Tinele si Jules

„Eram pregatiti pentru orice s-ar fi putut intampla, numai pentru asta nu.” Nimeni nu a fost. Nici macar Tina cea mica. A stat la panoul de onoare aproape toata cursa si s-a bucurat copilareste si incredula de esecul fiecarei adversare. „Asteptarea a fost un horror si totusi minunata in acelasi timp. Thriller pur.” Avusese numarul 3 pe tricou si da, stiuse ca a facut o cursa buna, dar tehnica instinctiva ii curata de erori fiecare cursa. Numai ca in acest sezon i-a lipsit increderea si n-a atacat niciodata pana la capat.

Tina Weirather a primit buchetul castigatoarei de la mama ei (foto Keystone)

De la aterizarea in plasele de protectie la super-uriasul din Lake Louise i se trage. A scapat intreaga insa cu dureri mari acolo unde claparul strange pulpa. Ea zice ca hematomul acesta a impiedicat-o sa forteze. „Daca vrei sa schiezi rapid, trebuie sa-ti reziste tibia la apasari mari. Si n-am mai putut face asta.” Dar a fost si vorba de teama, care o vreme i-a fost tovarasa fidela Tinei pe schiuri.

Cine nu s-ar temut dupa experientele ei? A aparut ca o gura de aer proaspat in Cupa Mondiala la 16 ani. Talentata, modesta si intampinand deschisa atentia subita a presei. Apoi au venit una dupa alta loviturile. 2007, antrenament de coborare in Lenzerheide, ligamentele incrucisate rupte la ambii genunchi. Un an mai tarziu, un antrenament de slalom urias si aceleasi ligamente au cedat in genunchiul drept. A muncit inca o data pentru revenire. Dar genunchiul iar n-a rezistat. Tot dreptul, tot ligamentele incrucisate, in Cortina 2010, de data aceasta in timpul unei curse de coborare.

A fost la un fir de par de retragere. Tatal ei chiar a insistat sa se lase. Au o firma, Tina o poate prelua, nu-i trebuie schi cu orice pret, mai important e sa ramana intreaga si sa poata umbla. Totusi cand si-a socotit bucuriile pe abac, Tina a concluzionat ca nici una nu-i asa mare ca cea simtita la zborul pe schiuri. Si a continuat.

Dar stie prea bine ce urmari au unele cazaturi. Si n-a mai vrut sa cada. Nu acum, nu dupa sezonul trecut, pe care l-a incheiat pe locul 2 in clasamentul coborarii. Daca Lindsey Vonn nu s-ar fi apucat de schi, Tina ar fi avut deja un glob si cateva victorii. Doar americanca i-a stat in cale schioarei din Lichtenstein. Poate si din cauza diferentei substantiale de gabarit. Tina e firava in comparatie cu majoritatea vitezistelor. N-a contat, de fiecare data i-au scaparat schiurile.

Asta s-a intamplat in cursele de coborare. Cu super-uriasul nu apucase sa se imprieteneasca inca. Deci daca ar fi asteptat acum o victorie, mai logica ar fi fost una in cea mai rapida disciplina, nu in super-G. Insa cu istoria incarcata de insuccese a iernii, s-ar fi bucurat de un loc intre primele 10. Sau hai, primele 6. In intregul sezon, locul 16 din Cortina fusese cel mai bun rezultat la super-urias.

Parintii au gandit la fel. Nici nu i-au spus ca vin s-o vada. Dar Garmisch-ul e relativ aproape de casa lor, asa ca de ce nu? „Mama s-a pitulat precis undeva in padure sa ma vada, ca asa face intotdeauna”, iar tatal a filmat-o din stadion. Cu sufletul la gura, sperand ca Tina va ajunge teafara jos, doi campioni mandri pe neasteptate de copila lor. „Eram pregatiti pentru orice s-ar fi putut intampla, numai pentru asta nu.”

La baieti exista deja o pereche tata-fiu invingatori in Cupa Mondiala. Felix si Chritian Neureuther. Tina si Hanni Weirather au devenit prima mama-fiica ce reusesc asta. Era cat pe ce sa le-o ia Federica Brignone inainte (fiica Mariei-Rosa Quario), dar italianca a fost oprita din drum in acest sezon de un chist la glezna. Nu va mirati daca n-ati auzit de Hanni Weirather. Pe vremea succeselor o chema Wenzel si a castigat intre 1974 si 1984 nu mai putin de 33 de curse (12 slalomuri uriase, 11 slalomuri, 8 combinate si 2 coborari). Curios, dar la ambii copii ce au calcat pe urmele succeselor parintesti, si mama si tatal au fost schiori. Si la ambii mamele au fost mai bune.

Harti Weirather se poate lauda cu doar sase victorii, toate la coborare. Hanni Wenzel detinea alaturi de Pernilla Wiberg recordul de podiumuri intr-un singur sezon – 18 – record doborat exact in aceasta zi de catre Tina Maze. Dar cum sa se supere cand fetita ei a adus succesul lipsa al familiei – de fapt al tarii – cel feminin din super-G.

Abruptul inghetat cu nume datator de fiori – „Iadul” – si curba finala au ridicat-o pe Tina Weirather deasupra tuturor. Un traseu diferit de cel obisnuit, cu porti ascunse dupa damburi, ce nu s-a lasat usor descifrat dupa o singura inspectie. Fetele pornite mai tarziu au avut macar crampeie de informatie de la evolutiile adversarelor dinaintea lor.

Pentru Nicole Hosp traseul a reprezentat o necunoscuta totala. Ea a deschis intrecerea. Dar vremea perfecta, zapada tot asa, traseul aproape virgin, sunt o raritate in competitia celor mai bune schioare. Austriaca si-a savurat cursa de la inceput la sfarsit si asta a fost suficient pentru locul 5.

Intre ea si Tina s-au intercalat marile favorite. Anna Fenninger era practic iesita din cursa pentru glob. In perioada abandonurilor prin care a trecut in prima parte a sezonului, a iesit de pe traseu si intr-un super-urias. Totusi de dragul prestigiului, nu putea sa se resemneze, invinsa din start. A schiat ca din manuale. Insa cand a fost sa socoteasca ce viteza isi poate permite in ultimul viraj, a supraestimat-o. Un mic ocol si a ramas in afara podiumului.

Dintre toate adversarele ce i-ar putea sufla Tinei Maze globul disciplinei doar una are sanse reale. Julia Mancuso. La 65 de puncte handicap, telul americancei a fost reducerea acestei diferente. Pentru Tina, obiectivul in toate super-uriasele ramase e sa nu fie mai lenta decat Jules.

Asa ca slovena a ales cea mai agresiva linie posibila. A intrat in „Iad” undeva foarte sus, ca asa accelereze puternic si a luat toate virajele cu viteza ametitoare acumulata. N-a gresit nici macar unul. A rasuflat usurata prea devreme. In curba finala, ce n-a parut mare lucru, n-a mai putut tine raza mica si desi avusese toti timpii intermediari colorati in verde, cel de la trecerea liniei de sosire s-a aprins rosu.

Jules a fost departe de precizia celor trei fete aflate pe podium cand a luat ea startul. S-a inspirat de la Aksel si a schiat oricum, numai rapida sa fie. Schiurile si-au tot clamat independenta, Juliei nici ca i-a pasat. La trecerea pe langa fiecare poarta, in locul in care adversarele se straduisera sa inchida curba, ea era cu betele la subsuoara si sarja deja spre urmatorul viraj. Dar i-ar fi trebuit o evolutie perfecta pentru a o invinge pe Tina cea mica si cascadoriile aratate au indepartat-o de acest deziderat. Regia divina a avut totusi grija sa nu strice suspansul luptei pentru glob. Timpul americancei l-a egalat pe cel al Tinei Maze.

Jules ramane totusi sceptica. „Trebuia sa castig azi. Caci ce arata Tina in acest sezon e impresionant.”

Clasamentul final