De ieri s-a stricat vremea in Krasnaia Poliana si pe muntii din jur. Noroc ca probele de viteza sunt disputate, iar cele tehnice nu se anuleaza cu usurinta. Caldura si ninsoare. Ninsoare uda, caci la temperaturi peste 0 grade, e de mirare ca nu se transforma in ploaie. Pentru ochelarii fetelor si pentru partie insa a fost ca si cum ar fi plouat. Stropi desi pe ochelari, zapada moale si grea in partea finala a traseului.
Antrenorului suedez i s-a facut mila de fete si l-a marcat foarte ritmic. Neobisnuit de ritmic am putea spune. Pentru a-l strabate a fost suficient ca fetele sa penduleze regulat ca un ceasornic bine reglat. Si cu toate acestea o sesime dintre cele 90 de fete inscrise la start n-au terminat mansa.
S-a gresit cu precadere in doua locuri. In partea plata de sus, au existat cateva valuri, ce au ascuns cate o poarta. Kathrin Zettel s-a infasurat cu fanionul ei peste fata, Marie-Pier Prefontaine a intrat frontal in ea, Viktoria Rebensburg s-a trezit in aer cand trebuia sa inceapa virajul spre urmatoarea poarta.
Apoi a fost abruptul. Alexandra Meissnitzer l-a schiat si ne-a spus ca este foarte inclinat. La televizor nu se vede, dar o credem. 5-6 porti intr-o pravalire de teren pe care inimii nu i-a dat ghes sa indrepte schiurile pe linia cea mai directa la vale. Sau daca inima a indraznit, mintea a tras frana, socotind ca e mai istet sa faca roata mai mare in jurul portilor, pentru a ramane in control.
Iar atunci cand s-a intrat direct spre porti, de cele mai multe ori gravitatia le-a tras pe fete in jos inca de la prima poarta, supunandu-le la chinul salvarii urmatoarelor curbe in ultima clipa. Un efort nemasurat daca ne gandim la cat de grea a fost zapada. Ania Caill a patit asa. Privata de ritm si de initiativa, schioarei noastre nu i-a mai ramas decat sa munceasca pentru indepartarea pericolului abandonului. A reusit cu brio si in loc de pozitia 68 la start va pleca in mansa secunda de pe locul 55.
O parte dintre fete au ales sa lase schiurile intr-un derapaj controlat sub fiecare poarta. Strategia a costat secunde intregi. Lara Gut s-a fript asa. Frida Hansdotter asisderea.
„Ui” a oftat Mona Löseth la final, tabarata de pista nemiloasa. Si a fost grea pentru toata lumea. Poate cea mai grea mansa pe care am vazut-o vreodata pe un traseu usor.
Numerele de start mici au fost putin avantajate, ele lasand urme in zapada pentru urmatoarele, nefiind obligate sa se tina de urmele altora. 1, 2 a scris pe maieurile de concurs, 1, 2 scrie si in clasamentul la pauza. 1 pentru Tina Maze, 2 pentru Jessica Lindell-Vikarby.
Slovena a schiat toata iarna departe de ce a sperat si aratat anul trecut ca poate. Si-a revenit insa la timp ca sa castige deja aurul olimpic la coborare. Cu o mansa amintind de deschiderea din Sölden a sezonului trecut, unde si-a declasat adversarele cu o usurinta jucausa, Tina s-a distantat la jumatate de secunda de cea mai periculoasa dintre favorite.
Jessica Lindell-Vikarby ne-a surprins cu victoria de la inceputul iernii din Beaver Creek, dupa care a adunat harnica locuri fruntase si in etapele urmatoare. Si desi au trecut aproape doua luni de la ultimul urias din Cupa Mondiala, Jessica a ramas in forma. Astazi a schiat convingator. Doar un pic de vehementa i-a lipsit in comparatie cu Tina.
Pe locul 3 ar fi trebuit sa termine Anna Fenninger. Austriaca ar fi putut fi de fapt chiar prima. Timpul intermediar de la inceput a aratat-o cu 26 de sutimi mai buna decat Tina. Dar a facut aceeasi greseala ca Ania. A intrat foarte direct pe abrupt si la urmatoarele porti, in loc sa lase schiurile in cadere spre vale, a muncit ca sa tina linia intre fanioane. Corectura i-a iesit desigur mai bine decat pustoaicei noastre. La experienta ei ar fi fost de mirare sa n-o faca.
Anna ar fi trebuit sa termine totusi pe 3 in pofida greselii. Dar Jocurile Olimpice sunt locul unde cate cineva se trezeste plin de ambitii dimineata si isi invinge sansele scazute. Nadia Fanchini nu e la prima isprava de acest tip. Asa a castigat deja doua medalii mondiale la coborare (bronz in Val d’Isere 2009, argint in Schladming 2013). Si cu toate ca la numarul 10 alte fete se resemnasera ca nu mai pot cere nimic de la partie, italianca (antrenata acum de fostul antrenor al Tinei Maze) a atacat aproape de porti si s-a apropiat la 13 sutimi de suedeza de pe locul 2.
Mikaela Shiffrin n-a facut minuni, dar nici n-a gresit. A schiat pe cat de bine a putut si nivelul ei atunci cand schiaza normal e suficient de ridicat ca sa prinda locul 5, la 6 sutimi in spatele Annei Fenninger. O medalie de argint sau de bronz e accesibila pentru amandoua. Aurul e totusi pe jumatate agatat la gatul Tinei Maze. As zice ca il va pierde numai daca ea il face cadou schioarei de pe 2.
Si gata cu povestile, ca incepe mansa a doua. Pe care o comentez live intr-un post separat.
Schi alpin. Deocamdata. 
da, intr-adevar, foarte neplacuta vremea de astazi…din pacate am vazut ca era amanata proba si astfel am pierdut ora de incepere a primei manse. astept totusi comentariile dumneavoastra si la urmatoarea mansa 🙂
As scrie mai mult, dar mai trebuie sa si lucrez. 🙂
Saptamana viitoare voi avea probabil ceva mai mult timp liber si voi putea recupera cu cateva povesti despre campioni.