Coborarea. Proba regina a schiului alpin, aflata in calendarul Jocurilor Olimpice deja in a doua zi doar din cauza logisticii complexe. Imbina betia vitezei, maximele inregistrate in cursele de coborare depasesc 160 km/h(!), cu riscul aparut in virajele stranse ce nu lasa spatiu de manevra, totul fiind condimentat de saritori presarate pe ici, pe colo, care ii arunca pe schiori la 70, 80 de metri.
Schiul alpin debuteaza maine la Jocurile Olimpice din Soci cu coborarea masculina.
Echipa de viteza masculina a Austriei in Krasnaia Poliana (© Keystone)
Cand orasului de la malul Marii Negre i-au fost atribuite Jocurile de iarna din 2014, in statiunea de iarna Krasnaia Poliana in afara muntelui nu exista nimic potrivit pentru un concurs de schi. Nu tu hoteluri pentru cazat lumea, de satul olimpic nu pomenim, caci el este oricum temporar, nu tu partii bune pentru cursele de viteza.
La repetita generala de acum doi ani, cele doua hoteluri ce au primit caravana Cupei Mondiale inca miroseau a vopsea. Iar partiile abia ce fusesera terminate. Cea masculina e iesita din schitele poate ale celui mai mare proiectant de piste de coborare, elvetianul Bernhard Russi.
Pista Rosa Khutor
Incepe cu o portiune abrupta, dar nu exagerat. Continua pe un teren cu multe cotituri, de o inclinatie moderata. Apoi vine una din atractiile traseului, culoarul ce poarta numele „Valea lui Accola”. Dar ochii sunt furati de cele patru saritori: „Trambulina ruseasca”, „Spranceana Ursului”, „Saritoarea de la Lac” si „Saritoarea Caprioarei”. Pe unele dintre ele se poate atinge un zbor 70 de metri, concurand indeaproape cu cele mai spectaculoase saritori din circuitul Cupei Mondiale.
De altfel intrebati de impresii, schiorii au fost placut impresionati de noua partie. Unii (austriacul Max Franz) au mers pana acolo incat au vazut-o un fel de „The Best Of” al pistelor de coborare din toata lumea. Tot el explica de ce. „Pe partia asta e nevoie de toate calitatile unui coborator. „Toaca fortele pana la extrem, la fel ca portiunea inferioara din Bormio”. Lumina e difuza si exista multe denivelari, care-ti sug energia din picioare. Dupa un minut iti ard coapsele, dar tu mai ai de mers un minut si 20 de secunde pana la finis.”
Si completeaza descrierea. „Are curbe lungi, doua sarituri departe, valuri de teren selective (acestea ascund traseul, care trebuie de aceea bine memorat – n.a.), o compresie (care taie viteza daca nu e trecuta cu abilitate – n.a.) si portiunea plata de la final. Uneori trebuie sa pui presiune pe schiuri, alteori sa le lasi sa alunece libere.”
Ce o departajeaza de restul coborarilor lumii e plasamentul. Clima speciala, datorata apropierii de mare, face ca de la start pana la finis zapada sa poata trece prin toate formele in care este regasita pe piste pe durata unei ierni intregi. „De la gheata sus, pana la zapada de primavara jos”, isi amintesc cei care au schiat acum doi ani aici.
De data aceasta insa gheata e in pasajul final. Acolo unde lumea e obosita si unde nu mai e nimic remarcabil. Cel putin nu pentru unii dintre ei. Citare din Werner Heel: „Pana la jumatate partia e interesanta, apoi adormi pe ea.”
Impresia poate veni si din lungime. Cu cei trei kilometri si jumatate ai ei, intinsi intre startul de la 2045 m pana la finisul de la 970, partia este printre cele mai lungi din lume. Ca sa ajunga la aceasta distanta, atunci cand au creat-o pe ea si pe sora feminina, rusii au despadurit versantul, taind un milion de metri cubi de lemn si suindu-si ecologistii in cap.
Repetitia generala
A avut loc in urma cu doi ani si a cerut doua victime proeminente. Bode Miller si Ivica Kostelic au resimtit o stanjeneala in genunchi dupa aterizare la una dintre sarituri. Amandoi au trebuit sa se opereze ulterior, americanul lipsind ca urmare a refacerii greoaie intregul sezon trecut.
Si tot in urma sariturilor din Soci, Beat Feuz a fost tot mai suparat de genunchi, ajungand iarna trecuta la un pas de renuntarea la cariera de schior de performanta. La vremea respectiva insa, elvetianul nu si-a permis sa carcoteasca. Invinsese in fata canadianului Benjamin Thomsen si a francezului Adrien Theaux.
Cei vechi
In urma cu patru ani, dupa un sezon dominat de Didier Cuche, castiga complet neanuntat de performantele iernii, celalalt Didier: Defago. Aksel Lund Svindal isi agata mandru la gat prima medalie olimpica, pe care avea s-o completeze ulterior cu intregul set, la fel ca medaliatul cu bronz, Bode Miller.
Cei noi
Exista similitudini intre Vancouver 2010 si Soci 2014. Si atunci ca si acum, in sezonul de dinaintea Jocurilor, Bode isi luase vacanta. Atunci numai pentru cateva luni si fara motiv aparent, acum o iarna intreaga, din cauza genunchiul nerefacut dupa operatia din urma aventurii Soci 2012. Si atunci, ca si acum, Bode a venit la Jocuri cu un singur gand: aurul olimpic. Daca se poate la coborare, caci e proba cea mai barbata.
Anul acesta are ambitii si mai mari. A anuntat ca e in stare sa castige cate o medalie in fiecare disciplina si interesant e ca poate doar cu exceptia slalomului, nu-i o lauda degeaba. Cele mai mari sanse le are totusi la coborare.
E in forma de zile mari (si coborarea olimpica intra categoric in categoria zile mari) inca din Kitzbühel, unde dupa un antrenament de vis a ratat victoria in urma unei greseli cauzata de lipsa de concentrare intr-un pasaj relativ simplu.
A castigat doua dintre antrenamentele olimpice, cel de azi categoric. Doar Aksel Lund Svindal a intarziat mai putin de o secunda. Norvegianul este fara indoiala coboratorul iernii prezente, asa cum a fost si cel al iernii trecute. In mod normal el ar fi nominalizat la titlul de favorit principal pentru aurul olimpic. Dar linia speciala, pe care ceilalti schiori doar incearca neindemanatici s-o urmeze, il aduce pe Bode in pole-position.
Daca Hanner Reichelt n-ar fi trebuit sa-si opereze un disc herniat exact in ziua in care s-au stabilit echipele pentru Soci de catre natiunile importante ale schiului, cercul favoritilor s-ar fi inchis cu el.
Asa insa, exista un loc liber pentru restul lumii. Dupa Bode Miller, tanarul austriac Matthias Mayer se impaca cel mai bine cu partia. A fost cel mai rapid in antrenamentul de la mijloc, al treilea in primul si probabil ar fi scos si astazi un timp bun de n-ar fi preferat sa-si crute fortele schiind de voie de la mijloc in jos.
Elvetienii emit pretentii prin Patrick Küng si Carlo Janka, ambii terminand pe 2 cate un antrenament, ce-i drept sarind o poarta.
Dupa un sezon departe de asteptari, Klaus Kröll (Austria) s-a inscris la timp la cuvant cu un loc 3 in antrenamentul de ieri, la egalitate cu Aksel.
Foarte puternica este si echipa Italiei, cu nu mai putin de patru candidati la medalii: Peter Fill, Christof Innerhofer, Werner Heel si Dominik Paris. Cel din urma a inceput cu o victorie sezonul, dar a suferit o ruptura musculara in decembrie si acum inca lupta sa revina la forma de la inceput.
Francezii isi pun sperantele in Adrien Theaux. Cand e vorba de medalii olimpice, americanii se autodepasesc si din neant se itesc pe podium. Marco Sullivan a atras atentia cu un loc 4 la primul antrenament. Acelasi apetit pentru medalii olimpice il au si norvegienii. Prin urmare n-ar fi surprinzator ca Kjetil Jansrud sa nu-l lase pe Aksel singur la festivitatea de premiere.
Acestia ar fi in mare favoritii. Dar in ultimii 22 de ani, nici o coborare olimpica n-a fost castigata de un favorit. De fiecare data, aceastia au privit lung si trist cum un neanuntat a venit si le-a rapit medalia ravnita, lasandu-i pe ei cu metale mai putin pretioase. Va fi Soci exceptia? Maine dimineata de la 9 pe TVR2 in imagini si pe partie cu text, puteti primi raspunsul. Si nu uitati sa-i tineti pumnii lui Ionica Achiriloaie!
Schi alpin. Deocamdata. 