O ne-bu-nie de mansa am avut astazi la slalomul urias. Da, Ted Ligety si-a onorat statutul de favorit detasat si a lasat masa de adversari la o secunda in urma sa, dar imaginea cu care ne-am obisnuit in Cupa Mondiala a fost inlocuita de ceva cu totul nou.
In Cupa Mondiala Ted se distanteaza la 2-3 secunde de pluton. Schiorii ajung la sosire, vad intarzierea +2.89, le vine sa plece acasa infranti, dar apoi observa locul 7. Intre cele 2-3 secunde intarziere si Ted, isi fac de obicei loc, undeva la mijloc, Marcel Hirscher si Alexis Pinturault. Avem o lume intre ei si american, si o lume intre ei si restul baietilor.
Astazi insa lumea din urma a disparut. Unde, cum? Mister. Resemnarea care domneste de obicei la slalom urias a disparut, inlocuita de ambitie si zel. Uitate sunt infrangerile amare ale Cupei Mondiale. Un virus i-a infectat pe toti cu iluzia unui posibil succes si i-a transformat in sculptori de vise.
In urma cu patru ani, Kjetil Jasrud recupera un handicap de 8 zecimi in mansa secunda si prindea argintul. Daca socotim cele 8 zecimi posibil de recuperat fata de locul 3, includem 20 de schiori intre candidatii la medalii! 13 dintre ei stau la cel mult 3 zecimi de bronz. Un fleac!
Dupa ce ieri a nins-plouat, aseara a fost anulata recunoasterea partiei. Baietii au vazut traseul abia azi dimineata. Pe o vreme asa cum o cunoastem de saptamana trecuta. Soare stralucitor. Si, surprinzator, zapada foarte buna. Pe alocuri chiar inghetata! Nu-i exclus ca darea peste cap a ierarhiei sa se fi petrecut si fiindca prin slefuire partia a devenit mai rapida decat a fost la inceput.
Atunci cand, cu primele numere de start, conform socotelilor prealabile, Alexis Pinturault si Marcel Hirscher au terminat aproximativ la fel de repede. Trei sutimi sunt neglijabile cand se fixeaza pozitiile de atac ale mansei secunde. Ca Felix Neureuther n-a pierdut decat alte patru sutimi n-a surprins decat in masura in care accidentat fiind, si cu dureri de cap si ceafa, n-a dat nici un semn de slabiciune. Cele trei sutimi ale lui Thomas Fanara, ce au scurtat timpul lui Alexis n-au mirat nici ele. Francezul a mers constant bine in acest sezon si doar erori ocazionale l-au impiedicat sa fie egalul colegului sau de echipa si al lui Marcel Hirscher.
Matthias Mayer insa, egalul lui Fanara, nu este schior de slalom urias. Daca se nimereste sa aiba curse de viteza pe langa unul planificat in acelasi loc, ia startul. De obicei nu termina prima mansa. Virajele sunt prea stranse pentru viteza pe care o prinde. Din 12 curse la care a luat startul in ultimele trei ierni, a adunat puncte in doua dintre ele. De unde a vrajit mansa de astazi? Din increderea data de aurul obtinut la coborare si din timpii de podium avuti la celelalte doua incercari olimpice.
Davide Simoncelli e un schior cu multa experienta. Are deja 35 de ani si in lunga cariera, axata exclusiv pe slalom urias, a cunoscut si gustul victoriei. Opt podiumuri, dintre care doua pe cea mai inalta treapta are in palmares. Schimbarea de schiuri a parut sa-l prinda pe piciorul cel bun. Primele rezultate au fost promitatoare. Dar apoi s-a afundat incet in anonimatul locurilor douazecisi. O singura raza firava de soare in acest sezon cu un loc 7 in Adelboden. Iar azi, dintr-odata explozia si al treilea timp al primei manse. Timp fragil, ce-i drept, restul lumii e prea aproape, dar e totusi un succes.
Marea surpriza si nu scriu cu majuscule doar ca sa nu va orbesc, a furnizat-o Ondrej Bank. Cehul continua sa uimeasca desi i-a intrat in obicei s-o faca. Dupa ce a terminat al doilea mansa de coborare a super-combinatei, lasandu-si perplecsi adversarii, azi a repetat isprava. Si locul 2 nu e totul. Ceilalti baieti isi sufla unul in spatele celuilalt, separati de 3-4 sutimi de secunda. Ondrej i-a lasat la 3 zecimi in urma si a coborat handicapul fata de Ted la sub o secunda. Numarul de start a fost spre coada primilor 30. Mic totusi fata de numerele cu care porneste in Cupa Mondiala. Unde ar fi schiorul ceh daca ar primi si acolo un numar de start timpuriu?
La super-combi, Ondrej a picat pe 7 dupa mansa a doua, desi era considerat semi-specialist la slalom. Va reusi de data aceasta sa obtina o medalie? Eu ii tin pumnii. Numai pentru frumusetea rasturnarii rezultatelor asteptate si o merita.
L-am lasat pe ghinionistul mansei la final. Stefan Luitz s-a apropiat de fapt cel mai mult de Ted Ligety. O cursa entuziasmanta si un timp la fel, pe care a incercat sa-l imbunatateasca pana la ultima poarta. A atacat-o atat de aproape incat a calcat-o. Si desi linia de finis a urmat doar doi metri dupa aceea si neamtul n-a profitat deloc de calcare, a fost descalificat conform regulamentului. Incheiase la doar 6 zecimi in spatele lui Ted.
Dupa primii 30, apele tulburate de uimiri peste uimiri s-au linistit. Am putut astepta calmi parcursul romanului nostru. I-am tinut pumnii. Stiam ca schiaza frumos, l-am vazut iarna trecuta in Hinterstoder, dar o greseala sau zapada deteriorata pot schimba brutal impresia artistica. La Mondialele din Schladming a ajuns jos clatinandu-se, dupa o mansa epuizanta ce i-a stors pe toti baietii de puteri. N-a aratat bine.
Azi am vrut sa fie altfel, chiar daca mansa a fost foarte lunga pentru un slalom urias. A aparut pe abrupt, atacand si pregatind virajele foarte sus. Atentia acordata liniei a costat probabil timp. Plus cinci-ul de la ultimul intermediar a facut inima sa spere la o intarziere acceptabila. Dar asa cum ziceam intr-un articol de saptamana trecuta. Sunt 8000 de sutimi de secunda in care cea mai mica slabire a atentiei sau cel mai insignifiant obstacol de pe traseu ii poate dezechilibra pe schiori. O clatinare mica intr-un moment decisiv l-a lasat intr-un picior. Cu celalalt a facut cumpana. E imposibil sa schimbi directia asa. Cat pe ce sa rateze o poarta si am rasuflat usurati cand n-a ratat-o. Dar intarzierea a fost mai mare decat ar fi putut s-o mentina. Nu-i nimic. A schiat frumos, a facut spectacol si mai are o mansa. Acum e pe locul 52.
Schi alpin. Deocamdata. 