detectat nici un semn de slabiciune. Multa lume a interpretat atunci intreaga poveste drept un (nou) episod de campanie publicitara, dar epuizarea evidenta ce a marcat-o pe Lindsey la capatul mansei secunde nu este ceva ce poate sau are sens sa fie mimat. De altfel s-a vazut cu ochiul liber inca din prima mansa cum pe a doua jumatate a traseului Lindsey a inceput sa piarda timp pe fundalul lipsei de energie. Jumatatea de mansa pentru care a avut bateriile incarcate i-au ajuns pentru un loc 10 la finalul primei manse si locul 21 la final.

„Ma simt de parca am alergat un maraton de 100 de mile, desi n-am alergat mai mult de 5 mile in viata mea. A fost o lupta. Am incercat sa reincarc energia pentru mansa a doua, dar n-am avut de unde si n-am mai avut putere sa arcuiesc virajele.” declara campioana anului trecut la finalul cursei. Dar ca sa ii inchei poveste intr-o nota optimista, in decursul zilei de duminica, inaintea startului cursei de slalom, la care anuntase dinainte ca nu va participa, agentiile de presa vehiculau deja stirea cursei demonstrative din Lake Louise de anul viitor: Lindsey vs The Men. Nu chiar toti, doar o parte, om vedea noi care. Deocamdata sunt in barca si nu oricum, ci plini de entuziasm, organizatorii canadieni ai curselor de Cupa Mondiala si Red Bull, sponsorul lui Lindsey, dar si de exemplu, al lui Aksel Lund Svindal. Si chiar daca nu vom vedea toti coboratorii de elita in competitia cu americanca, putem conta macar pe cei ce zboara la viteze maxime purtati de aripile bauturii energizante.

Ramanand la consumul de energie, fetele considera cursa din Aspen ca fiind cea mai epuizanta din circuitul de slalom urias. Nu numai din cauza aerului rarefiat, ci si a terenului specific, cu multe valuri, portiuni foarte abrupte legate de pasaje de trecere pe care trebuie conservata viteza prin miscarea corpului. Pe deasupra, traseele pretind concentrare mentala maxima, prin multimea de porti ce pot fi ascunse de catre marcatori, toate trebuind memorate la inspectie.

Debutul mai mult decat convingator din Sölden ne demonstrase deja cat de puternica este Tina Maze pe noile schiuri, dar Aspenul nu fusese pana acum o partie favorita, slovena neridicandu-se niciodata mai sus de locul 6, in timp ce Viktoria Rebensburg, Tessa Worley, ba chiar si Kathrin Zettel, toate se puteau lauda cu victorii. E drept ca pe schiurile vechi.

Prima mansa a anulat toate aceste statistici istorice readucand in prim plan noua ocarmuire stabilita de slovena la deschiderea sezonului de pe ghetar. Cu un mic amendament, numit Anna Fenninger. De fapt Anna fusese deja anuntata cu mare mandrie de antrenorul austriac ca fiind la ani lumina in fata colegelor ei in stapanirea noilor schiuri, motiv pentru care Anna reactionase suparata. Nu e prima data cand se trezeste presata de asteptarile celorlalti, acelasi lucru intamplandu-se si la debutul in Cupa Mondiala ca proaspata multipla campioana de juniori. Atunci a clacat si a trebuit reduca pregatirea la doua discipline si sa o ia cu progresul de la capat ca sa poata ajunge la nivelul curent. De data aceasta, prima mansa ne-a aratat o Anna Fenninger cu o tehnica poate chiar mai buna decat Tina Maze daca tinem seama si de greseala de la mijloc ce a costat-o cam jumatate de secunda. Si totusi per total n-a pierdut decat 12 sutimi!

Celelalte adversare au intarziat cel putin o secunda fata de cele doua. Viktoria Rebensburg dupa o intrare directa la o poarta aproape de final, intrare ce a trebuit ajustata pentru ramanerea pe traseu. Liz Görgl dupa cateva viraje intarziate in portiunea abrupta de la inceput si pierderea liniei ideale pe mijloc. Tessa Worley dupa o cursa necombativa, Kathrin Zettel dupa una fara forta emanata de cele doua lidere detasate. De remarcat Irene Curtoni, calificata de pe locul 4 in ciuda unei agatari pe un cant aproape de final.

Mansa secunda adauga (in fiecare an cu vreme buna) la dificultatea terenului valurit intunecimea, invaluindu-l treptat in umbra. De data aceasta antrenorul italian ce a marcat traseul l-a facut si putin armonica pe mijloc, incurcand cateva concurente ce nu s-au asteptat la virajele atat de stranse. Nu intamplator cel mai bun timp al mansei l-a reusit Taina Barioz, a doua schioara la startul mansei, ce a profitat de cele cateva petice de pista scaldate inca in soare. A avansat astfel nu mai putin de 22 de pozitii.

Cu atat mai meritorie este performanta favoritei publicului, mezina echipei americane Mikaela Shiffrin, pornita cand soarele mai lumina doar portiunile din exteriorul traseului. Presiunea propriului public si alte discutii psihologice sunt deocamdata doar basme pentru adolescenta din SUA. Fara rezultat notabil in slalomul urias, abia depasind degetele mainilor la numaratoarea starturilor de Cupa Mondiala, Shiffrin a trecut cu bine de prima mansa, calificandu-se cu numar mare de start (42). Apoi, in partea a doua a intrecerii a tintuit al doilea timp al mansei si a urcat de pe locul 18 pe 9.

Pozitia la pauza si-a injumatatit-o si Tessa Worley, care a pus parca ceva mai mult suflet in mansa secunda, dar nu destul pentru o clasare mai sus de locul 6. Suflet si risc peste masura s-au vazut in cursa Larei Gut, insotita in sfarsit si de noroc in incursiunile ei pentru regasirea drumului spre succes. S-a oprit la o treapta de podium, foarte multumita totusi, dupa ce le-a depasit pe Irene Curtoni, care a riscat prea mult si Liz Görgl, care a riscat prea putin.

Exact cat i-a trebuit ca sa ajunga pe podium a riscat fosta campioana, Viktoria Rebensburg. Stiindu-si aplecarea spre greseli grave, nemtoaica a preferat o cursa curata si mai putin directa. Dar a avut nevoie si de ajutorul unei adversare. Kathrin Zettel nu i l-a oferit. A mers ceas, si daca e sa-si caute nod in papura, se poate lega doar de virajele un pic mai largi de la inceputul traseului. Dar n-are sens sa ne uitam la detalii cand a scos al treilea timp al mansei cu partia complet intunericita desi are probleme cu vederea, purtand lentile de contact cu dioptrii mari.

Salvarea Viktoriei a venit de la Anna Fenninger, care dupa trei porti n-a mai putut balansa greutatea pentru a pregati urmatorul viraj. Si aici sta diferenta intre austriaca si Tina Maze. Slovena este implacabila. Da impresia de indestructibilitate. Este puternica atat mental, cat si fizic, bustul se afla in permanenta in echilibru si nu permite erori. Victoria ei nu lasa loc pentru interpretari, pentru dubii, si deocamdata nici pentru sperante. Cat va fi capabila sa ramana in aceasta forma nu se stie, dar in momentul de fata, slalomul urias feminin este sinonim cu numele ei.

Printre abandonurile inregistrate, unul a fost trecut in dreptul Mariei Höfl-Riesch, exact in ziua in care a implinit 28 de ani. Al doilea, interesant mai putin prin numele implicat, Marlies Schild, cat prin urmarile de care a scapat de aceasta data, marcheaza o alta schimbare de regulament valabila din acest sezon. In toate disciplinele cu intervale fixe de start (practic toate cu exceptia slalomului), caderea sau iesirea de pe traseu inseamna acum automat abandon. Revenirea si continuarea cursei vor fi pedepsite cu amenzi, considerandu-se ca ele pericliteaza siguranta urmatorului concurent. Marlies a uitat de acest lucru si a urcat la poarta de deasupra, pentru a avea un antrenament pe partia de concurs in vederea slalomului din ziua urmatoare. Fiind o modificare recenta, a scapat de data aceasta fara amenda.

Publicitate