Cea mai scurta coborare din istorie

Incep cu plangerile. N-au fost putine si au venit din toate partile.

„Na, ca a inceput carnavalul si in Kvitfjell. O cursa de care n-are nevoie lumea” – Carlo Janka. „Cursa fara valoare. Zapada nu-i buna, basca pista scurtata” – Dominik Paris. „Ne facem sportul de toata bafta. Cursele ca cea de azi sunt de aruncat la pesti. O coborare de Cupa Mondiala trebuie sa aiba o anumita lungime. Asa este doar o incropeala. Din punct de vedere sportiv, coborarea aceasta nu are nivelul cerut de Cupa Mondiala. S-a decis politic ceva ce nu are nici o valoare sportiva” – Klaus Kröll.

Kjetil Jansrud pe drumul spre prima victorie la coborare (© GEPA)

Au fost si schiori care au considerat ca dificultatea n-ar fi potrivita nici macar pentru o banala cursa FIS. Analiza cea mai exacta, apasand exact in punctul dureros ramane totusi cea a lui Klaus Kröll. A fost o coborare tinuta din motive politice.

E vorba de coborarea care a fost anulata in Garmisch din lipsa de zapada, mutata in St. Moritz, anulata acolo din exces de zapada, si inghesuita in vinerea din fata curselor clasice din statiunea norvegiana Kvitfjell. Cea care preia in mai fiecare an cate o coborare pierduta de undeva din calendar din cauza capriciilor vremii.

Iarna aceasta a fost parca mai nabadaioasa decat oricare de pana acum. E cald in jumatatea de la nord de Alpi a Europei de la inceputul lui ianuarie. Cald ca in martie-aprilie! Iar Kvitfjell e foarte la nord. Cu eforturi mari s-a salvat o fasie de zapada pe pista. Joi trebuia sa se tina unicul antrenament oficial. A fost ceata. In mod normal asta ar fi insemnat automat renuntarea la cursa de vineri si reprogramarea antrenamentului in aceasta zi.

Dar. Calendarul prevedea pentru sfarsitul sezonului 4 curse tehnice si 5 de viteza. Cu Aksel Svindal la panda in clasamentul general la 58 de puncte in spatele lui Marcel Hirscher. Anularea unei curse de viteza ar insemna privarea norvegianului de sansa lui cinstita la al treilea mare glob de cristal. Cum nici un membru al juriului de cursa nu vrea sa fie acuzat de manipulare a rezultatului final, au facut tot posibilul pentru tinerea cursei. Ba chiar si imposibilul.

S-a decis amanarea putin a cursei si introducerea unui antrenament matinal rapid. Un pic scurtat, caci programul mamut al zilei n-ar fi permis mai mult. Scurtat, adica de la startul super-uriasului. Atata doar ca ceata s-a intins mai jos decat aceasta. Si a nins. Sau plouat. Sau un amestec al celor doua. In orice caz, a fost umed rau de tot. Si zapada moale de tot. Iar urmele s-au adancit pe traseu de la un schior la altul facand tot mai dificila parcurgerea lui fara greseli.

Asta n-ar fi fost de fapt nimic. Dar singurul start posibil al cursei a trebuit coborat intr-atat incat distanta a ajuns sub baremul minim pe care trebuie sa-l aiba o coborare de Cupa Mondiala. Cand vremea impiedica strabaterea intregului traseu, coborarea „sprint” se tine in doua manse. Ca la probele tehnice. Si se aduna timpii. Atata doar ca avand si antenamentul in aceeasi zi, ieri in Kvitfjell n-a mai fost timp si pentru o a doua mansa.

Deci conform articolelor ce reglementeaza comptetiile de schi alpin, n-am fi avut cum sa asistam la o cursa. Dar vedeti voi, regulamentul a lasat si o portita. In conditii exceptionale, directorul de competitie poate decide sa se tina si coborarea care nu corespunde baremului. De aceasta prerogativa a uzat Günter Hujara si a decis: se tine!

O singura data scot la iveala arhivele schiului alpin o coborare „sprint” mai scurta. In 1994 in Saalbach-Hinterglemm durata ei a fost de aproximativ 64 de secunde. Dar acolo s-au tinut doua manse si clasamentul final inregistreaza peste doua minute in dreptul invingatorului. Castigatorii de ieri din Kvitfjell au in schimb in dreptul lor doar 65 de secunde de schiat. Cea mai scurta coborare din istorie!

Timp pentru o noua recunoastere a traseului intre antrenament si cursa n-a mai fost. Nimeni n-a stiut in ce stare a ajuns partia dupa prima parcurgere a lui. Si au existat gropi noi in care s-au impiedicat din cand in cand baietii. Caci nici vizibilitatea n-a ajutat.

Pe de alta parte, a disparut periculozitatea. Toate portiunile dificile sunt in prima jumatate. Schiorii care mizeaza pe curaj in obtinerea unui rezultat bun, au trebuit sa accepte cu tristete locuri mai joase decat cele cu care sunt obisnuiti.

Si totusi nu putem spune ca s-a rasturnat vreo ierarhie. Georg Streitberger nu era printre favoritii mari, dar Kvitfjell e un loc care isi alege proprii specialisti. Iar prima dintre cele doua victorii pe care le mai avea austriacul (la super-G), o obtinuse tot in Kvitfjell. Intr-o cursa de trista amintire. Sigur n-ati uitat-o. E cea care l-a lasat pe Lanzinger fara un picior.

Lui Streitberger nu i-a placut inceputul zilei. La trezire s-a uitat pe geam. Ceata si vreme umeda. Brrrrr. Nu s-a simtit deloc bine nici la antrenament. „Apoi am tras numarul unu si m-am gandit ca e in ordine. Poate iese ceva.”

A incercat sa mearga bine. Perfect n-a fost, dar a stiut ca nimeni altul sa mentina viteza ridicata dupa virajul luat pe abrupt la intrarea spre stadion. „Mi se potriveste muntele de aici. Conditiile de azi in schimb, nu. Dar cred ca am profitat cum trebuie de numarul de start. E drept ca a fost o coborare scurta, dar am avut conditii grele si ma bucur sa pot aduna 100 de puncte.”

A avut si noroc. Desi a parut o cursa a numerelor de start, Kjetil Jansrud (purtand 15 pe maieu) a ignorat sortii nefavorabili si a mers de parca am fi inca la JO. In prima parte sunt sigura ca Georg si-a luat adio de la victorie. Dar pe final norvegianul a dat emotii publicului de vreo doua ori cu niste mici cascadorii si cronometrul s-a indurat de amandoi schiorii, aratand 0.00 avantaj.

Asemanarile intre cei doi nu se opresc la timpul obtinut. Si pentru Kjetil muntele este unul apropiat de suflet, pe care se descurca intotdeauna. Nici nu-i de mirare. E de loc dintr-un sat apropiat. Dupa propriile declaratii, in copilarie a coborat partia aceasta de cel putin 500 de ori. Si pentru ca cine se aseamana se aduna, si el a obtinut prima (si singura alta) victorie tot in Kvitfjell, in urma cu doi ani, si tot la super-urias.

„E drept ca am avut o pista mai cu zdruncinaturi la numarul meu de start. Totusi sunt multumit. E o victorie la coborare si coborarea este Formula 1 a schiului.” Altii au completat un pic rautaciosi ca prin ciuntire a fost mai degraba Formula 3, dar in scripte Kjetil si Georg vor ramane cu o victorie de coborare in dreptul lor si nimeni nu-si va mai aminti in ce conditii s-a tinut aceasta.

Sa nu credeti ca victoriile duble sunt ceva obisnuit. Mai ales la coborare sunt o raritate. Departajarea e de obicei neta. Durata, riscul, diferenta de rutina isi spun cuvantul. In toata istoria Cupei Mondiale doar de doua ori s-a mai intamplat ca o pereche de coboratori sa castige o etapa. Prima data in 1978, un neamt si un austriac de care doar cei mai in varsta au auzit si apoi in decembrie 2012 in Bormio, cand Hannes Reichelt si Dominik Paris si-au dat mana fericiti la finalul celei mai stranse coborari din istorie.

Dubla de ieri a fost favorizata exact de scurtime. Timpi egali apar cu ghiotura si in restul clasamentului final. Dar inghesuiala s-a manifestat abia de la locul 5 in jos. Intre Aksel Lund Svindal, ocupantul locului 5 cu 37 de sutimi intarziere dupa doua clatinari pe traseu, si locul 30, cel care a primit ultimul punct din stoc, s-a interpus un interval de doar 7 zecimi de secunda.

In fata clasamentul e frumos aerisit. Zecimea intarziere si omul. Travis Ganong se afla in zona zen a coborarii pe schiuri. L-a depasit pe Bode Miller si in Soci, locul 5 de acolo fiind varful carierei de pana in acel moment. Si-a pastrat din nou relaxarea si a atacat firesc, doar prin acordarea de libertate schiurilor. Cu un plus mic de viteza pe final, ar fi ajuns chiar la primul loc. Dar si de pe trei s-a bucurat de premiera podiumului.

„E un pas mare al carierei. Am crescut incetul cu incetul in ultimii patru ani din turul Cupei Mondiale si in luna din urma am dat in sfarsit de viteza. Am ajuns intr-un punct in care sunt foarte relaxat si ma simt bine. Schiul bun apare atunci cand esti relaxat si lasi schiurile sa se duca.”

A schiat cu bucurie, asa cum a invatat acasa la el. „Am crescut in Lake Tahoe, California si am schiat la Squaw Valley, la fel ca Julia Mancuso, Marco Sullivan si Daron Rahlves. Cand cresti acolo, te molipsesti de pasiunea pentru schi; e parte integrata din cultura noastra. Obisnuiam sa fiu pe partii si in zilele ploaioase ca astazi, bucurandu-ma de ele. Ca sa poti schia in conditii ca cele de aici, trebuie sa iubesti schiul. Iar eu iubesc schiul.”

Socotelile cu multe puncte ale lui Aksel Lund Svindal le-a incurcat si Erik Guay. Canadianul este un specialist al zapezii moi. Daca nu s-ar fi straduit sa controleze asa mult linia la mijloc, ar fi scos un timp mai bun. Asa insa recuperarea de pe final n-a folosit decat la imbunatatirea pozitiei in clasament.

Aksel a avut si un pic de noroc. Campionul olimpic Matthias Mayer a mancat cu o zi inainte ceva ce nu i-a picat bine si s-a simtit rau in timpul noptii. Si cu toate acestea a inceput in forta. A schiat cu incredere enorma. A ignorat denivelarile. Din pacate ele nu l-au ignorat inapoi, ci l-au dezechilibrat si apoi, cand s-a sprijinit cu mana dreapta in stanga schiurilor, batul din stanga i-a sarit din mana, iar schiurile i s-au incrucisat. Avea un timp bun de podium.

„Cand ti se incruciseaza schiurile asa, finalul poate fi periculos. Din fericire n-am patit nimic. Dar ce s-a intamplat exact, nu stiu.”

Planul lui Aksel fusese ca dupa prima zi in Kvitfjell sa se afle in fata lui Marcel in clasamentul general. Locul 5 insa nu i-a adus decat 45 de puncte. „In momentul de fata lucrurile nu mai merg la fel de bine ca in decembrie si ianuarie. Trebuie sa lupt mai mult.” Lupta n-a ajutat de aceasta data. „N-a fost rau de tot, dar nici destul de bine. Am sarit prost o data. Insa daca traseul e asa scurt n-ai voie sa gresesti niciodata.”

Punctul luminos pentru norvegian a fost ca si-a asigurat deja globul de cristal al disciplinei pentru a doua oara in cariera. Per total este al zecelea glob al sau. Doua au fost mari, restul mici si impartite asa: de 4 ori pentru super-G, si cate o data pentru coborare, slalom urias si super-combi.

Impresionant, dar zice el: „Am castigat asa de multe globuri mici, incat acum ar fi bine sa mai castig si unul mare. Indiferent de ce se intampla, macar voi face finalul palpitant. Si sper ca prin rezultatele din restul weekend-ului sa pun presiune asupra lui Marcel.”

Clasamentul complet

Enhanced by Zemanta