Istorie in Kranjska Gora

Trecerea Jocurilor Olimpice ar fi trebuit sa fie eliberatoare pentru marii favoriti din Cupa Mondiala, dar apasarea celui de-al treilea mare trofeu al carierei se face simtita la amandoi pretendentii. Inaintea ultimei escale a sezonului regulat, Aksel Lund Svindal semiclacase deja in Kvitfjell, adunand prea putine puncte atunci cand ar fi trebuie sa termine de trei ori pe podium.

Situatia lui Marcel Hirscher era insa si mai proasta. Aksel si-a acontat cele doua globuri ale disciplinelor de viteza inainte de final fara sa se strofoace prea mult. Marcel in schimb are urmaritori decisi sa nu-i ierte nici o slabiciune. Austriacul alearga dupa trei iepuri si scenariul in care nu prinde nici unul nu-i deloc utopic. Si atunci ce strategie sa abordeze pentru cursa? Cea a riscului dozat a parut singura varianta acceptabila.

Ca si Aksel (alergie), Marcel a revenit bolnav din Rusia. Raceala l-a obligat la pauza fortata. Inainte de cursa totusi a declarat ca pauza i-a prins bine. A readus motivatia necesara ultimelor curse ale sezonului.

Ted Ligety in prima mansa pe Podgoren (© GEPA)

Prima a venit sambata in Kranska Gora, pe partia Podgoren, pista de „casa” a lui Ted Ligety, care inregistrase deja cele mai multe succese ale carierei aici. Si americanul n-a stat pe ganduri inainte de a-si sublinia inca o data pretentiile la victorie.

Ted i-a facut pe predecesorii sai – cei doi colegi de podium din Soci, Steve Missillier si Alexis Pinturault, precum si Felix Neureuther – sa para obositi. Chiar daca a aratat incomodat de primele porti de pe abrupt, s-a pravalit spre vale, sarind in ultima clipa ca sa schimbe directia spre urmatoarea poarta, de parca ar fi fost o joaca de copil. Din momentul imblanzirii pantei, a pornit expresul Ligety si nimeni nu s-a mai tinut de el pana la trecerea liniei de sosire.

Marcel Hirscher a schiat imediat dupa american. Pe abruptul de la inceput s-a tinut bine de el si nici mijlocul n-a fost rau. Dar si-a presarat sfarsitul cu inexactitati si a irosit doar pe ultima bucata 6 zecimi. La final a admis: „e cu totul altceva cand esti la start si stii ca nu-i bine sa abandonezi. Nu ai cum sa alungi complet gandurile astea.”

S-a consolat cu pozitia ce arata inca promitatoare. „E un loc cinci deschis la toate posibilitatile. Sigur, o victorie e foarte, foarte dificila. Caci si in spatele meu sunt intervale mici.”

Cand a ajuns jos, Marcel a vazut doiul in dreptul lui pe tabela electronica. Dar ulterior l-au depasit alti trei adversari. Mai intai Fritz Dopfer si asta n-a fost chiar asa o mare surpriza. Neamtul tot ciocane la usa podiumurilor tehnice in ultima vreme. Foarte agil, miscandu-se cu usurinta si rapiditate, Fritz n-a ramas prea mult cu greutatea pe un singur schi si la final a fost mai rapid decat Marcel.

In schimb la parcursul lui Matts Olsson nu s-a asteptat nimeni si suedezul a fost cat pe ce sa transforme surpriza intr-una uriasa. A confirmat ca Ted Ligety nu mersese ideal pe abrupt si l-a intrecut pe lider cu un sfert de secunda pana acolo, a pastrat o parte din avantaj si dupa portiunea plata, dar a doua jumatate i-a venit de hac, obligandu-l la prea multe imprecizii.

Henrik Kristoffersen da pe dinafara de incredere. Un sezon exceptional la slalom, in care pastreaza sanse la globul de cristal al disciplinei, incununat de bronzul olimpic si aurul mondial de la juniori, a fost completat de succesul la aceasta din urma competitie si in slalomul urias. A inceput cursa salbatic si asta i-a intarziat putin timpul intermediar, dar de la mijloc pana jos nu a mai pierdut decat 16 sutimi fata de Ted, pentru un uimitor loc 2.

Demn de o mentiune este si finisul coechipierului lui Henrik, Leif Kristian Haugen. Dupa o cursa activa, in care a luptat pentru fiecare sutime, norvegianul a inceput sa intarzie in virajele ultimului abrupt. Tot mai tarziu, si mai tarziu, pana cand aproape n-a mai prins ultimele doua porti. De ultima a trecut in cadere, cu corpul contorsionat pentru ca schiurile sa se afle in interiorul ei. A dat puternic cu capul de zapada, si ametit, a trebuit ajutat sa mearga in cortul schiorilor.

Dupa o scurta consultatie medicala a decis totusi sa ia startul si in mansa secunda. Acolo unde Aksel Lund Svindal avea sa mai piarda 3 locuri, de pe 14 pe 17, parca imbiindu-l pe Marcel Hirscher sa indrazneasca mai mult.

***

Au fost doua mari diferente intre prima si a doua mansa din Kranjska Gora. La prima nu s-a observat cum s-a stricat partia. In timpul celei de de-a doua insa trepidatiile s-au intetit de la schior la altul, aducand nesiguranta in evolutiile lor. Si aici apare a doua deosebire.

Parcursurile primei manse au fost insotite de o exclamatie mentala: „ce nivel ridicat exista in prezent la slalom urias!” Mansa a doua a inceput ca de obicei cu cel mai slab clasat dintre schiorii calificati. N-a mirat pe nimeni impresia usor ezitanta lasata de feciorul lui Pirmin Zurbriggen. Dar impresia aceasta nu s-a schimbat la aparitia schiorilor cu carti de vizita groase. S-a mers ca pe sarma, cu dezechilibrari inoportune si scuturari privatoare de control.

Nici macar Tim Jitloff, al doilea timp al mansei, cu care a urcat de pe locul 23 pe 8, nu a lasat alta impresie. Mathieu Faivre l-a depasit doi schiori mai tarziu. A mers relativ pasiv, dar n-a tinut schiurile in frau si asta i-a permis sa pastreze o parte din micul avantaj de la start. Intre locurile 21 si 17 nu s-a intamplat nimic demn de mentionat altundeva in afara unui comentariu live.

Cu numarul 17 a pornit omul zilei. Benjamin Raich nu mai urcase pe podium de doi ani. La final de februarie 2012 in Crans Montana, austriacul castiga prima (si ultima) cursa de super-G a carierei, incepand sa spere la un posibil slem de victorii. Dar mutarea atentiei spre cursele de viteza n-a adus cu ea decat o scadere in performante la disciplinele tehnice. Urmarea a fost revenirea exclusiva la slalom special si urias in acest sezon.

Pe care l-am putea categorisi caldut. De fiecare data in top 15, niciodata in top 5. Desi ici si colo i-au scapat sclipiri din geniul trecut. Problema cu slalomul urias si slalomul e ca necesita doua manse, daca nu foarte bune, atunci macar bune. De fapt Benni n-a reusit asta nici in Kranska Gora. Dar o mansa calaie, cu una de o perfectiune ce a luat ochii s-au imbinat intr-un nou podium. A intrat de la prima intoarcere a schiurilor in ritmul portilor, a luat fiecare viraj dansand, schiurile au mers ca pe sine, nimic n-a parut fortat, iar alunecarea rapida si balansul ritmic au venit de la sine. Cel mai bun timp al mansei si o lunga asteptare.

Ca impresie cursa lui Roberto Nani (12 la pauza) n-ar avea ce cauta aici. Dar dupa cum ziceam, s-a gresit in nestire si italianul a prins locul 6 dupa o lupta apriga. Pe primul abrupt a iesit pe o linie extrem de larga. Spre lauda lui, in continuare problemele s-au diminuat, desi terenul devenise deja foarte valurit dupa atatia schiori. De Benni nu s-a apropiat, dar s-a plasat imediat dupa el.

Cand la start ramasesera doar 8 concurenti, Benni era inca pe primul loc cu un avantaj confortabil de 8 zecimi. Si pe primul loc a ramas pana la pornirea ultimului concurent. Pe Leif Kristian Haugen (locul 15 la final) il iertam ca n-a fructificat avantajul primei manse, caci a schiat inca zdruncinat dupa cazatura din prima mansa. Alexis Pinturault (18) a fost cam pasager pe schiuri si a gresit grav pe final, intrand cu capul direct intr-un fanion, recurgand la cascadorii pentru a ramane pe traseu. Felix Neureuther (12) a pierdut lupta cu trepidatiile, cedand controlul cursei.

Marcel Hirscher (4) a inceput activ si agresiv, dar undeva pe parcurs a cedat si el initiativa si n-a mai putut accelera pe final pentru a trece pe primul loc. La Fritz Dopfer (5), spre deosebire de prima mansa, s-a vazut cum viteza ii suge corpul, tragandu-l afara din viraje. I-a fost greu sa balanseze rapid, fapt reflectat in timpul pierdut. Matts Olsson a riscat prea mult si a ratat o poarta pe primul abrupt. Henrik Kristoffersen (3) si-a asumat riscuri curajos pe abrupt, tehnica i-a sustinut initiativa, dar la intrarea in plat a dat cu fundul de pamant si a pierdut viteza necesara pasajului urmator.

Ted Ligety in mansa a doua (© GEPA)

Nici Ted Ligety n-a convins. A schiat prudent, fara sa forteze, si doar avansul urias din prima mansa l-a salvat, reusind sa se incadreze perfect in el. A avut noroc. Daca performanta lui Benni ar fi fost reusita de un schior mai rapid cu 2 zecimi in prima mansa, Ted n-ar mai fi castigat. „A fost dificil, iar zapada cam moale. De fapt trebuie sa dai totul la fiecare cursa. Dar n-am vrut sa risc si a fost dificil de estimat cat e nevoie sa atac.” Soarta insa tine aproape intotdeauna cu cei mai buni si asa s-a scris o pagina noua in cartea de istorie a schiului alpin.

Din 2008 pana anul acesta inclusiv, doar in 2011 invingatorul din slalomul urias sloven nu s-a numit Ted Ligety. Sase victorii in acelasi loc si in aceeasi disciplina e un lucru nemaireusit de nici un alt schior pana la el. In plus, pe Podgoren l-a depasit pe Alberto Tomba, care a ramas cu cinci victorii in statiunea slovena (2 urias, 3 slalomuri).

La final si-a declarat dragostea pentru partia din Kranjska Gora: „cea mai grozava pista de urias din lume. Trebuie sa schiezi perfect tehnic pe ea.” Si si-a exprimat indoielile cu privire la apararea globului de cristal. E drept ca a injumatatit handicapul de la 100 la 50 de puncte, dar in fata lui e totusi Marcel Hirscher. „Daca ar fi alt schior, as spune ca e posibil sa castig globul. Dar Marcel nu-i tipul care sa daruiasca ceva adversarilor.” Asa ca telul pentru finalele din Lenzerheide ramane doar victoria de etapa. „Victoriile sunt importante chiar daca nu sunt suficiente pentru castigarea unui titlu.”

Daca Ted e recordman la victorii, Benni Raich detine recordul de podiumuri in Kranjska Gora. Pentru a zecea oara a terminat austriacul intre primii trei in statiunea slovena. S-a mirat ca aproape l-a prins din urma pe Ted si in acelasi timp s-a bucurat enorm de locul 2, in care poate doar el mai crezuse. „Am stiut tot timpul ca inca mai pot candida la victorie. Sigur ca nu dupa o cursa in care am o intarziere de peste 1.6 secunde dupa prima mansa. Pe asa ceva nu poti conta.”

Cum 36 de ani e o varsta la care majoritatea schiorilor de performanta sunt deja pensionari, a fost intrebat ce planuri de viitor are. Continua sau pune schiurile in debara? Benni a ocolit politicos un raspuns clar. „In favoarea unei continuari sunt placerea pe care inca o am atunci cand schiez, cat si faptul ca sunt, la fel ca inainte, printre cei mai rapizi. Dar acum e mai bine sa termin sezonul si la vara voi vedea daca mai pot inca baga gaz. Abia atunci voi decide.”

Henrik Kristoffersen este abonat la podiumuri in proba de slalom. Dar la urias, locul 3 a fost o premiera. „Am sperat ca poate, poate, termin intre primii cinci. Dar dupa prima mansa m-am plasat intr-o pozitie excelenta. Am facut o greseala mica in mansa a doua, m-a costat ceva timp, dar tot sunt foarte fericit de turnura lucrurilor. Intotdeauna am zis ca slalomul urias este pentru mine la fel de important ca si slalomul.”

Rezultatele bune ale lui Benni si Henrik l-au privat pe Marcel Hirscher de puncte pretioase. S-a apropiat la 41 de puncte de Aksel, adica nu atat pe cat spera. „Situatia devine palpitanta. Daca as putea scoate un rezultat bun la slalom, ar fi super. Totusi nu cred ca voi schia la 110%. 100% ar trebui sa ajunga ca sa strang cateva puncte bune. Sigur ca cel mai bine ar fi sa castig, atunci chiar as avea un avans frumos. Dar vom vedea.”

Clasamentul primei manse
Clasamentul final