Trebuia sa fie o etapa a recordurilor, a jubileelor, a intreruperii de secete uriase. A venit insa Carolina Ruiz Castillo si le-a amanat pe toate pentru o premiera. De fapt una din sarbatoriri o stricase deja Maria Höfl-Riesch, dar era o situatie de care pe care. Jubileul ei, sau stingerea secetei de catre Marie Marchand-Arvier.

Bucuria tarziei prime victorii: Carolina Ruiz Castillo
Revenirea Meribelului in Cupa Mondiala este o sarbatoare in sine. Statiunea ce a gazduit toate intrecerile feminine la JO din 1992 a lipsit din circuit 19 ani! Cica ar fi statiunea de schi cu cele mai multe telecabine. Si e inconjurata de piscuri marete pe care fetele le-au tot pozat in zilele de antrenamente.
In fiecare dintre ele, la fel ca si in timpul coborarii oficiale, vremea a fost perfecta. Soare, cer senin, peisaj magnific si vizibil pana hat departe. Pista, cunoscuta doar frantuzoaicelor, de dificultate medie, dupa cum au apreciat-o antrenorii. Mare favorita, Tina Maze.
Slovena avusese primul, respectiv al doilea timp la antenamente si coborarea e singura disciplina in care nu a castigat in acest sezon. In plus, un nou podium ar fi fost al 18-lea in aceasta iarna, egaland recordul absolut. Francezii asteptau de la campioana lor mondiala, Marion Rolland, sa mai surprinda lumea inca o data pentru prima victorie a unei frantuzoaice pe pamant francez dupa 41 de ani! Iar Maria Höfl-Riesch, vaneaza din Levi incoace victoria jubiliara de Cupa Mondiala, cea cu numarul 25. Cu revenirea in forma de la mondialele din Schladming atingerea ei devenise din nou posibila.
Fetele au atacat cu curaj de la bun inceput. Cateva au imbunatatit cel mai bun timp si pentru moment si-au imaginat ca facusera o cursa buna. Nadja Kamer le-a scos fluturii exuberantei din cap. E o alunecatoare stralucita, prima jumatate i s-a potrivit ca turnata, iar in jumatatea secunda a controlat perfect schiurile pana la iesirea la vedere in fata stadionului. Doua viraje usor ratate n-au impiedicat-o sa preia conducerea. Dar nu i-au permis nici macar sa ajunga la panoul de onoare.
Doua pasaje cheie a avut partia. Trei daca socotim si portiunea de alunecare, unde cel putin doua fete si-au subminat sansele la podium. Va spuneam in Val d’Isere de „Caruselul” nelipsit de pe partiile franceze. Cel din Meribel e precedat de o traversa. Acolo s-a castigat cursa. Poarta dinaintea traversei a fost usor mai ridicata decat cea marcand axul caruselului. Poarta o fi fost sus, dar n-a insemnat ca fetele vor intoarce imediat sub ea. Cine a reusit, a putut accelera pana la intrarea in virajul strans al caruselului. Au tasnit la terminarea lui spre ultimul timp intermediar. Imediat dupa acesta panta s-a aplecat brusc spre finis si fix pe muchie a fost o poarta al carei viraj a cerut pregatire timpurie. Acesta e virajul ratat de Nadja.
Dar nici in carusel n-a adunat destul elan si Marie Marchand-Arvier a penalizat-o prompt, reducand timpul coborarii cu 4 zecimi. Spre bucuria spectatorilor. Marie avusese numarul 9 la start. N-a intrecut-o nimeni din grupa ei. A inceput grupa celor mai bune sapte. Stacey Cook a riscat prea mult si caruselul a aruncat-o nemilos pe o linie foarte larga. Tina Weirather si Julia Mancuso au intrat prea jos pe traversa. Daniela Merighetti n-a avut forta sa atace pana la final.
Si o victorie a gazdelor incepuse sa prinda contur. Numai sa nu le-o strice Tina Maze. De Maria Höfl-Riesch nu stiu daca s-a temut cineva. Dar Maria a schiat lin si fin, cu o linie controlata delicat, fara apasari inutile pe canturi, optic la fel de bine ca si Marie. Egala ei pentru ochii nostri, invingatoarea ei dupa cronometru, ce a marcat o sutime in favoarea nemtoaicei.
In partea de sus schiase toata lumea bine. Nu si Tina Maze, si mai tarziu nici Regina Sterz, cea mai rapida coboratoare a celui de-al doilea antrenament. Amandoua au pierdut jumatate de secunda sau mai mult in prima jumatate. Degeaba au recuperat masiv in portiunea tehnica, Maria si Marie au ramas inaintea lor.
Grupa de elita a fost incheiata cu destramarea sperantelor francezilor. Caruselul n-a invartit-o frumos pe Marion Rolland. Dupa frantuzoaica, nivelul evolutiilor a scazut evident. Totusi Maria Höfl-Riesch nu s-a crezut invingatoare prea devreme. Regina Sterz – fata de care ziceam mai sus – trasese numarul 30 la impartirea tricourilor pentru start, iar experienta o invatase pe Maria ca trebuie sa astepte pana la final.
Si totusi dezamagirea i s-a intins pe fata de la primul timp intermediar al Carolinei Ruiz Castillo. Un avantaj urias, cum nu mai avusese nimeni. O linie perfect desenata in curbele tehnice. Nici cel mai mic semn de munca si nici o ezitare. Cel mult un strop suplimentar de oboseala in fiecare picior, ce a incetinit-o putin spre final. Si in loc de toate cele enumerate la inceput – recorduri, jubilee, intreruperi de decenii de seceta – am fost martorii primei victorii spaniole intr-o disciplina rapida.
Carolina a fost singura care a crezut in aceasta rabufnire de talent. Noi ceilalti, orbiti de rezonabil, nu vazusem decat lipsa de performante din ultimul deceniu al schioarei de 31 de ani. La varste fragede, da, fusese o promisiune, cu podiumul ei din slalom urias in 2000. Dar de atunci nimic. La coborare un loc 7 in 2007 si inca unul in 2009 reprezentau culmile lungii cariere. Noi n-am crezut, ea insa da. Si i-a placut pista de la bun inceput. A concurat cu bucuria cu care se schiaza pe o partie prietenoasa si a scris istorie in momentul in care lumea larga se intreba deja cand iese la pensie.
Daca mai marii schiului romanesc nu ne-ar fi alungat cea mai buna coboratoare formata vreodata in tara, nu s-ar fi bucurat doar spaniolii, ci si noi. Edit Miklos s-a transformat intr-o alunecatoare exceptionala. La mijloc avea al doilea timp intermediar. Doar Carolina fusese mai buna decat ea pana acolo! Pacat ca in pasajul tehnic n-a mai stiut sa aprecieze viteza necesara pentru a tine linia ideala. A pierdut o secunda si jumatate. Rezultatul ramane totusi impresionant. Locul 26, puncte pentru clasamentul disciplinei, o noua dovada a constantei din ultima vreme si din nou o portiune sclipitoare ce sterge praful de pe talentul cu care Edit ne uimise in vremea junioratului. Bravo si la mai sus!
Banuiesc ca Arvier n-are nici-o treaba cu irigatia…sa fie iritatia ? 😀
Sau iritarea ? 🙂
Asta e revansa pentru toate bancurile la care am cerut explicatii. 😈
Am schimbat in irigat, poate e mai clar. Ca e (inca) seceta, tre’ sa irige daca vrea sa nu mai fie.
Iar daca nu-i mai clar, sper ca nedumeritii sa ajunga pana la explicatia de aici. 😀
Ok, ma dau batut in meandrele epitaforice cu semantici multitranspuse exprimate atat de duios de izvoditor….sa ramana asadar frantzuzoaica responsabila cu….irigatul ! 😀 ..si despre mine, m-am lamurit, raman de-a pururi nedumerit.. 😀
Am revenit dupa doi ani si n-am mai inteles nici eu ce-i cu muncile agricole. Asa ca am schimbat inca o data metafora buclucasa. 😀