Danke und Servus

Slalomul e disciplina cea mai disputata in circuitul feminin si fix aici ne-a fost readus zambetul pe buze, amintindu-ne ca in aceste intreceri nu au loc doar incrancenarea si ambitiile, ci si bucuria pura. Nu cea pentru un rezultat bun, ci cea adusa de schiat in sine. Schiul e fun si asa l-a prezentat Fanny Chmelar la ultima ei aparitie in Cupa Mondiala. Schioara germana, care a urcat o data pe podium in urma cu patru ani (locul 2 in Are) a decis sa renunte la performanta la doar 27 de ani. Chiar daca ultimul an a insemnat numai alunecarea in haul mediocritatii insemnata cu numere uriase de start, Fanny s-a imbracat azi optimist cu un tutu roz si a dansat spre stadionul ce a intampinat-o cu mii de stegulete negru-rosu-aurii, continuand sa deseneze bucle in zapada si dupa trecerea liniei de sosire. A facut apoi emotionata cu mana spectatorilor, zambind de sub casca pe care scrisese mare Danke si Servus.

Ultimul start pentru Fanny Chmelar (foto Eurosport)

In urma cu un an isi lua adio de la schiul de performanta fata in jurul careia s-a construit frumoasa echipa canadiana de tehniciene. Nu in Cupa Mondiala, ci la ea acasa, in timpul Campionatelor Nationale, Anna Goodman s-a despartit de colege in costum de banana (e poreclita Anna Banana), alegand sa inlocuiasca schiul cu studiile universitare. Anul acesta activitatea de schioara s-a restrans la curse din circuitul universitar sau cel mult din Nor-Am. De aceea am facut ochii mari vazand-o azi in lista de start. M-am gandit ca o fi alta Anna, dar nu, e Anna Banana noastra. Si cu toata absenta ei de un sezon din intrecerile mari, s-a si calificat in mansa secunda!

Dar sa revenim totusi la partea cu incrancenarea si ambitiile. Inainte de slalomul de azi din Ofterschwang sanse pentru castigarea globului mai aveau in afara Mikaelei Shiffrin, lidera celei mai tehnice discipline, doar Tina Maze si Veronika Velez-Zuzulova. Slovaca nu e prietena cu zapada de primavara, ei ii place gheata, asa ca azi a ramas la o secunda si jumatate in spatele bataliei.

Acolo unde s-au aflat fata in fata doua stiluri diferite. Tina Maze schiaza mult pe canturi. Mikaela Shiffrin e fluturas care nu apasa aproape deloc pe ele. Pe zapada tare diferenta aceasta e irelevanta. Pe cea primavaratica si stropita din belsug cu sare, diferenta de stil conteaza. Unde nu e abrupt, schiatul pe canturi permite accelerare. Insa cand se inclina panta, canturile se proptesc in zapada grea si taie din viteza.

Teoria intra cel mai bine in cap atunci cand e urmata de un exemplu. Tina Maze a accelerat pana la limita imposibilului in primele doua treimi. A stiut ca vrea neaparat si acest glob de cristal si nu a facut cadouri. Mikaela Shiffrin a schiat imediat in spatele ei. A pierdut jumatate de secunda pe prima treime, a ramas la aceeasi distanta pe a doua si fara sa dea vreun moment impresia ca s-ar stradui, s-a strecurat lejer si fara griji printre portile abruptului recuperand toata intarzierea si adunand si o zecime pentru avantaj.

Restul lumii s-a tinut foarte departe de aceasta batalie. Cu adversarele tinand respectuos distanta, Wendy Holdener n-a stat pe ganduri si a urcat pentru prima data in Cupa Mondiala intre primele trei. E drept ca podiumul e temporar, insa sigur face bine la moral. E totusi improbabil sa ramana acolo si dupa mansa a doua, Pietilä-Holmner e imediat in spatele ei si nici Frida Hansdotter nu e prea departe.

Clasamentul primei manse