O victorie neasteptata

Zdruncinate si epuizate terminasera fetele joi antrenamentul oficial pentru cobroarea din St. Anton. Intarzieri uriase chiar si din partea schioarelor experimentate, campioana mondiala Elisabeth Görgl pierzand, ca si Edit Miklos, 7 secunde fata de fruntasa, dupa o evolutie speriata. Organizatorii preparasera pista cu apa din belsug, apoi scazuse si temperatura si toate denivelarile formate pe pista moale inghetasera. Asa ca antrenamentul a fost de la un capat la celalalt o scuturatura neincetata. Asta pe partia considerata cea mai dificila din circuitul feminin.

Alice McKennis, castigatoarea surpriza a coborarii din St. Anton (Agence Zoom / Getty Images)

Apoi a nins fara oprire o noapte si o zi, ba chiar si un pic din noaptea urmatoare. Al doilea antrenament a ramas in stadiu de proiect, pista a primit in unele locuri si peste doi metri de zapada noua, asa ca nici n-a putut fi vorba de impingerea zapezii noi in afara pistei de concurs. Plugurile au intrat in functie, au batut cat au putut, iar pe „Cascada de gheata”, pasajul cel mai abrupt, cu o inclinatie de 78%, pe unde n-au cum sa treaca masinile, s-a stropit iar cu apa. S-a muncit pana aproape de ora startului. La un moment dat a devenit clar ca nu e timp pentru amenajarea corespunzatoare a partii de sus. S-a decis mutarea startului mai jos. La startul de mai jos, cel pentru super-G, nu era nimic amenajat. Si asa s-a mai si amanat startul ca sa dea timp oamenilor sa-l pregateasca.

Asa ca dintr-un foc, pista a devenit mai usoara in doua puncte. S-a scurtat si a disparut duritatea de la antrenament. Daca ar fi stiut asta de cu o zi inainte, poate ca Liz Görgl n-ar fi renuntat la start. Sau poate totusi da. Cu toata imblanzirea din teorie, in concurs fetele au gasit dificila adaptarea de la gheata din antrenament la zapada moale ce le-a asteptat de dimineata. S-au simtit franate, n-au avut cursivitate si au muncit din rasputeri pentru a accelera. La inceput, ca inainte de jumatate a inceput sa se incline si le-a venit greu sa mai pastreze controlul. Iar pe masura ce cursa a avansat, in partea de jos au inceput sa se formeze santuri, care au reluat scuturarea, de data aceasta intr-un moment cand nu mai erau asteptate. Noroc ca a stralucit soarele si s-a putut vedea.

Alice McKennis schiaza pentru prima victorie a carierei (Agence Zoom / Getty Images)

Americancele impresionasera deja in primele trei coborari ale sezonului, aducand de fiecare data o gramada de schioare in top 10. Asa ca n-a mirat pe nimeni ca Alice McKennis, a patra coboratoare a etapei, a trecut in frunte. Lasase schiurile sa alunece, nu corectase niciodata, si se dezechilibrase o singura data, pe cascada. Cum aterizarea dupa saritura rotita a fost in panta nu a pierdut mult timp si a avut un final extrem de rapid. Cea mai buna performanta a ei pana in St. Anton, fusese locul 7 de la finalele din Schladming.

In mod logic, toata lumea a asteptat fata care s-o depaseasca. Zadarnic, trebuie spus. Pana la grupa de elita doar Anna Fenninger s-a apropiat la 16 sutimi. Ramasese putin in urma pe prima jumatate, cu o curba larga ce a trimis-o in zapada noua de la marginea fasiei marcate. Mai departe n-a mai gresit, dar n-a recuperat decat partial intarzierea. De altfel zapada aceea noua si necuratata de pe laturi a penalizat prompt orice abatere mai excentrica de la linia ideala la toate concurentele.

Anna Fenninger (Agence Zoom / Getty Images)

McKennis a tremurat totusi pentru rezultat, cursa tinzand de la bun inceput sa devina una foarte stransa. Colega Laurenne Ross (locul 5) si lidera Cupei Mondiale Tina Maze (locul 4) i-au dat emotii. Tina a facut si ea cunostinta cu zapada proaspata de pe margine la un viraj mai larg inainte de cascada. Dar s-a simtit multumita dupa ce o vreme lunguta a sperat ca va ramane pe podium. Mai intai Lara Gut si-a distrus cursa cu erori, apoi Marion Rolland (locul 8) si Dominique Gisin (6) au gresit un strop mai mult decat ea. Gisin a avut si mai putina putere din pricina unei raceli.

In acest moment, vazand clasarile finale enumerate deja si fara a fi urmarit cursa, suporterul se poate intreba, bun, bun, si favoritele cum de nu au ajuns mai in fata? Deteriorarea pistei in virajele finale a jucat cu siguranta un rol. Cand te trezesti pasagera pe denivelari, nu mai poti ataca. Si cu esecul fiecarei fete din grupa de elita, s-a adancit convingerea ca pista nu mai lasa rezultate bune.

Lindsey Vonn revenita pe partii dupa o luna (Agence Zoom / Getty Images)

Toata suflarea schioristica a asteptat interesata evolutia lui Lindsey Vonn. Cursa de revenire dupa pauza de o luna a fost insa ciudata. Americanca a inceput asa cum ne-a invatat, in pozitie joasa de atac, dar la intrarea in padure, dupa o dezechilibrare, a facut ceva in premiera. S-a ridicat in picioare pentru a pregati virajul dinainte de cascada. Nimeni, niciodata, n-a castigat curse schiind in picioare. Nici Lindsey n-a reusit asta. Intarzierea produsa de ceea ce a aratat a teama a ramas. A parut dezamagita de locul 6 (5 la vremea sosirii, la egalitate cu Gisin), dar la interviuri redevenise Lindsey cea voioasa, declarandu-se fericita. Ca e inapoi, ca e in mijlocul fetelor si ca o coechipiera a castigat in premiera. Lindsey relaxata dupa o coborare semi-ratata este tot ceva nou.

Dupa ea a ratat si mai rau Maria Höfl-Riesch, apoi a cazut urat Marie Marchand-Arvier, ramasa intreaga ca prin minune desi nu i-au sarit schiurile, iar apoi s-a facut pauza pana si-a revenit frantuzoaica si pana s-au aranjat portile si s-a eliberat pista. Daca mai poate s-o invinga cineva, atunci Jules sau Stacey ne-am gandit. Dar nu, amandoua au pierdut enorm de mult timp. Deci nu se mai poate nimic, am concluzionat. Nu tinusem cont de Daniela Merighetti.

Marie Marchand-Arvier a scapat nevatamata (Agence Zoom / Getty Images)

Dada avusese al treilea timp la antrenament, dar sarise o poarta si conditiile complet diferite le oprisera deja pe alte doua performere de joi, nici Lara Gut, nici Andrea Fischbacher neintrand in puncte. Italianca insa e din aceeasi stofa ca si Anna Fenninger, rapida indiferent de conditii. N-a contat nici ca a stat departe de linia ideala, nici ca a nimerit pe niste denivelari urate. A lasat schiurile libere si a atacat, recuperand pe final pana la 7 sutimi.

Lumea s-a mai agitat la coborarea Corneliei Hütter, numarul 38 la start. Austriaca de 20 de ani, cu rezultate excelente in cursele FIS si din Cupa Europei, a fost nominalazata de antrenori pentru start doar din cauza micimii echipei de Cupa Mondiala. Mai schiase de 3 ori la acest nivel in urma cu un an. Cursa se presupunea ca e una de calificare pentru mondialele din Schladming. Hütter, ca si Merighetti, n-a tinut cont de suprafata deteriorata. A atacat de parca ar fi fost printre junioarele ei, pe care e obligata sa le intreaca si a incheiat pe 10, fiind a doua austriaca in clasament dupa Anna Fenninger. Comentatorii s-au asteptat sa mai primeasca o sansa in super-G sau macar saptamana viitoare in Cortina. E normal ca fiecare tara sa-si duca la mondiale cele mai bune schioare. Nu si pentru austrieci. La ei primeaza vechimea in echipa, indiferent de rezultatele curente. Cornelia a fost pedepsita pentru neobrazarea de a depasi pe toata lumea. De bine ce s-a afirmat in Cupa Mondiala, au trecut-o la loc la Cupa Europei. Asa ca in cazul in care in afara de Anna nu mai au nici o vitezista cu sanse la medalii, sa nu va fie mila de gazde in Schladming.

Daniela Merighetti pe drumul spre locul secund (Agence Zoom / Getty Images)

La inghesuiala din clasament, Edit Miklos n-a mai reusit un rezultat bun decat din punct de vedere al punctelor FIS. Intarzierea a fost mica, 2.34 secunde, dar pozitia mare, locul 43.

Cu aceasta victorie in premiera, Alice McKennis este deja a cincea componenta a echipei americane ce castiga o cursa in acest sezon, dupa Ted Ligety, Lindsey Vonn, Steven Nyman si Mikaela Shiffrin. „Sunt foarte surprinsa. M-am gandit ca am facut o cursa buna, dar nu m-am asteptat la victorie”, povestea la final fata de 23 de ani crescuta la un ranch din Glennwood Springs, Colorado, celebrata galagios de toate colegele ei. Leanne Smith incepuse cu uralele de cum trecuse linia de sosire, de parca ea ar fi fost invingatoarea. Spiritul acesta de echipa ce nu cunoaste invidia si oboseala e cel care le da aripi tuturor, la fiecare coborare cel putin 3 americance ajungand intre primele 10. La fel ca in St. Anton.

Sufocata de bucuria coechipierelor (Agence Zoom / Getty Images)

„Iar n-am facut nimic”, s-a gandit si Anna Fenninger la trecerea liniei de sosire. Se simtise ingrozitor de lenta pe zapada diferita de cea de joi. „La antrenament mi s-a parut ca merg cu 200 km/h, astazi cu 50.”

Si la fel de sugestiv a ilustrat si Tina Maze diferenta dintre cele doua zile: „Antrenamentul a fost schi adevarat.” Dar nu-i nimic, chiar daca in cursa n-a simtit zapada la fel de bine, rezultatul e bun, si cu noua sansa din super-G, campioana acestui sezon (matematic nu e, insa sunt gata sa pariez ca nu mai poate fi invinsa) a promis ca va incerca sa faca slemul. „Maine e o zi importanta, in care trebuie sa am capul rece si picioarele fierbinti.”

Clasamentul final il gasiti aici.

2 păreri la “O victorie neasteptata

Comentariile nu sunt permise.