Cursa de dupa cursa

Iata ca a venit si ziua in care trebuie sa scriu cronica unei curse pe care nu am vazut-o. Nu pentru ca nu m-as fi uitat. Ci pentru ca dupa terminarea transmisiei televizate a coborarii din Val Gardena/Gröden, atunci cand se luau si dadeau interviurile cu invingatorii, cand la start a venit randul no-name-urilor si fostilor, vremea s-a rasturnat si a relansat concursul anihiland eforturile celor mai buni coboratori.

Podiumul inedit al coborarii din Val Gardena: Rok Perko (2), Steven Nyman (1), Erik Guay (3) (Agence Zoom / Getty Images)

S-o luam cu inceputul. Asa cum se anuntase in prognoza meteo, noaptea de vineri spre sambata a nins. Nu mult, dand sperante organizatorilor ca poate merge tinuta coborarea in toata lungimea ei. In vreme ce la fete directorul de curse reactionase la vremea rea anuntata pentru sambata prin mutarea coborarii vineri, Günter Hujara (pe care l-am laudat cu o saptamana in urma pentru clarviziunea din Val d’Isere) a refuzat sa faca acelasi lucru pe Saslong. Spre dimineata ninsoarea s-a indesit facand clar ca nu se poate schia de la startul original. Nu-i nimic, erau pregatite doua variante de rezerva.

Cu 45 de minute inainte de start, inca ningea si nu se vedea nimic. Dar s-a hotarat: tinem o coborare sprint in doua manse. Inspectia avusese deja loc. Hannes Reichelt zicea ca nu se vad movilele mari pe Ciaslat, darmite micile denivelari. Innerhofer i-a raspuns hatru ca el e chiar mai chior si in plus e si mai sperios din fire, n-o s-o ia pe acolo. Mai gluma, mai in serios, baietii si-au petrecut orele in cabana, incercand sa se destinda fara sa iasa din atmosfera de concurs. Cica ar merge. Cu un sfert de ora inainte de startul original ningea mai abitir ca pana atunci. Pe partie se muncea de zor.

Kjetil Jansrud schiind pe ninsoare in Val Gardena (Agence Zoom / Getty Images)

Dupa inca juma’ de ora a fost clar ca planul cu doua manse e bun de aruncat la gunoi. Mai ramasese varianta cu coborarea sprint intr-o mansa. Start fixat pentru ora 2 (locala). La ora planuita deschizatorii au bajbait prin ceata. Nu-i bun. S-a mai amanat cu 10 minute, apoi inca 5 si la doua si un sfert s-a dat drumul.

S-a schiat ce s-a schiat, cu grija la linie, caci cine n-a tinut-o a nimerit in nameti necuratati, cu frana automata si nedorita. In aceasta etapa, Dominik Paris a fost cel mai rapid. A avut numarul 9. Dupa 11 schiori, un Hujara cu silueta pierduta artistic in ceturi, a transmis prin statie la start ca e prea periculos sa se continue si s-a facut iar pauza. Cam 20 de minute.

Aksel Lund Svindal (Agence Zoom / Getty Images)

Aici a inceput partea a doua, inca pe ninsoare si parca cu mai multa ceata decat avusesera cei de la inceput. Ceva se schimbase totusi. Timpii au devenit brusc mai buni. E drept ca se ajunsese la favoriti. Mai intai Kjetil Jansrud. Nu s-a vazut nimic din nervozitatea celui oprit la start si care nu mai are timp sa reia incalzirea cum se cade. Rapid inca de la primul timp intermediar, cu zboruri frumoase in sarituri, incercand sa preseze mainile pe coapse ca sa nu piarda inutil sutimi, Jansrud n-a facut decat sa-si confirme statutul de favorit dobandit in al doilea antrenament. Pe final ar fi putut conserva viteza mai bine, altfel fara cusur.

Sarim peste trei concurenti, desi Puchner n-a mers deloc rau si ajungem la Aksel Lund Svindal. Ei, colegul mai bun, mai inalt si mai faimos al lui Jansrud e si mai dezordonat in stil. Din nou imperfectiunile l-au costat si prin ceata de pe traseu n-a mai fost la fel de usor sa atace ca in ziua precedenta. A pierdut la 5 sutimi.

Erik Guay (Agence Zoom / Getty Images)

Mai sarim peste 3 concurenti, printre ei si marele favorit Klaus Kröll (foarte pregatit, foarte talentat, dar care pare sa cedeze psihic cand exista o miza in intrecere) si ajungem la al patrulea schior ce convinsese in ambele antrenamente, canadianul Erik Guay. Tot in conditii vitrege, a facut o cursa normala, ca nu poti ataca nebuneste daca nu vezi pe alocuri. A sarit frumos, a stat la timpii intermediari in urma norvegienilor. Dar la intrarea in padure dupa pajistea Ciaslat, a gasit o linie magnifica, directa, buna de accelerat si pe pasajul final a fost cu 4 zecimi mai rapid decat Jansrud. Magnific.

Guay mai avea podiumuri in Val Gardena, dar aceasta ar fi fost prima victorie. A inceput sa dea interviurile fericit pana peste poate. Si exact la incheierea celui cu ORF-ul, camera s-a mutat spre pista. Cobora Rok Perko si timpii erau verzi! Candva putin inainte de schiorul cu numarul 30 incetase ninsoarea, pista se luminase si intre timp se pare ca disparuse si zapada proaspata de pe traseu. Acum e drept ca si slovenul a atacat ca pentru ultima lui sansa. La invins pe Guay, dar a terminat pe 2. Rok Perko nu mai e chiar asa de tanar (27 de ani) chiar daca reprezinta noua generatie de vitezisti sloveni. Aceasta a fost a doua cea mai grozava zi din viata. Prima e cea in care i s-a nascut feciorul. Un om care-si cunoaste prioritatile.

Steven Nyman savurand victoria din Val Gardena (Agence Zoom / Getty Images)

Sarim peste urmatorii 3 concurenti si ajungem la Steven Nyman. Pe el chiar nu l-am vazut, dar conform propriilor declaratii a avut o greseala mare pe Ciaslat. Chiar si asa a depasit pe toata lumea. Spre deosebire de sloven, Nyman e la a doua victorie de Cupa Mondiala. Prima obtinuta cu 6 ani fara o zi in urma, tot pe Saslong. In urma cu un an, dupa o vara de pregatire serioasa in urma careia se simtea iar ajuns la vechea forma, si-a rupt tendonul lui Ahile la piciorul stang la un antrenament in Copper Mountain. Inainte de asta a fost accidentat la genunchi. Mai inainte a avut coastele rupte. Si mergand tot asa, intelegem de ce au disparut rezultatele lui din palmares de o vreme incoace.

39, 35, 20, 12, 16, 52, 38, 53, 51, 46. Numerele de start ale primilor 10 schiori din clasament. Practic in afara celor 3 mari favoriti (Guay, Jansrud, Svindal), nici un alt schior din grupa celor care prin rezultatele ultimului an sunt considerati a fi intre cei mai buni 30 din lume, nu a prin un loc atat de in fata. E bine ca cei de la urma primesc uneori o sansa si o folosesc pentru a patrunde in elita. Dar i-am vazut pe primii 25 schiind prin ceata si ninsoare. Luptand si nelasandu-se invinsi. Nu poate sa nu ma incerce o mare parere de rau.

Marvin van Heek, schiorul olandez ce a adus tarii sale prima clasare in top 10 (Agence Zoom / Getty Images)

Alinata doar de gandul ca si „profitorii” au luptat, altfel nu s-ar fi detasat dintre colegii lor de start. Un nume si o tara sar in ochi. Marvin van Heek din Olanda, tara fara munti, clasat pe locul 8 pentru primul rezultat de top 10 din schiul alpin! O bucatica de istorie, rezultat al unei casatorii mixte, franco-olandeza. De aici si dragostea pentru schi si posibilitatile de antrenamente.

Si iaca asa s-a confirmat si titlul din ziarul elvetian Blick: „Gröden – pista exoticilor” de care va povesteam in cronica super-G-ului.

Clasamentul complet il gasiti la articolul precedent.