De la Ted pana la Alex Barbu

Asa s-ar intinde marea de schiori ce vor lua startul in mansa a doua. Cu o corectura de detaliu. Alexandru Barbu e pe 57, in spatele lui au mai prins un loc calificant inca trei colegi de intrecere. Bine? Rau? Dificil de zis fara sa fi vazut ce a provocat intarzierea de peste 12 secunde. De cand cu schiurile noi, intarzierile nu mai spun nimic. In Alta Badia Alex a pierdut 16 secunde fata de Ted Ligety. Din punctul asta de vedere, a mers mai bine azi, pe o pista chiar mai inghetata decat cea italiana.

Ted Ligety la finalul primei manse (foto AP)

Cand a incheiat el, pe locul 54, era ultimul. Abandonasera deja 25 de schiori. Stergeti-va dezamagirea din suflete. Numerele de start s-au acordat in conformitate cu valoarea fiecarui concurent. Ultimul loc a corespuns nivelului. Nu la fel de ok e ca l-au depasit 5 dintre adversarii de dupa, unii chiar cu diferente de 2-3 secunde. E un indicator ca si el putea mai mult. Pe de alta parte pista a fost brutala. Singurul nostru reprezentant ori a gresit, ori a mers exagerat de prudent. Ultima varianta l-ar fi putut costa calificarea. Treaba e ca cei care abandoneaza, ca o fac in prima mansa, sau in a doua, nu apar in clasamentul final. Pe cand ceilalti, chiar si necalificatii, intra in el. Daca acesta a fost obiectivul pentru Alex Barbu, sa se claseze, atunci e posibil sa nu fi riscat nimic. Personal as prefera sa riste dincolo de limitele pe care si le cunoaste, dar eu nu stiu sa schiez asa cum o face el. Si poate chiar a facut-o si de aceea a pierdut atat de mult timp. Oricum ar fi, felicitari pentru calificare, n-a fost deloc usor, si bafta pentru mansa a doua!

Ted Ligety a fost inca o data etalonul slalomului urias si este la o mansa distanta de a treia medalie de aur! Antrenorul austriac si-a imaginat ca marcheaza un traseu care sa-l incetineasca. Poate chiar a facut-o, insa prea putin. A intercalat multe ruperi de ritm in partea superioara, dar americanul nu e incomodat de asa ceva. Doar portile de pe abruptul final cu distantele mai mici l-au obligat sa mearga cu frana trasa.

Linia perfecta, schiurile suportand in mod egal apasarea, alunecarea fluida pe canturi, virajele intoarse la raza mai mica decat cea a schiurilor a iscat din nou discutii speculative intre cunoscatorii din public. Christian Mayer – specialist al slalomului urias in urma cu 20 de ani, cand a castigat globul de cristal al acestei discipline – e convins ca are alte schiuri decat restul lumii. Cum raza schiurilor e controlata dupa fiecare mansa, trebuie sa fie altceva. Si austriacul a propus varianta unui varf si a unei cozi mai flexibile, care sa se indoaie usor in viraje, fara sa opuna rezistenta, facilitand intoarcerea stransa.

Hans Knauss – vicecampion mondial la slalom urias – l-a intrebat in Alta Badia pe servicemanul americanului ce e altfel la schiurile lui Ted. Sunt intr-adevar varfurile si cozile mai moi? Nu, dimpotriva, sunt mai rigide. Ii dau o stabilitate mai mare, dar cer mai multa forta pentru manipulare. Toti schiorii de la Head le-ar putea folosi, nimeni in afara de Ted nu le vrea.

Pentru ochiul profan Ted a facut o greseala la trecerea peste valul schimbarii de panta, luata in derapaj. Muchia abruptului final ce s-a dovedit decisiva atat la super-G, cat si la coborare, a fost inca o data pasaj cheie. Intrarea directa peste damb a purtat schiorul lipsit de control pana mult sub poarta infipta in tugui, lasand doar alternativa chinului cu virajele fara ritm, intoarse tot timpul prea tarziu. Ted in schimb a schimbat directia exact inainte de caderea pantei, derapand apoi controlat. In locul in care multi adversari inca mai erau in aer fara sa fi schimbat directia, americanul accelera deja spre urmatoarea poarta. Ochiul meu e profan, cel care a vazut geniul strategic al lui Ted e acelasi Hans Knauss de care povesteam mai sus.

Asteptam duelul lui Ted cu Marcel Hirscher. Dar dupa antrenamentele de ieri pe austriac a inceput sa-l doara spatele. De pe partie a intrat direct pe mainile fizioterapeutului si a lipsit aseara la tragerea la sorti a numerelor de start. De dimineata i-a lipsit lejeritatea obisnuita. A inceput teapan, picioarele n-au simtit ritmul portilor si dansul s-a lasat asteptat pana la prabusirea pantei. Abia acolo l-am recunoscut si acela e pasajul in care a scos capul in fata tuturor.

La adunare insa, l-a intrecut nu numai Ted, ci si Aksel Lund Svindal, chiar daca numai cu o sutime. Surpriza si nu prea. La medalii inainte, spune masivul norvegian de fiecare data cand se impart cele pretioase. Tot sezonul a fost undeva intre primii 10, parand sa-si depaseasca mult tehnica. Dar e doar o impresie data de inaltimea de la care priveste lumea atunci cand nu schiaza. Linia bizara, derapajele si dezmembrarea la care suntem martori in cursele lui sunt compensate prin pozitia mult aplecata in fata. Poate lipsita de frumusetea rece a unui perfectionist ca Marcel Hirscher, insa foarte stabila. Centrul de greutate i se adapteaza armonios miscarilor pendulate si Aksel poate ataca. Azi dimineata a deschis hotarat concursul si nu s-a pierdut cu cumpatul intre portile apropiate de pe abrupt. Al doilea timp in acel pasaj, dupa cel al lui Marcel, sta marturie.

Intarzierea celor doi, Marcel si Aksel, de o secunda si 3 zecimi, n-a lasat loc de dubii asupra campionului. Dar restul medaliilor au ramas disponibile, pe langa cei doi pastrand sanse mai ales Manfred Mölgg si Fritz Dopfer, dar si Davide Simoncelli, Benjamin Raich, Alexis Pinturault si Marcel Mathis.

Ratarile cele mai dureroase le apartin lui Thomas Fanara si Philipp Schörghofer. Daca austriacul, aflat inaintea lui Svindal si Hirscher la ultimul punct de control a salvat oarecum haosul abruptului cu un loc 11, francezul a dus dezastrul pana la capat. I-a fost umbra lui Ted de la inceput pana la ultimul timp intermediar, amenintandu-i chiar pozitia fruntasa, dar nu si-a umplut rezervorul cum trebuie, a ramas fara combustibil pe abrupt si epuizat, a cazut la penultima poarta!

O coincidenta curioasa a facut ca pe locul 30 sa se claseze ca si la fete ieri, tot schiorul cu numarul 50. Un croat de data aceasta, care a implinit recent 20 de ani, Filip Zubcic pe numele lui. El a deschis mansa a doua, despre care voi povesti intr-un articol viitor.

Clasamentele sunt deja publice. Al primei manse si cel final.