Trioul improbabil: Ligety, de Tessieres, Svindal


Il stiti pe Johan Clarey? E unul din schiorii ce au cazut in Kitzbühel. N-a rezistat la rodeo-ul de pe traversa si a poposit in plasele de siguranta. Spectaculos, dar inofensiv. N-a avut decat niste vanatai. Francezii au rasuflat usurati. Clarey e cel mai bun coborator al lor. In weekend-ul dinaintea mondialelor, acelasi Clarey se plimba pe strada. Ce-o fi facut nu se stie. A cazut? A pasit stramb? Ceva i-a acutizat lombosciatica in asa hal, incat a ajuns pe masa de operatie. Si mai spun unii ca schiatul e periculos. Adio Mondiale. Iar pentru francezi adio medalii. Cel putin asa s-au resemnat.

Medaliatii super-G-ului din Schladming: Gauthier de Tessieres (argint), Ted Ligety (aur), Aksel Lund Svindal (bronz, doar inaltimea il face sa para cu argint 🙂 ) (Agence Zoom / Getty Images)

In locul lui a fost chemat Gauthier de Tessieres. Si va rog sa ma iertati pentru spatiul disproportionat pe care i-l acord schiorului de 31 de ani. Dar e un sportiv din masa anonimilor, a carui viata n-o cunoastem precum a celorlalti medaliati, iar mondialele sunt prilej mai potrivit pentru povesti decat pentru analize tehnice. Nascut si crescut in Auvergne, parintii farmacisti si-au facut rostul in Clermont-Ferrand. Un oras de unde muntii nu se vad nici macar la orizont, dupa cum spune L’Equipe. Continuă lectura

Zeitele: Tina Maze, Lara Gut, Julia Mancuso


Daca nu ati facut-o deja, cititi mai inti prima parte si a doua.

Am vazut de ce s-a ratat, dar nu toata lumea a facut-o. Si oricat de suparati am fi pentru ca s-a tinut cursa asa cum s-a tinut, tocmai dificultatile adunate una peste alta, pana la doborarea unora din cele mai tari fete din circuit, ne creste admiratia fata de cele care nu numai au ajuns jos cu bine, ci au si luptat pana la linia de finis.

Primele medaliate din Schladming: Lara Gut – argint, Tina Maze – aur, Julia Mancuso – bronz (Agence Zoom / Getty Images)

Ce inseamna schiul in Schladming am simtit alaturi de prima concurenta, una dintre cele cinci fete pentru care au batut inimile spectatorilor, Nicole Schmidhofer. Iesind la luminis pe traversa dinaintea ultimei pante, inainte sa se vada stadionul, tumultul a inceput sa creasca treptat. A explodat in clipa in care au vazut-o. Nicole n-a reusit mai mult de locul 11 – la egalitate cu campioana din Garmisch, Elisabeth Görgl – caci ea n-a avut de trecut doar peste cele 7 ore de asteptare, ci si peste noaptea alba petrecuta bolind. Continuă lectura

Ratarile si tragedia


Cititi si prima parte a cronicii.

Dupa cum ziceam, cursa a inceput cu o intarziere de trei ore si jumatate. Pare mult si nu prea. Datele se schimba insa cand aflam ca fetele au trebuit sa raspunda prezent pe pista la sapte si jumatate. Cursa era programata pentru 11:00. Dupa o prima amanare de jumatate de ora s-a anuntat ca vizibilitatea curenta va fi verificata din sfert in sfert de ora. Stire neinteresanta fara o privire in culise. Pentru a porni in cursa, schioarele au nevoie de o incalzire minima, de cateva minute dedicate concentrarii si intrarii in starea de concurs, de dezbracat hainele groase, de strans clapele claparilor, de masat muschii, de potrivit ochelarii. Sunt necesare aproape 15 minute pentru toate acestea.

Dupa accident Lindsey a fost transportata cu elicopterul la spital (Agence Zoom / Getty Images)

Si atunci ce alternativa au avut concurentele? Doar sa stea in frig, cu picioarele incaltate in clapari, si sa-si gaseasca o preocupare care sa nu le innoureze, dar nici sa nu le scoata complet din atmosfera de concurs. Glume, povesti, exercitii de gimnastica, cam astea. A existat un cort in care s-au incalzit oarecum. Pe Tina Maze a trimis-o managerul, care-i este si tovaras de viata, la cabana si a ramas el sa pandeasca miscarile cetii. Tina s-a relaxat si a ascultat muzica. Lux si simultan risc, pe care cele cu numere mici de start nu si l-au permis, iar favoritele din grupa slovenei s-au temut sa si-l asume. Continuă lectura

Dispretul marilor puteri


Initial am vrut sa scriu toata cronica intr-un singur articol. S-au intamplat insa prea multe, cronica a devenit roman, asa ca am impartit-o in trei bucati.

Trebuia sa fie bucurie pura. Trebuia sa fie o sarbatoare celebrand frumusetea schiului. Trebuia sa fie o demonstratie de sportivitate. Trebuia sa fie mana intinsa prieteneste schiorilor din lumea intreaga, celor ce asuda anonimi si au ocazia sa fie vazuti de cel mult trei ori in patru ani. N-a fost nimic din toate acestea.

Partia super-uriasului feminin din Schladmin inghitita de ceata (foto laola1.at)

Campionatele Mondiale de schi nu sunt Cupa Mondiala. Aceasta din urma e o intrecere restransa cu foarte putini sportivi din afara puterilor schiului. La mondiale in schimb isi trimit reprezentanti toate natiile in care se practica minunatul sport alb. Ba chiar si cele in care omul de rand n-a auzit de alunecarea pe scanduri. 69 de tari inaintasera pana luni listele fixe cu sportivii, alte trei fiind inscrise fara sa-si fi definitivat alegerea. Si sa fie clar, atat Gian-Franco Kasper, presedintele federatiei internationale, cat si organizatorii intrecerilor mondiale, se mandresc cu larga participare. Continuă lectura