Asteptarile noastre, povara lor

Sa nu uitam ca inainte de toate sunt copii. E drept, niste copii foarte talentati, dar tot copii. Reprezinta Romania si probabil isi dau seama ca e ceva deosebit mai mult din atentia ce-i inconjoara brusc, din emotiile parintilor, din vorbele sugrumate pe care le impart acestia cunoscutilor si lacrimile pe care le sterg din coltul ochilor.

Partia Sub Teleferic din Poiana Brasov, pe care se desfasoara intrecerile de schi alpin de la FOTE 2013 (foto Dana Caill)

Imi amintesc cum mergeam in tabere de schi la Miorita (Valea Dorului), Cota 2000 si ne spalam cu zapada afara caci nu aveam apa , si tanjeam dupa un sejur in Poiana… iar acum a ajuns fetita mea sa reprezinte tara… nu cred ca voi rezista sa nu plang!

V-o prezint pe Dana Caill, doamna ce arata inca a copila, cu vointa la fel de mare ca a „fetitei”, cu energie cat zece, care plange, tremura de frica, organizeaza programul, cauta serviceman si cazare, o consoleaza la telefon dupa cate o zi in care n-a mers in cursa cum a vrut pe copila cea singura si demoralizata, aflata departe intr-o camera impersonala de hotel, ii panseaza ranile, ii alina vanataile, doamna care o ia apoi de la capat cu organizatul, cu incurajatul si tot ce mai are nevoie si mezina, schioara si ea, dar cu program separat. Intr-un cuvant, v-o prezint pe MAMA Aniei si Andrei Caill.

Ania este „fetita” care reprezinta Romania. Alaturi de Raluca Ciocanel, Bianca Copot, Sogor Sarolt, Mihai Andrei Centiu, Robert Renaldo Fratila, Ioan Alexandru Nicolescu si Koppany Pap. In spatele fiecaruia dintre ei, bate inima unui parinte care se da peste cap pentru talentul copilului sau. Umbra nevazuta. Citeam asta vara indignari de chibiti la scoaterea la lumina a parintilor de campioni (olimpici). Uitam prea usor ca pe drumul spre medalii unii parinti sacrifica la fel de mult ca si copiii. La schi, toti parintii.

Daca inca nu v-ati dat seama incotro bat cu aceasta introducere, v-o spun fatis. A inceput FOTE 2013! Sau EYOWF, ca sa ne inteleaga toata lumea. Cu ceremonie de deschidere aseara si cu focul competitiilor azi.

Organizarea scartaie, site-ul oficial ofera informatii greu accesibile, incomplete, ba chiar hazlii. Intr-un fel e normal. Nu numai ca Romania e pentru prima data gazda unei intreceri de anvergura la sporturi de iarna, ci la schi alpin doar cei batrani mai tin minte cand s-a tinut o cursa FIS la noi in tara. Suntem una dintre putinele tari cu Nationale fara valoare internationala. Deci nu-i de mirare ca nu s-a stiut ca partia de concurs trebuie inchisa pentru turisti. Nici ca ar fi bine s-o injecteze, caci copiii din alte tari schiaza mai in forta decat multi dintre seniorii nostri si o vor sparge repede.

Prima zi de concurs (foto Vic Bob)

N-ar fi tragic daca ar fi doar reputatia tarii in joc. Strainii sunt ingaduitori cu cei aflati la inceput de drum. E insa un glont tras in propriul picior. Numerele de start se impart in functie de locul pe care se afla fiecare participant in clasamentul FIS. La slalom urias Ania Caill sta cel mai bine. E pe locul 32, deci numarul 32 la start. Celelalte trei romance vor intra in concurs abia de la 64 incolo. Deci fetele noastre se vor lupta nu numai cu conditia de outsidere, ci si cu partia deteriorata. La baieti va fi si mai rau. Oftez, ce altceva sa fac.

Si mai oftez inca o data, anticipand reactiile la aflarea rezultatelor. N-ati vazut? Romanii pe ultimele locuri. Avem nevoie de un indrumator de citire a rezultatelor. Numarul de start e nivelul de la care pleaca fiecare copil. E clasarea mai buna? Atunci rezultatul e bun.

Cel putin o romanca nu va fi printre ultimele. Ania Caill. Prezentata peste tot drept speranta unui rezultat foarte bun. Definitia noastra a rezultatului foarte bun nu e un rezultat peste cele cu care suntem obisnuiti. Ci intangibilul. Multa lume (inclusiv federalii nostri) spera la o clasare intre primele 10, ba chiar o vad pe Ania pretendenta cu sanse la medalii. Iute ni se mai inalta capul intre nori. Sa ne scoatem heliul din cap si sa ne punem plumbi in pantofi. Ania este fantastica, dar concureaza impotriva altor 30 de fantastice.

Poate ar fi vremea sa nu mai asteptam de la niste copii sa ne ridice acolo unde noi personal nu suntem in stare si sa invatam sa ne bucuram de progresele marunte si constante. Sa ridicam pumnul a victorie atunci cand Stefan Claudiu Tudoran termina la FOTE pe locul 30, cu doar 6 secunde intarziere pe mansa fata de Henrik Kristoffersen. Asta a reusit baiatul nostru acum doi ani in Cehia si in tot netul se gaseste o singura stire seaca cu rezultatul lui (buna si aia) si nici un bravo. Norvegianul invingator a ajuns intre timp multiplu campion mondial de juniori, iar anul acesta si-a reprezentat onorabil tara la mondialele de seniori.

Haideti sa ne modificam perspectiva. Sa ii tinem pumnii Aniei sa termine intre primele 10, sa o cinstim daca e intre primele 20, sa fim bucurosi daca ne daruieste un rezultat mai bun decat Claudiu, si sa le multumim tuturor copiilor care, desi noi nu le oferim nimic in afara de ocazionalele ocari, se incapataneaza sa ne reprezinte.

Iar voi, copiii nostri dragi, nu va lasati apasati de asteptarile noastre, nu plecati urechea la prostiile pe care le indrugam, ci schiati doar pentru voi si bucuria pe care o aduce sportul pe care vi l-ati ales. Fiti liberi si zburati. Pana la urma asta inseamna schiul.

Programul schiului alpin la FOTE este urmatorul:

  • Azi, 18 februarie, slalom urias fete: 10:00 prima mansa, 13:30 mansa a doua.
  • Marti, 19 februarie, slalom urias baieti: 10:00 prima mansa, 13:30 mansa a doua.
  • Miercuri, 20 februarie, slalom fete: 10:00 prima mansa, 13:30 mansa a doua.
  • Joi, 21 februarie, slalom baieti: 10:00 prima mansa, 13:30 mansa a doua.
  • Vineri, 22 februarie, intrecerea pe echipe: ???, ora nu apare in programul oficial.

Brasoveni, faceti-va timp si mergeti in Poiana sa-i incurajati! Concursul e pe Sub Teleferic.

Update, 18 februarie: Ania a terminat intre timp prima mansa intre primele 30. La trecerea liniei de finis scria 22 in dreptul ei. La sfarsitul primei manse o depasisera inca 4, coborand-o pe locul 26. In mansa a doua a pierdut doar doua secunde fata de invingatoare si a urcat pe locul 20!!!! Ania, esti fantastica.

Raluca Ciocanel a obtinut si ea un rezultat bun, locul 34. In fiecare mansa a pierdut 3 secunde fata de Ania, dar promisiunile de viitor sunt mari! Bravo Raluca si bafta miercuri!

Update, 19 februarie: Cei mai buni baieti ai nostri au fost, asa cum era de asteptat Mihai Centiu si Pap Koppany, locurile 45 si 48. Maihai a pierdut 6 secunde in prima mansa si 4 in a doua. Asta da, de la performanta mansei secunde se poate cladi ceva frumos! Koppany s-a tinut de Mihai in prima mansa, dar in a doua n-a reusit sa urce ei el in prestatie. Rezultatul lui Mihai nu pare, dar e de fapt mai bun decat al Ralucai ieri! Bravo baieti si partie batuta joi la slalom!

Update, 20 februarie: Zi cu ghinion astazi. Raluca Ciocanel n-a terminat prima mansa. Reporterul Jurnalului colporteaza zvonul ca ar fi gresit la a treia poarta. De fapt nu-i bai. In slalom se intampla asa ceva la toate casele mari. Marlies Schild a terminat anul trecut o cursa la prima poarta! Bianca Copot si Sogor Sarolt au ramas in nota primei zile, mai spre finalul clasamentului. Ele au inca mult de muncit inainte sa spere.

10 păreri la “Asteptarile noastre, povara lor

  1. Buna, eu ma bucur in primul rand ca noi organizam aceasta Mica Olimpiada Alba, care este un prim pas catre planuri mai indraznete. 🙂
    Am avut stafeta cu torta olimpica (la care m-am alaturat si eu in alergare prin Bucuresti :D), ceremonie de deschidere, invitati de seama, spectacol, defilare a echipelor participante etc. Din pacate nu am putut urmari live intrecerea de schi alpin de azi pe nicaieri (poate din cauza costurilor pe care le-ar fi avut de suportat TVR pentru o transmisiune decenta) 😦

    Chiar si asa, am urmarit stiri despre fetele noastre care ne-au reprezentat azi, cu bucurie mai ales pentru Ania care a terminat pe 20 (http://eyowf2013.ro/fresults/20130218_GS-Girls_OfficialResult.pdf)! Viitorul o asteapta frumos! Urmeaza Mondialele de la Quebec, deci tinem pumnii in continuare pentru ea!
    Si pentru a face si o conexiune cu gandurile transmise in articolul tau, intreb: sunt eu prea usor de multumit fata de noi romanii in general, daca ma bucur asa de mult? 🙂

  2. Noroc cu relatarile voastre!De la TV am aflat ca un spectator(administrator trambulina Rasnov) a fost muscat de un caine(al paznicului trambulinei).Breaking News!
    Patetic.
    Multumesc pentru noutatile aflate.
    Felicitari Ania!

  3. Io zic sa-l felicitam pe Emil Imre, care desi nu concureaza la schi alpin, a luat medalia de argint la patinaj-viteza short track. Mie unul, mi se pare un rezultat fantastic, mai ales ca a fost la doar 3 sutimi de aur.

  4. Am citit cu multa bucurie cele scrise mai sus! Este atat de mult suflet pus in fiecare cuvant!
    Citindu-l am retrait o parte din copilaria si adolescenta mea. Mi-am amintit de sprijinul parintilor mei din vremea cand concuram si eu. Este destul de mult timp de atunci, anii 70-80. Imi amintesc de eforturile parintilor mei de a ma sustine care nici atunci nu erau mici. Sa am schiuri (cele 2 perechi pe an pe care le primeam de la federatie sau club), sa am schiurile „facute” inainte de fiecare concurs, sa am un loc de cazare mai bun, sa am o masa ceva mai buna (baremul de cheltuieli de masa/zi pt cluburi era de 13 lei). De multe ori i-am avut cu mine in cantonamente (enervant pentru mine la vremea aceea cand toti ceilalti copii se jucau iar eu faceam lectii in camera) iar cand nu au fost acolo i-am avut mereu aproape cu sufletul. Toate concediile lor si toate resursele se duceau pe schiul meu. Faptul ca m-au sustinut mereu s-a vazut si in rezultate. Si aici vorbesc despre concursurile interne. Pentru ca atunci cand concuram „afara” situatia era dramatica. Imi amintesc cu multa placere de concursurile de la cehi si din fosta Yugoslavie la care mergeam in fiecare an. Cu bucurie pentru ca vedeam partii cum nu erau la noi, organizare perfecta, schiori din Austria si Cehia care mergeau fantastic fata de noi. Imi amintesc cu amaraciune pentru ca la festivitatile de deschidere defilam ultimii (de defileaza in ordinea alfabetica a tarilor, iar noi fiind cu r…). Toate echipele erau in tinute identice, costume frumoase la care noi nici nu visam. Noi…ca niste sorcove, fiecare cu ce aveade acasa sau de la club. Iar pe partie, ce sa mai spun, daca luam mai putin de 10 secunde pe mansa noi ziceam ca am mers bine. Asta a fost nivelul schiorilor romani. Pe scurt ne bateau strainii „cu ceasul de la gara”. Si si noi ne antrenam aproape tot anul. Vara pregatire fizica iar iarna fireste pe partie. Dar in conditiile de antrenement in Romania mai mult nu se putea. Daca in conditiile in care munceam pe rupte la antrenamente mergeam atat de slab imi dau seama cata munca se afla in rezultatele Aniei. Si cata sustinere. Nu pot decat sa ma bucur ca Ania a avut si are posibilitatea de a trai si a se pregati in alta parte decat Romania. Dar munca pentru ceea ce reuseste ea este uriasa. Greu de inteles pentru cei ce nu au legatura intr-un fel sau altul cu schiul.
    Pentru cele 3 secunde pe mansa luate de la prima clasata merita toate felicitarile. Pentru locul 20 de la urias merita toate felicitarile! Are mare dreptate mama Aniei! Se bate cu inca 30 de fantastice! Chiar daca numele lor nu ne spun nimic acum, peste cativa ani le vom vedea in Cupa Mondiala. Felicitari si multa putere parintilor Aniei, pentru ca eu stiu cat e de greu. Si stiu cum parintii traiesc fiecare succes al copilului si sufera poate mai mult decat el la esecuri.
    Si multe felicitari Aniei pentru munca si pentru ca, asa este, este greu sa fii singur intr-o camera impersonala de hotel, este greu la start sa pleci din pozitia 32, iar in fata cu bara de start esti intotdeauna singur.
    Inca odata felicitari si multa multa bafta!

  5. Imi flutara sufletul pe partie si-l simt si pe al tau ! O carte deschisa ce te rascoleste . Doar cine n-a pus nicidoata skiuri in picioare ,nu cunoaste acest sentiment ! Ma bucur nespus pentru acesti copii frumosi si parintii lor temerari ! Doar cine nu indrazneste, nu reuseste !
    BRAVO, din toata inima cu amintiri de sub teleferic !
    xxx,j

  6. Mihnea: 🙂 Esti de o normalitate iesita din comun. Cel putin in Romania. Te poate lua lumea ca model. Asta ne trebuie! Sa vedem lucrurile dinspre partea lor frumoasa. Cat despre mondialele de juniori sa nu uitam ca Ania va fi printre cele mai mici acolo. Junioratul la schi alpin se intinde pana la 21 de ani.

    Bobu: Cu placere.

    GK: Nu cred ca e cineva in Romania care sa nu-l felicite pe Emil. Mai ales ca azi a luat aur. Dar sa stii ca la patinaj 3 sutimi nu-s asa putine ca la schi. 😀 De-aia se socotesc si miimile.

    Radu: Multumesc pentru minunata ta poveste. E emotionant sa vad ca te-am indemnat la scris.

    windy: Aduci intotdeauna aceeasi boare proaspata! xoxo

  7. Titlul spune tot..imi amintesc si eu cum simteam apasarea dorintelor parintilor…si cu siguranta in cazul meu cel putin..nu sunt sigur ca le-am inteles cum trebuie la vremea respectiva. Frumos tare articolul, frumoase tare si comentariile.

  8. azi am avut o zi extrem de lacrimogena.
    in primul rand pentru ca in afara de rezultatele lui emil imre a razbatut si o bucatica din povestea lui; (e jale fratilor: politicienii nu stiu cum sa se mai inghesuie si ei intr-o poza de final uitand ca in centrul pozei in partea de jos sta singura pereche de patine a unui baiat care si-a pus toate sperantele in puterea lui interioara de lupta ca in altceva nu avea in ce); asa si-a facut loc in coltul unui ochi o lacrima amara.

    apoi am facut cunostinta din nou cu D. mama Aniei. Buna, stii am facut liceul impreuna si am schiat tot cu acelasi doage(combi-r, topazuri si rubine-nume blestemat, nevasta-mea a facut dubla fractura pe asa ceva) cand am avut niste Nationale de 2sizece credeam ca plutesc. Intr-un an cred ca am avut niste Pilz-uri chiar, ce sa zic sen-za-tie. Stii care era treaba cu predealul: pur si simplu nu te indurai sa te dai dintr-una cand jos stateai o orajuma la coada. stiu ca faceam treaba asta (si iti lua aprox. 80desecunde de la Clab-plecare sau 10sec teleschiul) numai dimineata la 8 cand mai prindeai catea ture fara coada .. Iar in Poiana am stat abea in facultate cand am prins locuri la cabana la Cristianu’pe partie si ne spalam cu zapada exact cum zici.
    si uite asa a mai aparut o lacrima, de data asta dulce-amara, de bosorog care isi aduce aminte la 40 ce facea la 20…

    si apoi dau de textul lui Radu. nu vreau sa te jignesc, radu, dar am ras cu lacrimi. (v-am zis ca am depasit norma azi) ce spui tu acolo nu pare profesionism. pur si simplu pare ca erai trimis sa le iei interviuri la cald nu sa concurezi cu ei.

    in fine, sa revin: ai explicat mai bine ca oricine de ce este ne-mai-po-me-nit faptul ca de pe 32 a reusit sa vina pe 20. Bravo ANIA.

  9. da si erata desigur: „cateva ture”
    si inca o data radu, sa nu ma intelegi gresit: mi-as fi dorit sa fiu in locul tau de 100 de ori;

    • Ma bucur tare mult ca am starnit zambete. Ai mare dreptate. Romanii mereu erau din alt film :). In fiecare an aproape era regula. Nu ne astepta nici un autocar sau autobuz la gara, antrenorii incepeau sa dea telefoane la federatie (nu existau mobile…) iar dupa ore de asteptare in gara, de obicei dupa miezul noptii, venea in sfarsit un autobuz care ne ducea in statiune. Prima data cand am fost la cehi eram in lotul de copii mari, prima statiune a fost Říčky iar concursul era Ski Interkriterium. Atunci am constatat ca nu stiam cum sa schiem pe partia de acolo pentru ca era perfect plata iar noi nu ne antrenasem niciodata pe o partie fara hopuri!!!Pentru ca in Romania nu existau partii fara hopuri!
      Iar ca sa fim si mai impresionati, la sosire dupa ce terminai cursa primeam intr-un pahar de plastic ceai cald! Iar asta ni se parea o culme a civilizatiei! Un ceai cald dintr-un mare bidon de plastic pus cu polonicul intr-un pahar de plastic!
      Alt film… 🙂
      Dar pe atunci, fiind copii, treceam usor peste orice. Iar daca reuseam sa facem schimb cu vre-un austriac – insigna de pionier contra abtibild cu Atomic sau Fischer, sau macar cu Billa – eram fericiti o luna de zile de la un cap la altul.

Comentariile nu sunt permise.