Cat pe ce


Perioada dintre doua slalomuri uriase a introdus o noua rutina in aceasta iarna. In vreme ce Ted Ligety se antreneaza ca de obicei, restul lumii cerceteaza si incearca sa-si apropie stilul de cel al americanului. Si din tot restul, nimeni nu e mai acribic decat Marcel Hirscher. Era si inainte, fiind unul din obsedatii de setarile echipamentului, simtind diferente de milimetri si alegandu-le pe cele care ii scad cateva sutimi de secunda din timpul final, dar de data aceasta a fost cu totul altceva. A luat toate inregistrarile cu americanul si a analizat. Pozitie, unghiuri, inclinatie, apasare, schimbare de directie, balans. Apoi s-a inregistrat pe el si a comparat, obtinand pe rand toate modificarile pe care trebuie sa le faca pentru a-l ajunge si de ce nu, intrece pe Ted.

Ted Ligety pravalindu-se peste stadionul din Adelboden (sorry, nu mai stiu de unde am luat poza)

Cu lectiile facute s-a prezentat pe Chuenisbärgli, „muntisorul” alintat de elvetieni, din Adelboden. Hirscher a deschis prima mansa si da, am vazut multe viraje a la Ted, impinse pana la limita pierderii controlului si presarate din acest motiv de sarituri corectoare a la Marcel. Totusi la intrarea pe abruptul final era deja in urma schiurilor, dar mai cu salturi, mai cu fluturari de maini Continuă lectura

Publicitate

O victorie neasteptata


Zdruncinate si epuizate terminasera fetele joi antrenamentul oficial pentru cobroarea din St. Anton. Intarzieri uriase chiar si din partea schioarelor experimentate, campioana mondiala Elisabeth Görgl pierzand, ca si Edit Miklos, 7 secunde fata de fruntasa, dupa o evolutie speriata. Organizatorii preparasera pista cu apa din belsug, apoi scazuse si temperatura si toate denivelarile formate pe pista moale inghetasera. Asa ca antrenamentul a fost de la un capat la celalalt o scuturatura neincetata. Asta pe partia considerata cea mai dificila din circuitul feminin.

Alice McKennis, castigatoarea surpriza a coborarii din St. Anton (Agence Zoom / Getty Images)

Apoi a nins fara oprire o noapte si o zi, ba chiar si un pic din noaptea urmatoare. Al doilea antrenament a ramas in stadiu de proiect, pista a primit in unele locuri si peste doi metri de zapada noua, asa ca nici n-a putut fi vorba de impingerea zapezii noi in afara pistei de concurs. Plugurile au intrat in functie, au batut cat au putut, iar pe „Cascada de gheata”, pasajul cel mai abrupt, cu o inclinatie de 78%, pe unde n-au cum sa treaca masinile, s-a stropit iar cu apa. Continuă lectura