A plans. A plans mult, era singura, iar vocea mamei n-a reusit s-o consoleze. La urmatorul concurs a plans iar. „Mama, ma bat toate! Dar toate! Si cele care erau mult in urma mea. Nu stiu ce sa mai fac.” De partea cealalta a telefonului, mama ofta la unison. „Nu stiu ce sa mai fac.”
Ania inainte de prima mansa din Mont St. Anne (foto arhiva personala)
E greu sa te stii nu cea mai buna, dar suficient de buna incat sa-ti intreci o mare parte a fostelor si actualelor partenere de antrenament, si brusc sa te trezesti infranta zilnic. Si nu acolo la cateva sutimi, zecimi, sau hai, o secunda, doua. Ci cinci secunde! Increderea scade, crezand ca nu faci ceva bine incerci sa schimbi, schimbarea aduce rezultate mai slabe si de aici pana la un blocaj mental nu mai e mult.
Asa ca familia a mai scos o data bani din buzunar si Ania Caill – despre ea e povestea aceasta – a primit o pereche noua de schiuri vechi. Chiar asa!
E vorba de slalomul urias si viziunea ciudata a federatiei internationale in aplicarea noilor masuri pentru aceasta disciplina.
Incepand din acest sezon, maisusnumita federatie a introdus alte norme pentru schiurile de slalom urias, super-G si coborare, modificarea cea mai drastica suferind-o primele. Bune, rele, lumea a trebuit sa le accepte, ca asa a fost ordinul. Dar nu toata lumea. Schimbarile nu s-au aplicat unitar la toate nivelurile.
S-a spus ca noile masuri (birocratice si de schiuri) vor reduce numarul de accidentari pe sezon. Cand schiorii afectati au protestat, hei, dar noi nici nu avem atatea accidentari precum restul disciplinelor, li s-a raspuns, ba aveti! La copii, la juniori, la astia micii. Si totusi astia micii n-au trebuit inca sa schimbe schiurile. Toata iarna s-a schiat cu doua standarde. Cupa Mondiala, Cupa Europei, Campionate Mondiale pentru mici si mari, schiuri noi. Intrecerile FIS simple sau FOTE (hm, asa jos vede oare federatia aceasta intrecere „olimpica”?) cu orice schiuri.
In clipa in care Ania a decis sa concureze pentru Romania, francezii si-au luat schiurile pe care i le dadusera pe gratis, inapoi. Erau model vechi. Planul pentru aceasta iarna incluzand Cupa Europei si Mondialele de Juniori, cu bugetul brusc limitat, mama i-a facut rost de doua perechi din modelul nou. Pe ele s-a antrenat in timpul verii, timpii au fost promitatori, la nivelul colegelor din Franta sau peste. Normal ca Ania si familia au asteptat cu speranta iarna. Sarind peste un mic amanunt.
Adversarele din concursurile „mici” au ramas cu schiurile vechi in debara. Si de fiecare data cand s-a putut, le-au folosit. In vreme ce ele se invarteau sprintare in viraje cu schiurile usor manevrabile, Ania muncea la controlat prajinile ei. Bineinteles ca a pierdut de fiecare data timp. La 17 ani, masa musculara e si ea adolescentina, iar cand a venit vorba despre diferenta intre schiurile noi si cele vechi numitorul comun al declaratiilor a fost forta suplimentara necesara. De unde s-o ia la varsta ei?
Dupa cum ziceam, ca sa-i stearga lacrimile, mama – ca de-aia e mama, sa i se franga inima de fiecare data cand altii ii fac copilul sa planga – a facut rost de schiuri din modelul vechi. Contra cost, desigur. Concursuri noi, rezultate bune! Printre ele si un podium, asa, pentru ridicat moralul.
Optimista si cu perechea noua de schiuri vechi in bagaj, Ania a venit in Romania la FOTE. A terminat pe locul 20, de departe cel mai bun rezultat la un concurs atat de valoros de la Edit Miklos incoace. Totusi nu locul ii califica rezultatul drept cel mai bun. Compararea pozitiilor in clasament la concursuri diferite e precum cea dintre mere si opinci (nu pere, nici prune, caci acolo asemanarea e destul de mare). Pe pagina oficiala cu rezultatele, pe langa coloanele cu timpii (cele doua manse si suma lor) mai e una ciudatica cu niste numere fara sens. Sunt pedepsele pe care le primesc schiorii ca n-au terminat primii. La aceste penalitati se mai adauga cea pentru nivelul insuficient de inalt al concursului.
La concursurile impotriva celor mai buni reprezentanti ai marilor natiuni ale schiului, penalizarile alor nostri depasesc regulat suta de puncte. Ania a ramas la 72,92 in Poiana. Sfarsitul oricarei polemici legate de valoarea ei.
Din Poiana a zburat in Quebec, la Mondialele de Juniori. Unde e atat de praslea incat mai are dreptul sa participe la ele si in urmatorii trei ani. In Poiana s-a pornit de la o penalizare de 23,09 puncte. In Canada de la 6,04. Datorita valorii ridicate a participantelor. Nici una din adversarele de la FOTE nu e inscrisa la Mondialele de Juniori. Toate au colege mai mari si mai bune. Unele schiau acum doua saptamani in Schladming, printre seniori. Altele au vechi state in serviciul Cupei Mondiale.
Pe segmentul acesta de varsta, Ania cea mica e cea mai buna din Romania. In Canada prima proba programata a fost tot slalomul urias. Care e de fapt cea mai slaba disciplina a Aniei, intre cele in care concureaza in mod regulat. Cursa trebuia sa fie joi, cu foarte putin timp de acomodare la fusul orar.
Din fericire nu are probleme cu somnul. „Ania e un pisoi. Daca e intuneric afara doarme, daca e lumina se trezeste„, povestea mama ei la o zi dupa sosire. „Am ajuns la ora 3 dimineata la hotel si la 9 facea deja recunoasterea pe partia de urias. Dupa ce calatorisem 22 ore! Acum e obosita, dar dupa o noapte de somn va fi bine.” Mai ales ca, la fel ca la FOTE, mama e alaturi, iar de data aceasta – lucru rar – are si antrenor cu ea!
Joi a nins ca de sfarsit de lume si slalomul urias a fost impins cu o zi.
Era de asteptat ca Ania sa aiba numar urias de start (76 din 85 de concurente). Mondialele de juniori sunt intotdeauna foarte valoroase. O privire rapida asupra punctelor adversarelor a clarificat situatia sanselor. Ania e cotata la 46,87. De la numarul 67 in sus, coeficientii FIS erau sub 30 de puncte! Socoteala a fost simpla. Dintre cele de dupa ea, doar o slovaca ar fi putut sa i-o ia inainte. Dintre cele dinaintea ei, nu puteam astepta sa depaseasca la timpi mai mult de 3 fete. Cu una singura cu adevarat tangibila.
Programul a inceput dis de dimineata. Intre opt jumate si noua, inspectia. La 10:45 startul. Startul fetei cu numarul unu, al Aniei urmand candva dupa ora amiezei. Trei ore de asteptare. Ce sa faca, ce sa faca? Hai ca poate doarme un pic!Poftim? Inainte de o cursa? E posibil sa aiba atata sange rece? „Aduna atata lipsa de somn iarna ca poate adormi de cum i se da voie.”
N-a apucat sa doarma asa mult. De fapt poate nici n-a dormit in cele trei sferturi de ora petrecute la hotel. Dupa recunoasterea traseului a facut doua ture de incalzire intre porti. A rasuflat usurata ca vremea n-a mai aratat la fel de potrivnica precum miercuri. Mai frig, dar fara ninsoare. Lumina difuza – hm, nu prea lasa sa se vada suprafata – dar macar ceata a ramas departe. Partia cu gheata – asta nu le sperie pe fete – dar cu bulgari. Si cu urme inghetate de ratrac. Traseul lung si cu multe schimbari de ritm. Francezii il marcasera si si-au avertizat sportivele: Fetelor, nu va asteptati sa va simtiti bine pe el, ca nu va veti simti. Un „combat„, asta va fi!
La un moment dat, s-a lasat ceata (foto arhiva personala)
Asta a fost si multe au cazut pe campul alb de lupta. Dupa vreo 40 de fete a aparut si ceata, ca cele de la urma nu erau destul de dezavantajate de pista tot mai proasta si de asteptarea indelungata.
Cand i-a venit si Aniei in sfarsit randul, mama a asteptat-o la baza partiei, mancandu-si manusa. Acolo, sub ochii ei, in ultimele viraje, Ania a fost cat pe ce sa iasa. A franat serios si a pierdut o parte din timpul acceptabil de pana atunci. Si cu toate acestea a depasit doua fete mai bune decat ea si aproape a ajuns din urma alte doua. Frantuzoaicele de seama ei (una dintre ele fiica lui Luc Alphand!!!) n-au reusit sa ramana intre porti pana la final. Ania a terminat pe 61. Cele de sub ea in clasament n-au avut nici o sansa s-o intreaca.
Mansa a doua a fost la fel de crancena in selectie. Cu aceeasi ardoare, Ania a luptat cu traseul, cu zapada si a fost cat pe ce s-o depaseasca pe una dintre fetele dinaintea ei. „Cat pe ce” nefiind o figura de stil destinata vanzarii de gogosi. I-au lipsit doua sutimi. A doua adversara pe care ar fi putut-o intrece a abandonat.
Ania Caill a terminat prima ei cursa la niste campionate mondiale pe locul 48 din 52 de fete care au incheiat cu succes ambele manse. Tot la coada va veti spune poate dezamagiti. Tot la coada intr-adevar, dar cu un timp suficient de bun ca sa ramana din nou cu penalizarea sub 100 de puncte (85,45). Iar intre fetele de cel mult 18 ani – sunt 18 de toate – locul ocupat e 8. Parca suna bine deja, nu?
Campioana mondiala a devenit Lisa-Maria Zeller, austriaca (macar aici, daca la senioare n-a reusit nici una), urmata de dubla campioana mondiala (anul trecut) din Norvegia, Ranghild Mowinckel.
1. Lisa-Maria Zeller (AUT) 2:22,23
2. Ragnhild Mowinckel (NOR) 2:22,37
3. Romane Miradoli (FRA) 2:22,85
…
48. Ania Caill (ROU) 2:34,92
Ziua de pauza pentru Ania, n-a insemnat si zi fara program. Azi dimineata, proaspat trezita si hranita, se pregatea sa plece in statiunea in care se tin probele de viteza. Ieri a schiat in Mont St. Anne, unde e si hotelul, maine va concura in Le Massif. Acolo urma sa faca niste teste de alunecare cu cele patru perechi de schiuri (doua pentru super-G, doua pentru coborare). Iar la pranz era programata si o coborare pe partia de viteza.
Maine ia startul in super-urias. In teorie, aici ar trebui sa mearga si mai bine! Deci partieeeee, ca vine Ania!
Schi alpin. Deocamdata. 
Multa bafta !
Iar articolul este foarte binevenit pentru cei ce nu stiu multe despre concursurile de schi.
super articol, bafta bafta bafta!
Nu știu dacă ai făcut jurnalism sau altceva, dar scrii foarte bine! Muuuult mai bine decât incompetenții care umplu redacțiile ziarelor de sport.
Nu cunosc mai nimic despre ski și am citit din pură curiozitate față de fata asta al cărei nume a tot apărut în ultimele zile și îți spun că articolul m-a ținut lipit până la final!
Felicitări și ție și Aniei! Mult succes amândurora!