De la bucurie la absurd

Un scenariu dens, incluzand ca un film spaniol povesti cat pentru sase, lacrimi de bucurie, confuzie, sentimente impartite, strigate de durere, elicopter, momente de teatru absurd. De toate a furnizat finala feminina a Cupei Mondiale la coborare de ieri din Lenzerheide. Dificultatea acum este sa le prind pe toate intr-un singur articol.

Cine incepe castigand, termina tot asa (© APA)

La acest final de sezon pierdem foarte multi schiori si schioare care au dat sarea si piperul Cupei Mondiale in ultimii 10 ani. Atatea retrageri simultane ale unor sportivi care au acasa cel putin o medalie de Cupa Mondiala, nu cred ca am mai vazut pana acum.

Fränzi Aufdenblatten e printre ei, desi n-a fost foarte cunoscuta. Ultima oara a urcat pe un podium in urma cu 4 ani, in Val d’Isere, unde a castigat super-uriasul. Singura victorie a carierei, dar o are! Pentru ultimul podium la coborare ne stoarcem si mai tare memoria. Cu 8 ani in urma! Si mai avea unul datand de la inceputuri.

Ar fi putut fi mai mult. La Soci, elvetienii au plecat cu 6 coboratoare. Doua (Lara Gut si Marianne Kaufmann-Abderhalden) calificate automat in urma victoriilor din sezon. Celelalte patru urmand sa concureze pentru ultimele doua locuri alocate unei natiuni. N-a contat ca Marianne era clar iesita din forma si nu s-a impacat nici cu partia. S-a stabilit asa: luam primele trei antrenamente. Ba nu, le luam pe al doilea si al treilea. In fiecare dintre ele stabilim o schioara olimpica. Cea mai buna dintre cele patru, respectiv trei inca necalificate.

Fabienne Suter a castigat antrenamentul (adica a fost mai rapida si decat schioarele din celelalte tari) in ziua doi. Dominique Gisin a fost prima in ziua trei. Fränzi a fost a doua in spatele Annei Fenniger in ziua unu. Ce a urmat stim. Elvetiencele, cu exceptia Mariannei, au mers ceas la JO. Dominique a luat aurul, Lara bronzul, Fabienne a terminat pe 5. Fränzi ar fi reusit si ea un rezultat bun, poate chiar o medalie. Dar n-a avut loc in echipa.

Anuntase cuminte inainte de finala ca e ultima ei cursa, ii fusesera luate interviuri de catre cei de-acasa. Intrebata cat de emotionata este, a raspuns ca emotiile le pastreaza pentru dupa cursa. O asteapta o coborare pretentioasa, in care trebuie sa fie prezenta cu toata concentrarea, ca sa o poata termina cu bine.

A inceput (cu numarul 2) minunat. Si de la mijloc in jos n-a facut decat sa tina de avansul urias creat pana la primul intermediar. Jos au asteptat-o Didier Cuche cu o pancarta portocalie pe care scria „multumim pentru rasul tau” si cucul din echipa Elvetiei, Tina Weirather, cu sampania. Tina cea mica a imbratisat-o cu caldura si ceva mai tarziu a postat pe facebook: „Cunoasteti vreo persoana ca o raza de soare, cu un ras molipsitor? Inmultiti-o cu 3 si veti afla ce fel de om e Fränzi.”

Fränzi Aufdenblatten e asteptata la final de Didier Cuche si Tina Weirather (© APA)

Elvetianca s-a asezat apoi la spotul fruntasei intr-un sezlong, cum ii sade bine unei proaspete pensionare. Colega Fabienne Suter, curajoasa, activa, tehnica, a fost mai buna. Pana la curba dinainte de plat. Acolo a iesit prea jos, si asa a pierdut o parte din viteza si primul loc.

Emotii i-a dat si Nicole Schmidhofer. Austriaca e un dop de fata, mai baietoasa decat toti baietii pe care ii vazusem cu doua ore mai devreme la un loc si cu o zi inainte la antrenament fusese la fel de rapida ca Lara Gut. Rapida a fost si la cursa propriu-zisa, dar cu o boacana inainte de jumatate. Dupa care a alergat tot restul coborarii sa recupereze timpul pierdut. A ramas chiar si in spatele Fabiennei.

Fränzi a recunoscut insa pericolul de care tocmai scapase si cand Nicole a trecut pe langa ea, a strigat-o. „Hei, Nici! Multumesc ca nu mi-ai luat-o inainte.” Razand din toata inima.

Spre deosebire de concursul masculin, fetele din prima grupa valorica s-au prezentat la inaltime. Andrea Fischbacher a amenintat si ea locul fruntas al lui Fränzi. Dar precum colega de camera Nicole, a gresit in acelasi viraj si doar ei i-a luat-o inainte, lasandu-le in pace pe cele doua reprezentante ale gazdelor de pe primele doua locuri.

Apoi bam! A venit Lara Gut. N-ati auzit bam-ul? Ar fi trebuit, schioara elvetiana are cel mai exploziv stil din circul alb. Si un ras molipsitor, ca al colegei pe care a intrecut-o. Dar la final n-a ras, ci a clatinat un pic din cap, nemultumita, desi facuse o cursa superba. La fel de rapida ca Fränzi sus, in virajul dinaintea platului a iesit foarte sus, putand astfel accelera pentru bucata urmatoare, unde si-a creat un avantaj de 6 zecimi pe care l-a pastrat pana la final.

Anna Fenninger e o fata foarte usor impresionabila. De cate ori se intampla ceva pe traseu si trebuie sa astepte, o cuprinde nervozitatea si schiaza sub potential. Cu o zi inainte reusise un parcurs demn de al baietilor. Dar ieri a fost martora tumbelor coechipierilor cu doua ore inainte de startul propriu. N-a reusit sa indeparteze emotiile si desi e poate singura fata in stare sa schieze exact pe linia ideala recomandata de antrenori sau de antrenamente, de data aceasta s-a abatut de la ce schiase antrenamentul oficial castigat detasat.

Locul 5 afisat la trecerea liniei de sosire a insemnat automat ca a pierdut mica sansa la globul de cristal. Pentru el ar fi trebuit neaparat sa castige, iar Maria Höfl-Riesch sa termine mai jos de 13. Nemtoaica era inca sus la start, urmand sa plece ultima. Revedea concentrata partia cu ochii mintii. Cineva s-a dus si i-a spus ca a castigat primul ei glob la coborare. Nu mai avea de schiat decat pentru globul mare.

Liz Görgl aproape de victorie (© APA/EPA)

Dar inaintea ei mai erau cateva adversare la start. Jos pe spotul liderei sporovaiau vesele fruntasele: Gut, Aufdenblatten, Suter. O tripla elvetiana in Elvetia la finalele de coborare? Un vis pentru spectatori. Destramat fara mila de Elisabeth Görgl. Liz cea salbatica a atacat fara sa se gandeasca la consecinte. O linie directa, un final fulminant si doar o curba ceva mai larga care a privat-o de victorie. Cinci sutimi au despartit-o de ea.

Maria Höfl-Riesch a fost racita. Renuntase cu o zi inainte la antrenament. Am vazut-o tusind urat cat a asteptat la start. Dar de declarat declarase ca se simte mai bine. Suficient de bine cat sa concureze. Nu stim daca gripa a fost de vina. Stim doar ca fost o coborare epuizanta, in care fetele au avut nevoie si de ultimul strop de energie. Iar Maria nu l-a avut pentru redresare dupa un derapaj la mijloc. A cazut, a ajuns in plase si incurcata in ele s-a invartit de cateva ori fara ca schiurile sa-i sara din picioare. A ramas intinsa in zapada strigand de durere.

Maria Höfl-Riesch primind primul ajutor (© APA/EPA)

Cand un schior cade, cursa se intrerupe. Dar cu numarul 23, Maria a fost ultima (campioana mondiala de juniori, Corinne Suter,nu s-a prezentat la finale, ci urca in acest timp pe podiumuri in Cupa Europei, pe care are cele mai mari sanse s-o castige). Ce a urmat a fost ireal.

In vreme ce nemtoaica primea primul ajutor pe partie si era chemat elicopterul, jos programul isi urma cursul. Festivitatea de premiere a coborarii masculine, cea a coborarii feminine cu Lara, Liz, si Fränzi pe podium. Apoi ceremonia decernarii globului de cristal la baieti. Si in final cea la fete. Si pe cand crainicul striga numele premiantelor, Maria Höfl-Riesch, Anna Fenninger, Tina Maze, in fundal elicopterul cu Maria agatata de cablu se apropia de vale. Locul gol de la mijlocul podiumului a fost subliniat de duruitul motoarelor, in mijlocul carora s-a pierdut cu desavarsire imnul Germaniei.

Nu se poate imagina un mod mai amar pentru a castiga un trofeu. Culmea este ca pentru nemti nu este prima data. Antrenorul german a avut un deja-vu. Ultimul glob la coborare al unei nemtoaice a fost castigat la fel. In 2000, Regina Häusl se incorona drept cea mai buna coboratoare, accidentandu-se rau la trecerea liniei de sosire din Bormio.

Maria a fost transportata cu elicopterul de pe partie (© APA/EPA)

Cand a luat-o elicopterul, Maria s-a plans de dureri in umarul stang. Ceva mai tarziu, Markus Höfl, sotul si managerul ei, a postat pe twitter ca are dureri in umarul, bratul si piciorul stangi si ca e la radiografie la spitalul din Chur. Spre sfarsitul dupa-amiezii a aparut si diagnosticul: leziune a muschilor aductori la piciorul stang, contuzie foarte severa a umarului stang, contuzie a cotului, cu banuiala de ruptura a capsulei la acesta din urma.

Fara sansa de a concura in ultimele trei etape ale sezonului. Cum locul 6 a adus-o pe Anna Fenninger pe primul loc in clasamentul general, n-a mai ramas nici o speranta la al doilea glob pentru nemtoaica. A trebuit sa vina dimineata pentru ca Maria sa-si revina putin. „Dupa socul de ieri si o noapte scurta si inlacrimata, incep sa privesc optimist sezonul care cu aur si argint la JO si primul glob de cristal la coborare a fost unul plin de succese.”

Departe de calvarul Mariei, la baza pistei lumea si-a vazut de treburi. Fränzi a trecut de la un interviu la altul. La inceput n-a plans. Dar pana la urma emotiile au coplesit-o si ultimele cuvinte le-a spus in lacrimi.

Lara Gut si-a contabilizat fericita ca un cintezoi victoriile. „Anul trecut am castigat o singura cursa. Anul acesta sunt deja sase! Iar la coborare am invins in prima si in ultima cursa. Ultima chiar acasa! E un pas mare inainte!” I s-a amintit si de frustrarea de la Jocurile Olimpice, de unde a revenit doar cu un bronz. „Ca schioara trebuie sa te gandesti imediat la ziua de maine. Jocurile s-au terminat si mai sunt mult curse in fata. Tot timpul am tinut sa merg doar inainte. Duminica se termina sezonul, luni incep pregatirile pentru cel nou.”

Liz a uitat si ea de Jocurile Olimpice ratate. „Mergem mai departe. Si aici am lucruri spre care sa aspir. In Crans-Montana n-a fost tocmai o reusita, am terminat a patra, la distanta mica de podium. Aici din fericire mi-a mers. A fost munca de sus pana jos.”

Podiumul globului fara glob si castigatoarea lui (© Reuters)

Anna s-a aflat in situatia cea mai ingrata. A intrecut-o pe Maria cea accidentata in clasamentul general si cu Lara Gut si Tina Maze aflate la aproape 300 de puncte in urma ei, varianta necastigarii marelui glob de cristal a devenit teoretica. Dar nu a avut voie sa se bucure. In aer s-a strecurat o impresie ca profita, desi desigur nu e responsabila pentru ce s-a intamplat.

Nu vazuse ce s-a intamplat. Era in cortul in care se schimba schiorii si nu auzise tipetele adversarei ei. „Am auzit doar cum a reactionat publicul.” Asa ca la inceput a declarat cu inocenta: „Sper ca nu i s-a intamplat nimic rau si ii doresc toate cele bune.” A trecut apoi la cursa: „Globul mic l-am pierdut singura, doar eu sunt de vina. Asa se vede ca rezultatul de la antrenament n-are nici o valoare. Pista a fost mai moale decat la antrenament si partial nu am nimerit curbele cum ar fi trebuit. Am facut prea multe greseli. Totusi n-a fost asa rau, tinand seama ca am avut mari emotii la start. Dar acesta e un lucru firesc si trebuie luat cum este. Uneori mai bine, alteori mai rau. Asteptarea din timpul cursei masculine, cazaturile si dificultatea coborarii nu m-au lasat rece.”

A tinut sa nu aloce o pondere mai mare cursei urmatoare, caci „toate cursele sunt la fel de importante, ca sunt primele sau ultimele din sezon.” A admis totusi ca da, ar fi frumos sa castige. „O victorie la super-G ramane unul din telurile iernii.”

Apoi interviul a trecut din nou, inevitabil, in zona globurilor. Dar Anna a stiut sa se pastreze rezervata. „La festivitatea de premiere a fost ciudat sa stam pe un podium fara castigatoare. Intr-o astfel de situatie nu ai cum sa te bucuri. Sunt multumita de locul 2 in clasamentul coborarii. Mai dificil e cu exprimarea emotiilor, din cauza Mariei. E cumplit pentru ea si sper sa nu fie prea rau.” Cat despre globul mare „trebuie sa astept mai intai, sa vad cum se simte Maria.”

Clasamentul complet