Are 18 ani impliniti in octombrie anul trecut si reprezinta Romania la Jocurile Olimpice in patru dintre cele cinci discipline ale schiului alpin. E cea mai mica dintre fetele inscrise in concurs, dar a trecut baremurile de calificare si traieste aventura visului olimpic.
Ania Caill s-a nascut in Franta. Povestea ei a fost spusa de multe ori. O repet cat de scurt pot. Mama, romanca, a dus-o la schi in vacanta. O saptamana, ca tot turistul ce se respecta. Si pe Ania si pe sora mai mica Andra. Le-a placut asa de mult dansul in viraje albe ca nu s-au mai putut lasa de el. Au avansat in grupele de performanta ale Frantei. Fiindca acolo e nevoie de rabdare si progresul se face in etape bine stabilite, mama s-a gandit, ce-ar fi sa concureze pentru Romania. Ceea ce in Franta e speranta, in Romania e certitudine. Calea spre Soci ii era deschisa.
Interviuri recente si frumoase gasiti in Ziarul Prahova si la antena 3 (nu-i delicios accentul ei?).
La primele probe Ania si-a indepinit baremul olimpic cu un an si jumatate in urma. Pana la ora inchiderii listelor de participare reusise sa se califice la coborare, super-combinata, super-G si slalom urias. La slalom nu participa la concursuri si de aceea n-a acumulat si aici punctajul necesar.
Spre deosebire de Ionica Achiriloaie, ea si-a incercat norocul in Cupa Europei, dar numerele mari de start au impiedicat-o sa se afirme. Dupa cum ziceam si ieri, schiul e un sport al perseverentei. Trebuie sa incerci si sa pierzi la nesfarsit in asteptarea zilei bune in care razbesti. Si apoi s-o iei de la capat cu asteptarea si digerarea esecurilor.
Pentru a scapa oarecum de emotii la Jocurile Olimpice, Ania a debutat si pe scena mare a Cupei Mondiale. Din trei starturi, a ajuns o data la sosire.
Acestea sunt lucrurile cunoscute. Urmeaza acum povestea nestiuta a ultimei luni. In urma cu o luna a mers la o serie de concursuri FIS la Tignes, in Franta. Era in forma foarte buna si atat de increzatoare incat a schiat pentru victorie. La antrenament i-a reusit. La curse a fost ceva mai greu. Niste greseli la fiecare dintre cele doua coborari au scos-o din top 10. Locurile 13 si 17 din peste 60 de concurente. Deloc rau, dar nu ce si-a dorit ea.
Inainte de super-G si-a pus in cap ca a doua zi va castiga. A facut o cursa de vis. Pana la fatidicul moment in care a fost catapultata de partie. A cazut rau, dar a scapat ieftin. Schiurile le-a rupt, oasele nu. Totusi un hematom intins de-a lungul gambei a impiedicat-o sa incalte claparii timp de doua saptamani. Cand sa reia antrenamentele a fost chemata in Romania pentru testul doping, predat echipament, primit combinezon. Mult inainte de plecarea spre Soci. Ar fi avut mare nevoie de antrenamentele acelea, dar cu organizarea oficiala nu te tocmesti.
Ajunsa in Rusia, la primul antrenament oficial de coborare a cazut din nou. A rupt o pereche noua de schiuri si a reaparut durerea la gamba. Si-a luat totusi inima in dinti. a facut abstractie de increderea zdruncinata si a schiat pana la capat la al doilea antrenament. La al treilea a cazut din nou, dar de data aceasta cu inima usoara, cu finisul in fata ochilor. Dupa ce trecuse corect toate portile. Fericita ca in sfarsit s-a simtit bine pe partia grea din Rusia. Dar cu o pereche de bete mai putin. Rupte si ele.
Exista solidaritate in lumea schiului. Swix i-a dat o pereche de bete noi. Tehnicianul Carolinei Ruiz Castillo i-a imprumutat o pereche de schiuri. Si i le-a si preparat. Rasfat de care Ania are rareori parte in perindarea ei insingurata pe la concursurile Europei. Din camera de hotel le-a alintat cu gandul. „Schiurile mele ma asteapta deja sus la plecare. Pregatite. Cu bureti intre ele.”
Cu aceeasi bucurie a terminat cu bine si antrenamentul de astazi. Iar maine are prima cursa.
Pentru ce ii tinem pumnii
La probele de viteza si super-combi, exista si la ea, ca si la Ionica acea falie ce o separa de elita prezenta la concurs. Singura diferenta e ca ea poate reduce intarzierea sub 8 secunde. Pozitia insa nu va fi mai avansata. Nu are cum sa sara peste prapastie dintr-un salt, cand distanta e de 3 salturi.
La slalom urias e cu totul alta situatie. Probele tehnice sunt cele deschise cu adevarat tuturor schiorilor lumii. Sunt practic doua competitii deghizate intr-una singura. Este pe de o parte intrecerea pentru medalii a elitei si pe de alta intrecerea outsiderilor. Aici va putea Ania sa se afirme. Nu intr-atat incat sa urce in prima jumatate a clasamentului, dar suficient ca sa n-o cautam la coada lui.
Pana la slalomul urias insa mai e. Inceputul il face maine la super-combinata. Ultimul numar de start inseamna automat cota cea mai scazuta. Sa nu o impovaram cu asteptari irationale. Sa ne bucuram ca ajuns acolo si sa ii permitem sa savureze prezenta la JO.
Partieeeee pentru Ania!
Schi alpin. Deocamdata. 