Traseul albastru si numai el

Zi relaxata ieri in Lenzerheide, asa cum se si cade la concursul pe echipe. Din sport individual, pentru o ora jumatate schiul alpin duduie de solidaritate nationala, coechipierii batandu-se pe umeri, stangandu-se in brate in grup, urmarind un tel comun. Sa castige impreuna.

Podium neincapator: SUA (2), Elvetia (1), Austria (3) (© APA/EPA)

Pacat ca n-au fost mai multe echipe. Dar daca se tin in timpul finalelor, natiunilor cu putini sau fara schiori calificati le este peste mana sa trimita oameni. Mai ales ca simultan cu aceste intreceri s-au desfasurat si finalele Cupei Europei, unde sunt implicati schiorii din esalonul doi.

In afara de asta, Norvegia a ramas fara fete. Iar o echipa trebuie sa includa obligatoriu doua fete (aici gasiti regulamentul si rezultatele). Lotte Smiseth Sejersted s-a accidentat joi la super-urias, iar Ragnwild Mowinckel nu mai schiaza inca din Are.

Traseul albastru a fost mai rapid decat cel rosu (© APA)

A mai existat un motiv de regret. Sarea si piperul acestei intreceri e data de schiatul cot la cot cu rasturnari de situatii palpitante. De data aceasta insa traseul albastru a fost mult mai rapid, pe cel rosu fiind imposibil de castigat. De aceea toate sapte meciurile (trei sferturi de finala – Austria a stat prima runda, doua semifinale, finala mica si finala mare) s-au incheiat la egalitate. 2-2. Iar calificata s-a decis adunand timpii traseului albastru.

Din cauza deciziei la timpi, strategia echipelor a fost simpla. Au trimis cea mai buna fata si cel mai bun baiat pe traseul rapid. Doar italienii s-au prins de smecherie abia dupa ce au pierdut in semifinale la Elvetia, cand a contat timpul Francescai Marsaglia, nespecialista a slalomului, si nu al Chiarei Costazza.

Au efectuat schimbarea in echipa la finala mica, dar nu i-a ajutat impotriva Austriei, caci Michaela Kirchgasser a fost mult mai rapida pe traseul albastru decat Chiara.

Reto Schmiediger l-a intrecut pe David Choudounsky (© APA/EPA)

Cu Mikaela Shiffrin concurand pentru culorile americane, SUA a fost marea favorita. Si in primele runde si-a facut datoria terminand in timpi imbatabili. Dar s-a impiedicat exact in finala, unde gazdele au avut-o pe Wendy Holdener cu o sutime mai iute. Cum la baieti elvetienii au contat pe Reto Schmidieger, slalomist mai iscusit decat David Choudounsky, au castigat intrecerea pentru prima data in istorie. In finale mai ajunsesera la mondialele din Garmisch si Schladming, dar pierdusera de fiecare data.

Declaratiile invingatorilor au debordat de bucurie. Wendy s-a distrat, „publicul a fost senzational si schiatul intr-o cursa ca echipa e ceva special.” In plus s-a simtit „un pic mandra” ca cele trei victorii ale ei au contat si la timpi si au adus victoria. Reto Schmiediger a avut si emotii, care din fericire au disparut de indata ce s-a auzit piuitul semnalului de start.

Bucuria victoriei (© APA/EPA)

Luca Aerni, distribuit in rolul eternului perdant de pe traseul rosu, a savurat totusi competitia. „A fost super. Atmosfera la start e deosebita si simti o presiune aparte, fiindca nu concurezi numai pentru tine, ci pentru echipa. Risti si incerci sa ajungi la finis cu orice pret. Iar cand ajungi acolo, poti, ba chiar trebuie sa speri ca si colegii de echipa sa faca treaba buna.”

Cum a trecut peste handicapul traseului rosu? „Am incercat sa scot ce a fost mai bun din aceasta situatie si sa progresez de la o mansa la alta. La final am mers chiar bine, am fost foarte aproape de adversar, dar apoi am avut o greseala mica. Altfel as fi reusit poate sa castig. Dar as fi avut nevoie de o mansa perfecta.”

Austriecii sunt de fiecare natiunea cotata cu numarul unu, care ramane fara adversar in prima runda atunci cand nu se completeaza grila de start. Pierzand la etapa pe echipe din Innsbruck la prima iesire pe traseu, si-au dat seama ca sunt de fapt dezavantajati, adversarii cunoscand deja terenul. Au contestat regulamentul si in Lenzerheide au avut dreptul la o mansa de incalzire. Impotriva lui Mika n-au avut totusi nici o sansa in semifinale.

Mikaela Shiffrin a fost rapida de fiecare data in afara de asaltul final (© APA/EPA)

Ei au fost singurii care nu si-au lasat schiorii sa piarda mai mult de o mansa. Bernadette Schild a fost inlocuita in finala mica pe traseul rosu de catre Eva-Maria Brem, iar baietii (Manuel Feller si Philipp Schörghofer) au facut rocada, castigand fiecare cate un duel.

In impresiile finale a dominat nota de dezamagire. Toti au subliniat ca desi concursul pe echipe e in general o intrecere frumoasa, o parte din farmec a disparut din cauza diferentei uriase dintre trasee. „Pacat, cu doua manse inegale, totul se reduce la un singur traseu, pe care trebuie sa-ti iasa totul” (Michaela Kirchgasser). „Traseele inegale au fost o problema. N-a mai fost la fel de palpitant ca atunci cand schiezi in paralel” (Manuel Feller). „Pe traseul albatru a fost distractie, pe cel rosu mai putin. Au fost marcate foarte inechitabil. Si atunci intrecerea devine un concurs de timpi si nu unul fata contra fata si baiat contra baiat” (Philipp Schörghofer).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s