Ultima sansa


Am ajuns aproape la final. Atat de aproape incat in aceasta saptamana ne vom lua ramas bun de la o parte din fetele si baietii vitezomani. La finalele din Lenzerheide de peste doua saptamani nu mai sunt primiti decat primii 25, plus campionii mondiali (junior si senior, desi logic ar fi ca seniorul sa fi apucat sa se califice deja), plus cei care in clasamentul general au peste 500 de puncte adunate din toate disciplinele. Inlocuirile nu sunt permise ca la alte intreceri neseriose (pentru cei care nu stiu, am impuns slalomul paralel). Lindsey Vonn se antreneaza deja acasa? La ultima coborare si ultimul super-G vom avea cu o concurenta mai putin. Dar mai e pana acolo.

Deocamdata ne pregatim – noi sufleteste, schiorii pe partie la antrenamentele oficiale – pentru Garmisch-ul fetelor si Kvitfjell-ul baietilor. Daca pana acum intrecerea a fost animata doar la varf, cei buni incercand sa se plaseze in pozitii cat mai bune pentru sarja finala spre glob, de acum s-a terminat cu politeturile si in partea inferioara a clasamentului. Miza e finala sau nimic. Fetele s-au pus pe treaba de ieri, ca maine e deja concurs – un super-G in locul celui anulat in Val d’Isere. Azi s-au antrenat toti, fete si baieti, dar nu la gramada, ci desigur fiecare la locul lui. Iata ce a iesit (maine voi actualiza si datele ultimului antrenament masculin):

Sus la Garmisch (foto Dada Merighetti)

Garmisch-Partenkirchen:

Publicitate

Ca niciodata in aceasta iarna


De 40 de ani asteapta nemtii o victorie masculina la slalom urias. Iar azi in Garmisch-Partenkirchen Fritz Dopfer a oferit speranta spectatorilor, ca deschizator. O coborare fara greseala, ce n-a divulgat nici o dificultate pe traseu si pe care a sarbatorit-o cu un zambet si gest de satisfactie.

Felix Neureuther in prima mansa a uriasului din Garmisch (foto EFE/EPA)

Si tot asa, nici un obstacol nu s-a aratat nici in fata lui Alexis Pinturault, incurcat doar de propria neatentie cand spre final a ramas intr-un picior si s-a intins in aer in pozitia „soare”. Ca un truc de magician i-a disparut avantajul urias. 7 zecimi subtiate la una singura. Pacat de evolutia exceptionala de sus, ce transformase cursa curata a lui Fritz intr-una mediocra. Continuă lectura

Premiera spaniola


Trebuia sa fie o etapa a recordurilor, a jubileelor, a intreruperii de secete uriase. A venit insa Carolina Ruiz Castillo si le-a amanat pe toate pentru o premiera. De fapt una din sarbatoriri o stricase deja Maria Höfl-Riesch, dar era o situatie de care pe care. Jubileul ei, sau stingerea secetei de catre Marie Marchand-Arvier.

Bucuria tarziei prime victorii: Carolina Ruiz Castillo

Revenirea Meribelului in Cupa Mondiala este o sarbatoare in sine. Statiunea ce a gazduit toate intrecerile feminine la JO din 1992 a lipsit din circuit 19 ani! Cica ar fi statiunea de schi cu cele mai multe telecabine. Si e inconjurata de piscuri marete pe care fetele le-au tot pozat in zilele de antrenamente.

In fiecare dintre ele, la fel ca si in timpul coborarii oficiale, vremea a fost perfecta. Soare, cer senin, peisaj magnific si vizibil pana hat departe. Pista, cunoscuta doar frantuzoaicelor, de dificultate medie, dupa cum au apreciat-o antrenorii. Mare favorita, Tina Maze. Continuă lectura

Perechea veche de schiuri noi. Si invers.


A plans. A plans mult, era singura, iar vocea mamei n-a reusit s-o consoleze. La urmatorul concurs a plans iar. „Mama, ma bat toate! Dar toate! Si cele care erau mult in urma mea. Nu stiu ce sa mai fac.” De partea cealalta a telefonului, mama ofta la unison. „Nu stiu ce sa mai fac.”

Ania inainte de prima mansa din Mont St. Anne (foto arhiva personala)

E greu sa te stii nu cea mai buna, dar suficient de buna incat sa-ti intreci o mare parte a fostelor si actualelor partenere de antrenament, si brusc sa te trezesti infranta zilnic. Si nu acolo la cateva sutimi, zecimi, sau hai, o secunda, doua. Ci cinci secunde! Increderea scade, crezand ca nu faci ceva bine incerci sa schimbi, schimbarea aduce rezultate mai slabe si de aici pana la un blocaj mental nu mai e mult. Continuă lectura