Christian Neureuther nu vede cursele de schi pe viu. Prefera sa le urmareasca la televizor in pacea caminului. Nu pentru ca l-ar speria ceva de la fata locului. E obisnuit si cu atmosfera, si cu viata de sportiv. Christian Neureuther a fost pe vremuri el insusi schior. Si in urma cu fix 30 de ani, castiga pentru prima data in cariera. In Wengen, un slalom.
Felix Neureuther si bucuria victoriei din Wengen (Agence Zoom / Getty Images)
Pentru Felix Neureuther victoria de anul acesta in slalomul din Wengen nu e prima. A mai triumfat in slalomul paralel de la inceputul lui 2013 si in inca doua slalomuri, Garmisch si Kitzbühel. Rasfoim iar arhivele. Dupa Wengen ’73, pentru Christian Neureuther au mai venit inca cinci succese. ’73 Megeve, ’74 Garmisch, ’74 Wengen, ’79 Crans Montana, ’79 Kitzbühel. Ce frumoasa coincidenta. Christian este evident tatal lui Felix. „Sunt mandru sa castig si in Wengen la fel ca tata. Precis a sarit acasa pana in tavan de bucurie. Si nu, inca nu sunt la fel de bun, el a castigat mai multe curse. Oricum erau alte vremuri si nu se pot face comparatii. Pe vremea aceea schiurile erau de doua ori mai lungi, iar coapsele de doua ori mai subtiri.” Ar fi fost frumos sa poata invinge in toate locurile cucerite de tata. Din pacate Megeve a iesit din circuitul Cupei Mondiale, iar Crans Montana gazduieste probe un pic mai rapide (urias si super-urias).
Cum de a castigat in Wengen? Pai sa o luam de unde ramasesem. Dupa prima mansa conducea Marcel Hirscher, la cinci sutimi in spate astepta Felix, cu cartile inca putand fi complet reamestecate din moment ce intre primul si al zecelea schior ecartul nu depasea 66 de sutimi. Palpitant pentru noi, stresant pentru concurenti.
Zapada a fost ciudata. Multa lume s-a plans ca nu-i lasa sa atace. Wengen-ul avusese multa zapada proaspata, fusese bine preparata, dar in ziua cu slalomul temperaturile au crescut mult peste valorile iernii, ajungandu-se si la 10 grade cu plus. Iar zapada a avut de suferit. A devenit granuloasa, desi nu chiar primavarateca in totalitate. Un soi de consistenta rar intalnita in curse.
Sigur ca a fost aceeasi pentru toti, iar timpii mansei secunde arata ca s-a putut schia bine pana la ultimele numere. Felix Neurether si Ivica Kostelic, amandoi ramasi la start in grupul ultimilor patru schiori au obtinut al treilea, respectiv al patrulea timp. Dar ei au avut o afinitate pentru zapada din Wengen, ce altora le-a lipsit. Si daca tot suntem la capitolul obstacole, trebuie pomenita si movila dinspre final, cu un fanion infipt in gurgui. Aici a fost dificila tinerea schiurilor lipite la pamant si cine n-a reusit a zburat in directia gresita.
Cel mai bun schior al mansei secunde a fost cel de care mi-a fost un dor imens cat a lipsit accidentat. A revenit in Madonna, dar nu chiar la nivelul de pe vremurile in care m-am indragostit de eleganta stilului sau. Care era si rapid. Insa in partea a doua a slalomului din Elvetia, pentru un minut a redevenit campionul Jean-Baptiste Grange, terminand pentru prima data de la revenire intre primii 15.
Italienii si suedezii au aceeasi problema ca si austriecii in acest ianuarie de foc. Un exces de schiori in oferta pentru mondiale. Normal la cat se zbat toti sa ajunga in frunte. Manfred Mölgg, al doilea timp al mansei, ar trebui sa aiba de fapt locul asigurat, dupa ce a terminat constant in jurul podiumului. La fel ca in Wengen. Dar campionul olimpic Giuliano Razzoli avea neaparata nevoie de un rezultat promitator. Poate locul 7 din Wengen va fi suficient. Aceeasi situatie si la Stefano Gross, care pe bucati ar fi putut fi de multe ori campion, dar pana la capat a dus evolutia buna doar in Zagreb. Acum a completat locul 4 din Croatia cu un 5.
Suedezii in schimb au clacat. Dupa ce Andre Myhrer, singurul ce avea deja biletul de mondiale in buzunar, a iesit in prima mansa, al doilea lor schior, Jens Byggmark a procedat ca in Zagreb. Pornit de pe podium, a coborat in mijlocul ultimilor clasati cu o eroare grava. A intarziat intr-un viraj si de acolo a devenit tot mai greu sa intoarca la timp, pana cand s-a oprit in plat, trebuind sa dea din bete de cateva ori. Brusc cei mai buni suedezi au devenit Mattias Hargin (8), Axel Bäck si Markus Larsson (la egalitate pe 9). Larsson e „bunicul” tinerei echipe suedeze si de fapt zice ca schiaza doar de placere si o va face si in viitor cat timp nu ia locul unui tanar.
Cu Jens iesit din joc, in aplauzele celor 8000 de spectatori – multi, dar abia un sfert din de cei ce asistasera la coborare – s-a facut loc pentru trioul cel mai bun. Ivica Kostelic a stat iarna aceasta in umbra rezultatelor ultimilor doi ani, neajungand niciodata intre primii trei in disciplina favorita. Durerile de la genunchi, bata-le vina. S-a zvonit ca de Craciun s-a petrecut o minune prin care s-a trezit de dimineata si brusc nu l-a mai durut nimic. Dar nu e chiar adevarat, ne-a povestit la interviul de dupa. Nu mai sunt la fel de puternice, e drept, si proba care ii prieste cel mai mult, e de departe slalomul. Iar Wengen-ul e oricum locul lui de suflet.
Auzise cu o zi in urma ca i-a egalat pe monstrii sacri ai schiului la numarul de podiumuri din acelasi loc. „Am vazut ieri ca am egalat recordul, ajungandu-i pe Stenmark si Girardelli.” Cineva din presa a dezinformat putin, Ingemar Stenmark inca mai avea cu o victorie in plus. „Mi-am dorit sa dobor azi recordul.” Atac, dozare, atac. Un vis in pasajele mai putin inclinate. „Si de aceea sunt atat de fericit.” Cu lacrimi in ochi. „Trebuie sa-ti depasesti idolii.” Coplesit de emotii a fost de fapt si pentru ca acesta a fost primul podium al iernii in slalom. In sfarsit. La timp pentru mondialele ce se apropie.
Felix Neureuther a schiat la limita. Pana la culcarea pe pista. Dar v-am mai spus ca e cel iute de picioare. N-a fost in pericol sa cada in nici un moment. A ridicat stacheta atat de sus pentru Marcel Hirscher incat austriacul n-ar mai fi avut voie sa greseasca. Si a avut un derapaj micut si un viraj mai putin reusit.
Totusi Marcel a fost usurat. Si Felix desigur. Felix deoarece si-a dovedit siesi si tuturor celorlalti ca austriacul nu e invincibil. Marcel pentru ca acum nu mai asteapta toti de la el sa castige tot timpul si a scapat de o parte a presiunii mondialelor. „E perfect! Am auzit la al doilea timp intermediar crainicul: 4 sutimi avans. Am riscat extrem la final, dar am avut o greseala micuta. Si atunci e dificil sa te tii de Felix. Rezultatul a relativizat putin lucrurile. Cand iti iese totul tot timpul bam, bam, bam, da impresia ca e firesc. Dar succesele nu vin niciodata de la sine.”
Ca o curiozitate, in prima mansa traseul a fost marcat de antrenorul lui Marcel, in a doua de cel al lui Felix. A fost acesta un avantaj pentru neamt? l-a intrebat reporterul pe Hirscher. „Ne antrenam adeseori cu nemtii. El stie cum marcheaza Mike (antrenorul lui Hirscher) traseele, eu stiu cum o face Albert (antrenorul lui Neureuther). Asa ca astazi n-a avut nici unul dintre noi un avantaj in fata celuilalt.” Este Felix adversarul lui favorit? „Iarna asta ne-am antrenat impreuna cinci sau sase zile. Uneori sunt eu mai rapid, alteori el. Dar rivali sau adversari speciali nu am. Singurul meu adversar e de fapt timpul.”
Cei doi sunt prieteni, insa la Felix nu e ceva iesit din comun. Neamtul e unul dintre cei mai prietenosi baieti din circuit, iar la baieti – spre deosebire de fete – camaraderia nu e un lucru rar sau superficial. Cu Marcel se antreneaza, cu Jens Byggmark l-a surprins camera comentand relaxat in fata televizorului cursele antecoboratorilor, iar in München a glumit degajat cu Ted Ligety in masinuta ce i-a urcat spre duelul direct. Intampina pe toata lumea zambitor si nu l-am vazut incruntat nici macar la esecuri.
Iar la interviuri e o placere sa-i asculti sporovaiala voioasa. „Antrenorul meu a marcat traseul. Dificil cu adevarat. Chiar m-am gandit: tovarase, dar stiu ca ai curaj. Insa m-am descurcat bine pe el.”
Asa cum ne-am fi asteptat de la un fecior de campioni. Mama lui, Rosi a fost o schioara si mai mare decat tatal: 41 de podiumuri din care 10 pe cea mai inalta treapta, plus un glob mic (slalom) si unul mare in ’76, in al 10-lea si in acelasi timp ultimul sezon al carierei. Tot in ’76 a primit si titlul de cea mai buna sportiva a Germaniei Federale, precum si trofeul Skieur d’Or.
Clasamentul complet se afla aici.
Schi alpin. Deocamdata. 