Intrebarile ridicate de Ted Ligety

In pauza de dupa prima mansa din Alta Badia toata lumea a fost muncita de intrebarea cum a fost posibil ca Ted Ligety sa-si trimita adversarii inapoi la scoala de schi. Si nu in ultimii ani la finisaje, ci la primele lectii. Elvetienii, cei seriosi de la skionline.ch, isi recunosc spasiti condescendenta de pana acum, cand il bateau incurajator pe umar pe Hubertus von Hohenlohe dupa ce termina la secunde bune in urma schiorilor lor la Mondiale si JO. Il felicitau pe fata ca e un schior bun, dar in sinea lor nu-l considerau asa. Acum campionul lor olimpic, Carlo Janka, detinator al unui glob mare de cristal, a terminat o singura mansa la aproape 8 secunde in spatele lui Ligety, iar ei nu stiu care ar trebui sa fie reactia corecta. Pentru prima data in istorie, in clasamentul final al unui slalom urias Elvetia nu apare deloc. Nici Romania. Alexandru Barbu (multumesc Mihnea pentru atragerea atentiei) a incheiat prima mansa pe ultimul loc, cu o intarziere de 16 de secunde si nu avem voie sa-i facem vreun repros.

Ted Ligety, invingatorul detasat al slalomului urias din Alta Badia (Agence Zoom / Getty Images)

Aproape toata lumea a aratat macar pe alocuri scolareste. Spuneam in cronica primei manse ca pista a fost injectata cu apa si pentru prima data in acest sezon baietii au avut gheata pe traseu. Ce n-am stiut a fost ca in decursul acesteia au aparut „coaste” in gheata. Denivelari dure din cauza carora numerele mari n-au mai avut sanse la progres. In mansa a doua, cu o exceptie, nici macar cei din elita nu s-au descurcat pe ele.

Revenind la impresia de elevi invatand sa schieze, derapand in viraje, pierzand controlul schiurilor, singurul care nu a facut nimic din toate acestea in prima mansa a fost Ted Ligety. Cum? Ted insusi si-a laudat serviceman-ul, care i-a preparat schiurile cu priza perfecta. Se pare totusi ca exista si intentie in aceste alunecari. Toata lumea s-a gandit ca marindu-se raza schiurilor, pentru a intoarce suficient in jurul portilor, trebuie sa derapezi controlat. Faci asta, pierzi automat timp. Ted a mers in schimb ca pe sine. Marcel Hirscher, fanatic al setarilor la schiuri, a optat in mansa secunda pentru o alta „talie” a schiurilor (help, cum se cheama in romaneste?) decat in prima, ce l-a ajutat sa se apropie de stilul americanului.

Ted Ligety in mansa a doua a uriasului din Alta Badia (Agence Zoom / Getty Images)

Exista totusi si diferente. In primul rand pozitia pe schiuri. Am ales in prima mansa pozele lor din acelasi loc special pentru a analiza aceasta diferenta. La trecerea pe langa o poarta, Ted este orientat spre inainte, atacand-o deja pe urmatoarea, in timp ce Marcel inca nu si-a adus trunchiul pe noua directie, fiind lasat pe spate. De aici si usurinta cu care aluneca Ted dintr-o bucata. In prima mansa – marcata, ironic nu?, de antrenorul austriac – portile au fost plasate egal, la distante cam de 25 de m. Aici si la mai mult se simte Ted in largul lui. Daca scad deja sub 23 de m (spun specialistii, eu n-am stat sa le masor) incepe sa fie stramtorat. Nu mai este spatiu suficient pentru expresul Ligety si avantajul inclina spre Hirscher, care e mai dispus sa sara si sa schimbe directia subit. De fapt Hirscher e atat de dispus sa sara incat o face si cand n-ar fi nevoie, fragmentandu-si evolutiile si adaugandu-le acele misterioase doua secunde, ce-l fac pe Ligety sa para de pe alta lume.

Austriacul ne mai spune ca nu e chiar asa usor de mers pe sine ca Ligety. Si ca nu-i doar o chestiune de conditie fizica, ci si de echipament. Ca de acum inainte, ei vor alege schiuri mai late sau mai inguste, vor invarti suruburi, vor pili mai mult sau mai putin la canturi iar noi vom privi la schi exact ca la formula 1 acum cativa ani (nu va suparati pe mine daca gresesc, de cand scriu despre schi nu mai am timp sa ma uit la formula 1), fara sa pricepem ceva din motive de prea multa tehnica a echipamentului implicata. Si inca ceva, prin modificarea echipamentului, slalomul urias a devenit o disciplina interzisa schiorilor completi. Svindal e singurul care rezista. Ceilalti doar isi irosesc fortele, pierzand teren si in disciplinele de viteza.

Mathieu Faivre in cursa spre cel mai bun timp al mansei secunde (Agence Zoom / Getty Images)

Si totusi ce s-a intamplat in mansa a doua? Inca o data s-a dat peste cap clasamentul primei manse. Nu toti cei care au numere bune de start la inceput si prind locuri fruntase la jumatate se descurca pe terenul mai greu al partii a doua, asa ca pica cu regularitate la coada clasamentului in mansa secunda. Dintre cei care se califica la limita, cativa profita de sansa si urca in clasament. Tablou reactualizat in Alta Badia.

De data aceasta saltul l-a facut ultimul clasat, Mathieu Faivre. A avansat de pe 30 pana pe 10 cu cel mai bun timp al mansei. Nu conteaza nici macar diferentele uriase de la calificare. Ele raman uriase si la timpii mansei a doua. Avantaje de doua secunde s-au transformat in intarzieri de doua secunde. Nici noi, nici antrenorii, nici sportivii, practic nimeni nu mai are posibilitatea unei estimari cat de cat corecte a ceea ce se va intampla. Dupa Faivre, urmatoarele salturi le-au facut Davide Simoncelli (de pe 17 pe 5), si Fritz Dopfer (de pe 15 pe 4), caruia i-a cazut si o piatra de pe inima cu aceasta ocazie. Crezuse ca nu va mai invata sa mearga cu schiurile noi.

Massimiliano Blardon cazand in mansa secunda din Alta Badia (Agence Zoom / Getty Images)

In prima mansa il avusesem pe Ligety, doua secunde jumate, apoi pe Hirscher, jumatate de secunda, apoi un grup de 4 schiori buni, Pinturault, Fanara, Blardone, Raich, o secunda si restul lumii care era clar ca nu mai conteaza. Benjamin Raich e dintre cei care nu se descurca cu schiurile noi pe urmele celorlalti. La Massimiliano Blardone suntem de fiecare data gata sa pariem ca prinde podiumul pana face o greseala. A avut un timp intermediar excelent, a ajuns sa schieze prea jos in abruptul de la mijloc si in incercarea de redresare a luat o poarta intre picioare.

Si daca tot sunt cu povestea aici, s-ar potrivi cateva cuvinte despre traseul antrenorului suedez. A avut doua pasaje cheie. Pista are un abrupt lung la inceput, care se invarte prin padure. In a doua jumatate a lui, au fost cateva porti ce au obligat la serpentine stranse. O rupere de ritm clara ce nu s-a putut trece cursiv. Apoi la indreptarea pantei, trecerea spre plat s-a facut printr-o compresie pe care unii schiori au ocolit-o putin, alegand altfel intrarea inca de la ultimele porti ale abruptului. Ocolul din plat a costat mai putin decat intrarea directa dar prin compresie.

Thomas Fanara pe drumul spre podium (Agence Zoom / Getty Images)

Am povestit despre asta fiindca asa l-a invins Thomas Fanara pe Alexis Pinturault. Francezul mai experimentat a dozat pe virajele dificile si a atacat finalul abruptului alegand linia cea curioasa dar foarte rapida de la final. Cel tanar a atacat la mijloc incrancenat si aproape de porti si a fost mai lent. Fanara a prins podiumul, Pinturault a terminat pe 6.

Nu mai ramasese decat ultimul duel. Marcel Hirscher a facut o cursa la limita. A incercat sa schieze pe sine, asa ca Ligety. Spre deosebitre de american in prima mansa, la el s-a vazut clar ca e tot timpul la un pas de iesire, desi a stapanit cursa perfect de la un capat la celalalt. A marit permanent diferenta fata de francez si a aratat tuturor ca si cu pista deteriorata se poate apropia de cel mai bun timp al mansei. A fost al doilea. Pentru final a ales varianta directa si lenta.

Marcel Hirscher (Agence Zoom / Getty Images)

Ted a spus la sfarsit ca nu l-a interesat recordul (daca ar fi castigat la peste 4 secunde ar fi fost cea mai mare diferenta inregistrata vreodata in Cupa Mondiala). Dar la cum a pornit nu-l cred. Numai ca una e sa schiezi dintr-o bucata pe pista curata a primei manse si alta ca ultimul schior al concursului. Denivelarile l-au zdruncinat si de doua ori a fost nevoie sa se sprijine in cot (merita vazut!). La mijloc, pe serpentine, cu curbele stranse si portile mai apropiate a trebuit sa taie gazul serios si acolo a pierdut o secunda. Finalul l-a avut o idee mai rapid decat austriacul. Pana la urma a castigat cu doar doua secunde avantaj. Un pic dezamagitor si pentru el si pentru noi, dupa cele 2.4 secunde ale primei manse.

Dar e o noua victorie si chiar daca Hirscher se tine scai de el, stim deja ca ceilalti adversari nu mai au cum sa ajunga la trofeul disciplinei.

Podiumul din Alta Badia: Marcel Hirscher (2), Ted Ligety (1), Thomas Fanara (3) (Agence Zoom / Getty Images)

Ne intoarcem la intrebarea cea chinuitoare. Poate fi Ted Ligety invins in acest sezon? As zice ca da si nu doar in Val d’Isere. Cum? Pentru schiori e mai greu sa-si adapteze stilul la aceasta alunecare cursiva. Au nevoie de o vara de munca intensiva in care sa se dezbare de deprinderi vechi. Cei care ii pot ajuta sunt antrenorii. E suficient sa introduca pe trasee doua-trei ruperi de ritm artagoase cu schimbari de directie la distante mici. Socotind empiric, in conformitate cu ce s-a intamplat in Alta Badia, Ted va pierde la fiecare astfel de pasaj cate o secunda si va porni cu un soi de handicap. Vestea proasta e ca in acest caz va castiga probabil Marcel Hirscher si nu elevii lor. Cu putin noroc mai sunt vreo doi trei candidati, gen Pinturault sau Blardone. Daca nu risca iar prea mult.

Cu locul sau secund Marcel Hirscher a inregistrat un record demn de tot respectul. Castigatorul globului acestei discipline si al Cupei Mondiale in 2012 a terminat pe podium toate slalomurile uriase din acest an!

Clasamentul complet al cursei il gasiti aici.