Olimpiada sperantelor

Autor: Victor Bobes

Dupa cum o pritocisem de vreo saptamana incoace, zis si facut!! Am convins familionul ca trebuie sa vedem si noi un concurs live odata in viata, mi-am luat liber de la serviciu, si iata-ne, cu cap compas Poiana! Desi in media se vehiculase stirea ca accesul autoturismelor „turistice” va fi interzis, la ora matinala cand am ajuns la Casa Armatei nu era nimic interzis. Cu bucurie am urcat repede-repede, si am fost dirijati in parcarea de langa patinoar. Sus, cam ceata. De pe la 1500 din zona startului, partia se desfasura mareata sub traseul gondolei si ce frumoasa era ea asa impodobita cu stegulete albastre rosii si urme de fard pe la viraje. Frig la vreo -2grade, dar parca la spectatori se simtea mai jos de-atata. Zapada inghetata, tare, chiar dura… asta urma sa-mi dau seama mai tarziu, dupa grimasele fetelor ce treceau sosirea si mai sus experimentasera virajele pe coapse.

Partia vazuta de la start de Ionica (Achiriloaie)

Lume putina, atmosfera linistita si civilizata, fara zgomotul cu chiote si urlaturi stiut de obicei din zilele de weekend. Ne grabim la sosire, toata lumea era prezenta si fiecare cu treaba lui. Am gasit o mica (si singura) tribuna foarte bine plasata, de unde se vedea perfect aproape trei sferturi din partie, si inca neocupata. Sa fi fost asa, de toti, spectatori si cei din staffuri, vreo 200 de suflete. O trupa destul de hotarata, poate vreo doua clase de liceeni, ceva virusati ai schiului sau iubitori de schi, fosti performeri si actuali, ceva insotitori ai concurentelor sau din echipe. In fata mea erau de pilda vreo trei danezi care dupa echipare sigur maine vor fi pe pista. Rusi, francezi, nemti, greci, italieni… ce mai, era un mic cosmopolitanism acolo destul de voios, zambitor si – pe parcurs aveam sa vad – cu mult fair play. Era si un panou mare care pana la urma n-a fost ce credeam eu, monitor unde sa vedem startul. Era doar pentru afisaj.

A inceput treaba, cu cei trei deschizatori. O mica relaxare spre finis a lui Florentin (Nicolae) l-a costat o cazatura stearsa, de unde s-a vazut faptul ca zapada nu era in acea consistenta iertatoare… Ionica (Achiriloaie) a venit calculat si usurel, intr-o poarta am vazut totusi cum pentru o fractiune a fost furat de ghiata. Mai tarziu aveam sa si schimb doua vorbe cu el, si pe langa faptul ca e falnic ca bradul, frumos si atlet – cred ca e jale in randul fanelor – m-a cucerit buna crestere de care da dovada. E feelingul ala pe care-l simti cand stai de vorba cu o persoana educata.

A inceput cursa. Am vazut clar viitoarele Zeite ale acestui sport, toate frumoase, si codane, si cositze, imbujorate de efort si de frig, am vazut cum de mici aceste zanisoare au spiritul de luptator al celor ce populau odata Olimpul si carora muritorii le dedicau sarbatori ale pacii odata la 4 ani.

Imi pare rau ca nu am retinut nume, am fost foarte atent sa n-o ratez pe Ania (Caill). Startul se dadea cu concurenta pe pista si aveam mult de lucru cu camera in degetele degerate. Dar, e clar, am vazut linii bune si foarte bune de la austriece, italience, elvetience, nemtoaice, frantuzoaice, norvegience si slovence. Asa ca si pe viitor tot de aici vom avea urmasele actualelor vedete. Ania a avut un traseu cerebral,curat, fara riscuri gratuite, s-a luptat bine dar nu s-a aruncat nebuneste, la provizoriu retin un 22, ca apoi imediat urmatoarele s-o trimita putin mai jos. Au fost si cateva abandonuri si chiar o accidentare (campioana Poloniei) care a oprit cursa 15 minute pe putin, am inteles ca nu este ceva grav. Ma gandeam ca totusi, cu sarmele de la cabina si gondola deasupra, doamne fereste, ca un elicopter nu prea avea ce sa faca acolo in caz de nevoie.

Ce sa mai, fetele astea schiaza al naibii de bine. Chiar ma gandeam dupa prima mansa ca desi am aproape 40 de ani de amatorism in schi, pustoaicele astea m-ar bate de m-ar zvanta intre porti si fanioane.

Mansa a doua a fost mai spectaculoasa, adolescentele razboinice in canturi au dat drumul la taisuri in porti, s-au aruncat mai aprig la vale, de unde si cateva abandonuri printre favoritele din Austria si Germania… Finalul bataliei a trecut prin Norvegia, Franta, Italia, Germania a cazut, Italia din nou, se supara o austriaca si trece pe primul loc… si ai fi zis ca asa ramane, dar nu, apare o alta italianca si mai mica si mai fasneatza si pac – pe primul loc!! Timpul scos a fost clar ca nu mai poate fi doborat, zarurile fusesera aruncate!! Bucurie mare in tabara italienilor, fair play la austrieci care au fost in grup sa-i felicite. Ania a venit, dupa mine, si mansa asta, asa calculat, fara riscuri, stiu ca de aici pleaca in Canada unde va fi de fapt o batalie mai tare valoric.

Dupa mine, a fost o experienta foarte placuta aceasta prima cursa si cred ca ar fi minunat ca incet-incet, sa se mai tina pe la noi, in viitor, macar niste etape mai mici. Caci se pare, succes ar avea si ar prinde la public. Chiar as zice ca este nevoie de asa ceva, sa vada tineretul nostru cum e cu schiul asta, pentru ca am putut observa in jurul meu, in acea trupa de liceeni de care ziceam la inceput, am putut observa un sentiment de respect pentru concurente si un sentiment de mandrie ca erau de aceeasi varsta cu ei, si ei cu ele. A fost o zi frumoasa, in care nu am auzit nici macar un cuvant urat in jur, a fost o zi ce respira a civilizatie.

Aici ii vine randul Aniei:

Mansa a doua, cu Ania la minutul 5:49:

Clasamentul primei manse (complet)
1. REISINGER Elisabeth (AUT)  48,60
2. GASSLITTER Verena (ITA)    49,12
3. AGER Christina (AUT)              49,56

26. CAILL Ania Monica (ROU)   52,79
42. CIOCANEL Raluca (ROU)      55,89
57. SOGOR Sarolt (ROU)               59,00
62. COPOT Bianca (ROU)           1:04,16

Clasamentul final (complet)
1. GASSLITTER Verena (ITA)     1:43,77
2. MELESI Roberta (ITA)             1:43,85
3. AGER Christina (AUT)              1:44,44

20. CAILL Ania Monica (ROU)  1:49,58
34. CIOCANEL Raluca (ROU)     1:55,71
49. COPOT Bianca (ROU)             2:12,40

Anunțuri

9 păreri la “Olimpiada sperantelor

  1. Felicitari pentru articol! Am simtit putin atmosfera!
    Singurul lucru gresit din articol este ca (dupa cei 40 de ani de amatorism de schi) nu te-ar bate de te-ar zvanta. Te-ar bate atat de tare ca nu ai sti cum sa dispari mai repede de la sosire :))) si sa te ascunzi!
    Pe mine dupa 10 ani de performanta si 25 de amatorism m-ar bate de m-ar zvanta :))) daca am concura in maxim 20 de porti, pentru ca pentru restul nu m-ar mai tine picioarele 🙂

  2. multumim mult pentru „corespondenta de razboi”. e clar dupa mine ca toata suflarea skiului alpin ar fi trebuit sa strigam prezent la un asemenea eveniment. dar asa cum ati auzit si voi de fote in 2012 sau poate 2011 (cine stie cand s-a demarat actiunea) asa am auzit si eu=de loc.

    oricum incepusem cu multumirile… chiar m-ai facut sa simt atmosfera si mai ales asa cum ti-ai dat seama sa imi para rau ca nu am putut ajunge.

    in primul rand insa, multumiri celor ce au grija de site si ne dau ocazi a sa respiram un pic din bucuriile acestui sport. se vede ca ei respira ski, zi de zi.
    ca sa zic asa „haill” :0

  3. revin, caci am citit inca o data articolul(am zis ca mor de ciuda ca nu am putut ajunge, nu-i asa?). nu erau (teoretic)admise masini turistice?! adica atat putem de fapt, la poiana putem caza sportivii si putem primi spectatori cat cara autobuzul de dimineata pina la pranz, ca dupa aia de ce ar mai veni cineva??
    pare un fel de arta pentru arta…

    despre liceenii pe care i-ai vazut, sincer cred ca esti extrem de generos cu cuvintele. chiar sa fie respect si mandrie? as zice ca cineva ii adusese cumva organizat, sau poate aveau vreo colega pe partie. in rest iarta-ma dar ce vad eu prin bucuresti nu raspunde la definitiile tale: ori „e cool sa fii acolo” ori esti sucker ca n-ai fost” , gen; cam astea sunt motivele de participare. in fine sa trecem peste…

    Ah, si sa nu uit :
    GO ANIA, te asteptam cu vesti mai bune din CND.

  4. Skidrock, multumesc…tinereii, chiar m-am uitat sa vad si vreun prof” in preajma..dar mi-a scapat privirii..si nu stiu de ce, la un moment dat am avut impresia ca erau de la Honterus, oricum, au fost in preajma, si din motive de timp, am lasat sonorul original, unde, nu stiu daca pot fi gasite (prea usor) chestiile alea racoroase sau fraieresti, care si eu le aud destul de des in alte imprejurari..la puberii dornici de epatare..Din contra, chiar au facut galerie frumoasa. Dar, sa tragem cu urechea la filme sa vedem ce depistam..(ufff, ma intalnisem si eu cu un vechi amic si undeva se aude discutia noastra despre palincutza din ranitza stimabilului..) 😀

  5. Danke, Vic. Mai intai ca ai acceptat sa fii spionul special al partieeeeei in prima zi la FOTE. Si apoi pentru aceasta minunata relatare!

    skidrock: Treaba cu parcarea e posibil s-o fi invatat organizatorii de la straini. Au lasat masini cat a fost loc, apoi au inceput transportul cu busul. Asa se procedeaza si la Cupa Mondiala. Si din cate am inteles de la cei din Brasov, s-au putut face inscrieri la bus in prealabil, deci s-a stiut de cate e neaparata nevoie. Inca nu am auzit ca cineva sa fi vrut sa ajunga sus si sa nu poata. 🙂

    Despre Ania si Canada, spun ce am mai spus si la celalalt articol. La 17 ani, Ania va fi printre concurentele pitice. Junioratul la schi alpin se intinde pana la 21 de ani. Importanta deocamdata e experienta pe care o strange la fiecare concurs important.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s