Revolutia noii generatii

Shiffrin, Mielzynski, Löseth, Mougel, alta Schild, Phelan. Sase dintre numele regasite la finalul slalomului din Zagreb intre primele 10 concurente. Iar dintre celelalte patru ramase, doar Maria Höfl-Riesch a fost o prezenta constanta in topurile anilor trecuti. Resi Stiegler este veterana, dar mai mult la accidentari decat in competitii, Marie-Michele Gagnon a progresat pana la limita vizibilitatii abia anul trecut, in ultima luna fiind in cautarea formei, iar Frida Hansdotter, la 27 de ani impliniti si patru ani distanta de la prima inaltare in elita, a obtinut in aceasta iarna la fel de multe podiumuri cat in tot restul carierei.

Schiul alpin isi sarbatoreste noua regina a zapezii croate, pe Mikaela Shiffrin (Agence Zoom / Getty Images)

Se schimba generatiile, si nu lin, ci dintr-o data si fara avertisment. Dar daca era sa se petreaca o astfel de revolutie intr-o disciplina, doar slalomul putea candida. In toate celelalte, urcarile abrupte sunt fie meteorice, fie exceptii. La probele de viteza e nevoie de experienta, de invatat partiile, an dupa an, crescand constant si incetisor in performante. Pe cand la slalom ajung talentul si lipsa de inhibitii.

Mansa a doua a inceput frumos, cu Emi Hasegawa dansand de bucuria reusitei primelor puncte. La inceput nici n-a stiut ca s-a calificat. Tanja Poutiainen, intr-un moment de ratacire ca urmare a unei erori, a crezut ca a parcurs un ac de par in sens invers, cand de fapt i-a ratat una din porti. A fost descalificata abia la incheierea primei manse, facandu-i loc japonezei care desi a debutat in Cupa Mondiala acum cinci sezoane, nu mai reusise sa treaca de prima mansa.

Nina Löseth in mansa a doua a slalomului din Zagreb (Agence Zoom / Getty Images)

Dupa inca o japoneza, am ajuns la pustoaicele slalomului suedez. Emelie Wikström a depasit-o fara probleme pe Emi, dar duelul intern a fost castigat de colega Nathalie Eklund. Dupa un inceput usor prudent, a crescut ritmul si s-a lansat perfect pe abruptul final. O secunda avans, ce a propulsat-o de pe locul 27 pe 13, cu al patrulea timp al mansei. Rezultat excelent si contra tendintei evidente din cursa.

Caci desi afara termometrele aratau 6 grade, pista a rezistat in buna stare pana la final, timpii excelenti venind, asa cum e normal, de la fetele mai avansate in clasament. Ar fi fost frumos pentru Eklund sa sarbatoreasca rezultatul din boxa liderei, dar alte fete pornite aproape imediat dupa ea, au dat-o afara de acolo. Daca Tessa Worley a ratat pentru 2 sutimi ajungerea in postura de lider, Nicole Hosp a detronat-o, ca sa piarda apoi locul fruntas in fata lui Marie-Michele Gagnon.

Erin Myelzinski (Agence Zoom / Getty Images)

Apoi a sosit randul Bernadettei Schild sa preia conducerea. Imperfecta, dar parca mai responsabila si mai ambitioasa de cand n-o mai are pe Marlies langa ea ca s-o dadaceasca. Nici ea n-a rezistat mult in fata, coborata pe locul secund de performera etapei. Nina Löseth a avut un start fulminant in cariera de Cupa Mondiala, cu destul de multe locuri de top 10 reusite inainte de 20 de ani. Printre ele si apogeul, locul 5 ocupat in 2008, la 18 ani, in Zagreb. Apoi a venit scufundarea, urmare a unei accidentari nedepistate. Lucru ciudat, de o fractura fiind vorba. Dar fata noastra a schiat asa, cu piciorul practic rupt, nestiind de ce are dureri tot timpul. Revenirea a fost si ea dificila, si cat de jos coborase ne-o spune numarul ei de start: 42. Dar in Zagreb fiind, pe pista pe care are cele mai frumoase amintiri, parca si-a adus aminte de vremurile bune. Al doilea timp al mansei, un salt de 10 pozitii si un loc patru la final, care pentru alta fata ar fi fost poate ingrat, pentru ea insa a reprezentat un dar minunat.

Nina a ramas in frunte mai mult decat oricine. A rasuflat usurata la ratarea Veronikai Velez-Zuzulova, care fara sa schieze curat i-a amenintat timpul la punctele de control, dar a cazut pe ultima panta si cu toata revenirea pe traseu a ramas fara puncte din cauza intarzierii uriase. Apoi n-a mai avut emotii pana cand sus au mai ramas cinci fete. Caci si ocupanta locului secund provizoriu, devenit 5 la final, a pierdut 6 zecimi in intrecerea cu norvegianca. Laurie Mougel, despre ea este vorba, a ajuns in mansa a doua dintr-o situatie asemanatoare cu a Ninei Löseth, adica pornind cu numarul 40 pe tricou. Si desi grosul prezentelor ei in Cupa Mondiala inregistreaza majoritar DNF1 (nu a terminat prima mansa) sau DNQ1 (nu s-a calificat dupa prima mansa), iar singurele puncte obtinute, in trei curse din sezonul trecut, au recompensat clasari dincolo de locul 20, in Zagreb a facut pasul spre autodepasire.

Frida Hansdotter (Agence Zoom / Getty Images)

Maria Höfl-Riesch (locul 6) a facut gratios loc pustoaicelor cu o cursa pasiva, sacadata si presarata de erori, lasand-o in schimb pe Erin Mielzynski sa se desfasoare. Va spuneam de schioara canadiana ca e in elementul ei pe zapada primavarateca, un fel de reverenta facuta vechii ei pasiuni, schiul nautic, in care a ajuns pana in postura de vicecampioana mondiala la sarituri pe apa. Erin s-a avantat pe abrupturi si s-a impiedicat in plat, dar cine s-a mai suparat pe astfel de detalii din moment ce a prins podiumul.

Da, caci din cele trei fete de dinaintea ei, doar Frida Hansdotter s-a ridicat la inaltime, alerta de sus pana jos, si in ciuda greselilor, mai rapida decat toate fetele in afara Ninei. Maria Pietilä-Holmner a derapat, iar Tina Maze, stabila, uimitoarea, constanta, mereu invingatoarea Tina Maze a acestui sezon, s-a impiedicat pentru prima data de o poarta pe care a calcat-o si a adus tristete nu numai in sufletele slovenilor prezenti in numar mare in public, ci si in cele ale croatilor pregatiti sa o serbeze ca pe schioara lor. Si cine credeti ca marcase traseul ce i-a taiat macar timp de o cursa elanul? Antrenorul ei, cel care e pe cale sa devina cel mai mare obstacol in calea slovenei. Pana acum ratase doar victoria pe traseele lui, acum toata cursa.

Mikaela Shiffrin inaintea liniei de sosire (Agence Zoom / Getty Images)

Fara Marlies, fara Janica, fara Tina, celor 9000 de spectatori nu le-a mai ramas decat sa-si indrepte atentia spre noua printesa a slalomului. Un fluturas in zbor n-ar fi fost mai elegant si mai usor decat a parut Mikaela Shiffrin. Unde ati vazut voi santuri? Vajjjjt peste ele cu agilitate jucausa. Unde ati vazut voi schimbari de ritm dificile? Tzac, tzac, tzac, trei viraje luate parca in gluma. Dans, balans si frumusete ludica, incununate de cel mai bun timp al mansei. A imbracat iar tricoul rosu si i-a facut apoi un compliment reginei de pana acum. „In mansa a doua m-am gandit la Marlies si la cum ar fi domesticit ea traseul, asa ca anul trecut. Am canalizat energia acestor ganduri spre mine si a functionat.”

Joaca i-a continuat la festivitatea de premiere, unde organizatorii i-au dat nas, cu coroana si hlamida de regina a zapezii oferite. „Cand eram mica, imi legam prosoape la gat si alergam cu ele in casa de parca as fi avut o mantie. Acum am una adevarata si ma bucur ca o pot lua acasa.” Dar inainte sa imbrace noua costumatie, eventual de Halloween, trebuie sa lipeasca niste stelute din coroana, ce s-au rupt in invalmaseala fotografiilor, interviurilor si a conferintei de presa.

Coroana reginei zapezii (foto FIS Alpine)

Si desi uneori se mai simte „ca un copil mic” si se mai si poarta asa, somnul bun si rezultatele solide ii dau energia si increderea necesare progresului. Caci pana la urma e vorba „doar de schi, si asta am facut deja atat de des.” In Are a castigat la 3 zecimi de secunda. In Zagreb a ajuns la o secunda si doua zecimi, desi inca nu stie sa alerge ca vantul pe teren plat. Ce urmeaza? Pai neaparat ar vrea sa castige globul la slalom, apoi candva cel de la slalom urias si in viitor si pe cel mare. Iar daca e sa dam ascultare antrenorului american, scoate deja timpi foarte buni si in probele rapide. Nu concureaza doar pentru ca vrea s-o ia incet, pas cu pas, zi dupa zi, cursa dupa cursa.

Clasamentul final il gasiti aici.