Au trecut cinci ani de cand Edit Miklos aducea in St. Moritz primul punct de Cupa Mondiala pentru Romania. Urcusul de la primul punct le ia fetelor stralucite din alte tari mai putin timp, fiindca cineva isi asuma toate grijile lor. Pentru Edit a fost o cale sinuoasa, dar dupa ziua de sambata nu mai poate contesta nimeni. Edit Miklos a patruns in elita Cupei Mondiale. Din pacate, din lipsa de grija a federatiei romane de schi, gloria ei se revarsa pe fundalul drapelului Ungariei.
Edit Miklos in cea mai buna coborare din cariera (© Agence Zoom)
Primul an dupa mutarea la vecini a fost dificil pentru Edit. Rezultatele s-au lasat asteptate. Al doilea an l-a inceput binisor. Puncte in ambele coborari din Lake Louise, urmate de puncte in Val d’Isere. A continuat asa si in Meribel. Puncte putine de fiecare data, dar a devenit o prezenta constanta intre cele mai bune 30 de coboratoare. Si ce era mai important, de fiecare data a avut pasaje excelente, cu timpi intre primii 10. In Garmisch a venit eliberarea si patrunderea pentru prima data intre cele mai bune 20 de coboratoare.
Anul acesta a trebuit s-o ia de la capat. Asta este schiul alpin, o proba de rabdare si perseverenta. Beaver Creek zero puncte. Lake Louise zero puncte. St. Moritz zero puncte. Cu o pierdere semnificativa de viteza in pasajele de alunecare, cele pe care incepuse sa se afirme sezonul precedent. In timpul saptamanii trecute a postat pe facebook o poza cu toate perechile ei de schiuri. Le testase impreuna cu antrenorul ca sa le gaseasca pe cele mai rapide. Din cand in cand trebuie reordonate, caci variatia conditiilor mediului le schimba calitatile.
Si clar a gasit unele foarte rapide. Dar nu numai atat. Cursa de coborare din Val d’Isere n-a fost deloc usoara. Pista foarte denivelata a fost subevaluata de multe fete, care s-au impiedicat. Gardurile au fost mai ocupate ca niciodata cu prinderea concurentelor aruncate de traseu. Cursa s-a intrerupt in mod repetat, stricand concentrarea schioarelor aflate la start.
Iar Edit nu a avut nici premisa unui antrenament promitator, care sa-i dea siguranta in cursa. In prima zi a terminat pe locul 41, a doua zi, pe ninsoare, abia pe 51. Un progres de cinci secunde fata de timpul de la antrenament e urias si aproape imposibil de pretins. Si totusi asta a reusit Edit.
Maria Höfl-Riesch, Elisabeth Görgl, Anna Fenninger, Edit Miklos. Asa arata clasamentul locurilor 9-12. Le-a lasat in urma pe Dada Merighetti, Carolina Ruiz-Castillo, Julia Mancuso, Lara Gut, asta ca sa le enumar doar pe cele care au castigat recent curse de viteza.
In saptamana dinainte Edit si-a testat toate perechile de schiuri (© Edit Miklos)
Acum patru ani Edit Miklos se pregatea pentru Vancouver sub stindardul tricolor si isi fixase drept obiectiv sa termine intre primele 15. Acum se pregateste iar de Jocurile Olimpice si e realist sa se gandeasca la patrunderea intre primele 10. Insa nu pentru noi. Am avut-o si n-am stiut s-o pretuim suficient ca s-o pastram.
Edit Miklos a fost cea mai mare surpriza pentru noi, dar nici pentru restul lumii clasamentul n-a fost unul obisnuit. Cornelia Hütter este la primul sezon complet de Cupa Mondiala. Anul trecut ne-a uimit in St. Anton, cand drept rasplata pentru rezultatele tari din Cupa Europei a fost nominalizata si a terminat a zecea, tot asa, intr-o cursa foarte dificila. A indeplinit de fapt criteriul de calificare la Mondialele din Schladming, dar antrenorii n-au indraznit sa trimita o fata fara experienta.
Anul acesta a primit iar sanse si din nou si-a facut loc in fata, urcand pana pe 7 in Lake Louise. In Val d’Isere a tras numarul unu la sorti, un numar care nu-i prea place. De schimbat nu s-a putut, asa ca a facut ce i-a mai ramas. A bagat gaz si n-a gresit. Emotii ne-a dat doar la sarituri, unde inca nu stie sa se adune. S-a simtit bine si de obicei cand se simte bine zice ea ca timpul nu e bun. Dar adversarele i-au infirmat presupunerea. Una dupa alta s-au poticnit si au lasat-o multa vreme sa stea in soare in spotul fruntasei.
O curiozitate mica. De obicei parintii isi duc copiii la schi si acestia dezerteaza in favoarea snowboard-ului. La ea s-a intamplat invers. Pana la 10 ani i-a fost devotata placii, cand s-a razgandit si s-a indreptat spre schi.
Marianne Kaufmann-Abderhalden (© APA / EPA)
In partea de sus a partiei multa lume a putut sa i-o ia inainte. Cine n-a reusit acolo n-a mai avut nici o sansa mai apoi. Marianne Kaufmann-Abderhalden a alunecat cu jumatate de secunda mai repede inainte sa intre in virajele tehnice. Unde fara greseli vizibile a ramas la un sfert de secunda in urma. Pe finalul cu viraje din nou linistite a riscat totul si a vazut unul cel verde de care n-a mai reusit s-o deposedeze nimeni.
„Mi-am jucat atuurile. Pe mijloc am incercat o cursa de siguranta, ca sa nu mi se intample nimic si sa nu pierd viteza. Caci daca ai un singur recul in schiuri, iesi in afara liniei si pierzi o gramada de timp. Am vrut sa evit asta.”
Din cand in cand a mers bine si anul trecut. Dar a fost sezon de revenire dupa accidentare si i-a lipsit constanta. Acum insa dupa locul 9 in Beaver Creek, au urmat un podium si prima mentiune in Lake Louise. Si victoria din Val d’Isere.
Imediat dupa ea a cazut Marie Marchand-Arvier. Fetele de la start au vazut unde si din instict mai multe au franat usor cu schiurile in curmezis. Cursa s-a intrerupt mult timp, pana cand frantuzoaica accidentata la umar a fost transportata in vale cu achia. Doua schioare mai tarziu a cazut si Stacey Cook. A incurcat plasele, dar a iesit in picioare dintre ele. Cursa a fost insa iar intrerupta, pentru rearanjarea lor.
Anna Fenninger nu stie sa ecraneze accidentele colegelor de concurs. N-a mers pana la capat cu riscul si desi n-a gresit, a ramas departe de ostilitatile pentru podium. Tina Weirather a mers din nou frumos ca un cantec, dar a tras frana in locul cazaturii frantuzoaicei. Decizie neinspirata, a terminat in spatele tinerei austriece. Tot acolo s-a dezechilibrat si Tina Maze, dar ea a lasat schiurile sa-si vada de treaba si a intrecut-o pe Conny, pentru primul podium de viteza din acest sezon.
Traseul coborarii din Val d’Isere (© Keystone)
Lindsey Vonn a pierdut surprinzator de mult in pasajul plat de la inceput – de la ea ma astept sa-si zdrobeasca acolo adversarele – dar a mers surprinzator de bine in partea tehnica. Pe drumul spre un loc pe podium, ajunsa dincolo de capcana ce o oprise pe frantuzoaica, Lindsey a prins o denivelare sub schiul stang. Acesta i-a fugit in lateral, iar americanca a ramas un pic pe spate si cu toata greutatea pe genunchiul drept. Cel care, dupa cum am aflat mai tarziu la interviuri are de fapt ligamentul incrucisat complet rupt.
„Din nefericire nu mai am ligamente incrucisate si genunchiul nu a rezistat presiunii. Intr-o compresie mica am ramas cu toata greutatea pe schiul drept si genunchiul a cedat. Am incercat sa merg mai departe, dar n-am avut nici o sansa sa prind poarta urmatoare.” Un om obisnuit s-ar gandi ca in conditiile acestea, operatia e cea mai inteleapta decizie. Dar nu, Lindsey tine neaparat sa castige o medalie la Soci. Asa ca va continua. Va reduce si mai mult numarul de curse in care ia startul, dar va continua. „E un risc mare, insa mi-l asum.”
La capitolul intamplari neobisnuite a mai atras atentia patania Reginei Sterz. In avantul cursei, a lovit cu capul batul unei porti si si-a spart casca. Asta n-ar fi fost nimic. Socul a fost atat de mare, incat austriaca a schiat mai departe facuta pe sfert KO. Cu ameteli si dureri de cap.
Cum Lara Gut a fost abia a 25-a, locul 4 al Tinei celei mici a fost suficient pentru ca schioara din Lichtenstein sa preia conducerea in Cupa Mondiala. Si uitandu-ne la cat de strans e clasamentul, parca ne incearca o parere de rau ca in anii din urma n-am asistat la o competitie la fel de disputata.
Schi alpin. Deocamdata. 