Maria la final

Prima data a vorbit Maria Höfl-Riesch despre retragere in 2011. Avea doar 26 de ani si tocmai castigase marele glob de cristal. Dar lupta pentru trofeu – cruda, nemiloasa, distrugatoare – golise deja de sens intrecerea sportiva. Dragostea pentru schi, ramasa intacta si stralucitoare dupa numeroasele incercari de la inceputul carierei, arata la finalul celui mai bun sezon al ei ca o haina ponosita, roasa la maneci, gat si buzunare.

Maria la decernarea globului de cristal la coborare si anuntarea deciziei de retragere

S-a gandit o vara si dupa multe dialoguri interioare a decis sa mai incerce o data, fara ambitii de data aceasta. Daca vin rezultatele, vin, daca nu, nu-i bai. Schiul pentru schi. Cat talent poseda cineva ca sa castige curse si sa termine la fiecare final de sezon intre primele 3 in clasamentul general fara sa se zbata pentru asta, multumindu-se doar cu supremul obiectiv de a ramane zen in volbura caruselului alb?

Maria pare scoasa dintr-o epoca apusa. Ultima mare schioara completa innascuta, nu facuta. S-a afirmat simultan si de la bun inceput in disciplinele de la extremele schiului: coborarea si slalomul. Si a rezistat in frunte in ciuda specializarii tot mai agresive a fetelor care vin din urma. La 19 ani adunase podiumuri in 4 discipline diferite (plus un loc 4 in a cincea) si victorii in 3!

Ce ar mai fi putut-o opri dintr-o dominatie istorica? Nimic! Oh, uitasem de eternul blestem al schiorilor: frecventa accidentarilor grave. Maria a intrat in moara recidivelor, urmata de o perioada dificila de lipsa de incredere si teama. Am avut intamplator inspiratia de a surprinde momentul intoarcerii rotii.

La deschiderea sezonului 2007-2008 abandona in Sölden in mansa a doua. Intr-un mic rezumat al durerii am ales-o si pe Maria intre cele patru fete cu care am portretizat cursa.

Maria Riesch. Abandon in Sölden. A dat buzna in elita ca junioara ce inca mai trebuia sa impace scoala cu sportul. N-a tinut seama de experienta adversarelor si cu impertinenta adolescentina le-a lasat pe toate in urma, cocotandu-se pe cea mai inalta treapta a podiumului in trei probe diferite si fluturand radioasa buchetul invingatoarei. Era tanara, frumoasa si toti vedeau in ea viitoarea regina. Nici cele mai negre cosmaruri nu i-au spus ce-o astepta. O accidentare la antrenament, un umar sarit, cateva saptamani pauza. Revenire scurta, accidentare urata, primul genunchi terminat. Operatii, un an pauza. Revenire scurta, accidentare urata, al doilea genunchi terminat. Operatii, un an pauza. Revenire cu victorie, urmata de oboseala lipsei de conditie fizica si un sezon fad, dar lipsit de probleme pentru genunchi.

Acum priveste partia ce asteapta sa o coboare din nou. Prima data a fost ca in vremurile bune.

Aude semnalul, isi ia avant, impinge in bete si accelereaza. Vede cum panta se inclina la inceput usor, apoi se pravaleste albastra spre vale si atunci le simte: santuri nenumarate, bulgari de gheata, neregularitati cioplite de fetele dinainte. Le cauta cu privirea, dar ii e blocata de peretele uniform si rece ridicat de umbra in care a plonjat brusc. Schiurile ametite de miile de sine ivite in cale ar vrea sa le ia la rand pe toate. Incordata, incearca sa le aduca pe fagasul dorit si in mijlocul luptei cu legile fizicii se infioreaza la atingerea ghiarei inghetate a panicii ce urca pe sira spinarii. Se zbate sa intre iar in ritm si rasufla brusc usurata. Docile, schiurile o poarta firesc si fara efort printre porti. S-a bucurat insa prea devreme. Dupa cateva intoarceri armonioase, se naravesc din nou si o dezechilibreaza. Parca a mai trecut prin asta. Tine minte durerea ce va sa vina si gatuita de teama, renunta. Se lasa moale in zapada numai sa nu se mai intample inca o data. Apoi loveste inciudata cu pumnul in zapada si plange.

Dupa acel moment de slabiciune nu si-a mai permis sa se lase dominata de frica. In iarna inceputa in lacrimi au reaparut mai intai podiumurile, apoi victoriile si de atunci pana acum, 7 ani la rand a terminat de fiecare data intre primele trei in Cupa Mondiala, castigand-o in 2011.

Presa germana are specialisti de schi. Dar in afara pumnului de oameni care stiu ce scriu, exista si uriasa armata a amatorilor. Abia asteptand un eveniment important in care sa-si afirme incompetenta. Titluri bombastice au anuntat viitoarele succese ale Mariei la Soci. Articole peste articole, in teancuri de ziare, isterizand natiunea. Insa in schi, cu exceptia victoriilor lui Ted Ligety, nu exista certitudini.

Decisa sa nu mai puna presiune asupra ei, Maria s-a trezit purtand povara marii natiuni germane. 80 de milioane contand pe medalia ei de aur (da, nimic altceva nu i-ar fi multumit pe nemti dupa propaganda presei). Maria a mai vrajit o data si l-a agatat la gat. Si atunci, coplesita inca de emotii la interviuri, a lasat sa se inteleaga ca retragerea e aproape. Caci nu mai vrea sa treaca inca o data prin acelasi stres.

Paradoxal, accidentarea din prima cursa din Lenzerheide, in urma careia i-a cedat Annei Fenninger fara lupta globul mare de cristal, ar fi putut s-o faca sa se razgandeasca. Nimeni nu merita o retragere in tipete de durere. Fanii si federatia au implorat-o sa mai continue un an. Maria nu s-a pripit sa accepte la cald. Si-a dat un termen de 10 zile.

Nu mai mult. N-a dorit sa-si tulbure vacanta cu contabilizarea argumentelor pro si contra. Cand i s-a propus decernarea trofeului de cea mai buna coboratoare a iernii, ratata din cauza accidentarii, la aeroportul din München, a convocat si o conferinta de presa pentru anuntarea deciziei. Vocea de obicei atat de sigura, a tremurat. „Nu a fost usor sa aleg, dar cred ca este decizia corecta.” Si urmarea a fost cea deja banuita in Soci. Nu mai continua.

„Mi-am implinit inca o data visul cel mai mare (medaliile olimpice – n.t.). Trebuie sa ne retragem cand traim cele mai frumoase momente si nu-mi pot imagina ceva mai frumos de atat.”

Daca stiti germana puteti urmari aici mesajul adresat fanilor.

Cariera:

Medalii olimpice:

• 2010 – aur la super-combi
• 2010 – aur la slalom
• 2014 – aur la super-combi
• 2014 – argint la super-G

Medalii mondiale:

• 2009 – aur la slalom
• 2011 – bronz la coborare
• 2011 – bronz la super-G
• 2013 – aur la super-combi
• 2013 – bronz la coborare
• 2013 – bronz la echipe

Cupa Mondiala:

• 27 de victorii de etapa in patru discipline diferite: 11 la coborare, 9 la slalom, 4 la super-combinata, 3 la super-G
• 81 de podiumuri, adunate in toate probele schiului alpin.
• un glob mare de cristal: 2011
• 2 globuri de cristal la slalom: 2009, 2010
• un glob de cristal la super-combi: 2008
• un glob de cristal la super-G: 2008
• un glob de cristal la coborare: 2014

Cu 4 medalii, este cea mai de succes schioara olimpica germana.

In 2010 a primit titlul de cea mai buna sportiva din Germania.

In 2012 a publicat cartea autobiografica „Tot inainte – piscurile si abisurile vietii mele”, care a iscat multe controverse din pricina ca a divulgat multe povesti din bucataria interna si foarte intima a schiului alpin.

Publicitate