Adio Marlies

Se spune ca un campion se poate cu adevarat numi campion abia dupa ce isi adauga in palmares si o revenire dupa o accidentare grava. La Marlies Schild n-ar fi fost nevoie de asa ceva. Ea si-a inceput cariera cu reveniri. Dupa un inceput fulminant ca vitezista cu talent tehnic si dupa 5 operatii la genunchi, ca urmare a ruperii repetate a ligamentelor, la doar 19 ani, Marlies a fost nevoita sa se redefineasca.

Pentru a-si proteja articulatiile, a redus numarul curselor de coborare si super-G si s-a dedicat cu predilectie probelor tehnice. Progresul a fost la fel de abrupt ca la disciplinele de viteza. In scurt timp Marlies castiga in serie la slalom, mai intai curse FIS, apoi pe cele de Cupa Europei. A sprijinit rezultatele acestea cu podiumuri la urias, si ocazional, la cate o cursa de viteza.

In decembrie 2001 debuta in Cupa Mondiala. Cu un slalom bineinteles. Cu cateva zile inainte de implinirea anului de la debut, urca in premiera pe podiumul Cupei Mondiale. Pentru prima medalie n-a mai asteptat nici macar 3 luni. In St. Moritz, la 21 de ani, Marlies se impodobea in argint la slalomul Campionatelor Mondiale. Doar Janica Kostelic reusea s-o invinga.

In perioadele in care Janica n-a fost suparata exagerat de problemele de sanatate, Ante Kostelic s-a tot plans de lipsa unor adversare pe masura in probele de slalom. Janica a dominat zdrobitor, cu un schi de o lejeritate stupefianta. In timpul acesta Marlies facea deja parte din grupul slalomistelor foarte bune. Dar raportat la Janica, acest foarte bun trebuie privit cu rezerve. Adevarul e ca exista o limitare in performantele celor mai avantate concurente ale croatei. Ania Pärson, Tanja Poutiainen, Marlies Schild, fiecare dintre ele impingea propria prestatie pana la granita posibilului. Janica in schimb trecea pe taramul imposibilului.

Expresia consacrata conform careia Marlies a trebuit sa se multumeasca sa stea in urma legendarei campioane e de fapt gresita. Marlies a terminat al treilea ei sezon de Cupa Mondiala ca a doua slalomista a lumii. Anul urmator ocupa locul 3, pentru ca un an mai tarziu sa revina din nou pe locul 2. Dar de multumit nu s-a multumit. In permanenta a cautat virajul perfect, pe care sa-l poata repeta la nesfarsit pe orice partie si pe orice fel de zapada.

Si a venit toamna lui 2006. Primul slalom, Levi, prima victorie. Al doilea slalom, Aspen, a doua victorie. Al treilea slalom, Val d’Isere, a treia victorie. Accelerari din nimic, viraje folosite pentru a crea elan, si cativa stropi de magie lasand ca deasupra performantei noii Marlies sa pluteasca un voal de inexplicabil. La distanta mare de adversare. De toate celelalte adversare, caci in vara lui 2006, Janica Kostelic, chinuita de prea multe dureri, decisese sa ia un an de pauza. Din pacate croata n-a mai revenit niciodata pe partii, asa ca n-am avut parte de un duel de la egal la egal intre ea si Marlies.

Sezonul acela, 2006-2007, a fost de vis pentru Marlies. De neatins in slalom si super-combi, a punctat masiv si in clasamentul general, adunand podiumuri in toate 5 disciplinele! Pentru perfectiune au lipsit doar doua lucruri. Prima dintre „ratari” a venit la mondiale, unde Marlies nu a luat decat argintul, in spatele Sarkai Zahrobska. Apoi la finalele Cupei Mondiale din Lenzerheide s-a plasat in pole-position pentru cucerirea marelui glob de cristal, cu un surprinzator loc 2 la coborare si un 3 la super-G. In paralel cu ea, Benni Raich, cu care Marlies era deja prietena, pastra si el avansul din clasamentul general cu un loc 2 la super-G.

Sportul ofera basme cu o frecventa mai mare decat viata obisnuita. O fata si un baiat, mana in mana, ridicand fiecare deasupra capului trofeul celui mai bun schior al anului. Nu exista un final mai bun de pus intr-un film. Dar a venit 17 martie 2007, si ghinionul a schimbat scenariul. Slalomul a tradat-o pe Marlies. Terminand abia pe locul 19, nerecompensat de puncte, i-a facut cadou globul de cristal lui Nicole Hosp. In cursa masculina de urias, Benni Raich a ratat si el, abandonand, rezultat ce l-a plasat la final in pozitia vicecampionului, in spatele lui Aksel Svindal.

Nedreapta soarta. Sportul nu-si tine minte decat invingatorii. Locurile 2 sunt acoperite de praful uitarii, dar cu toate acestea sezonul 2006-2007 ramane unul de referinta pentru Marlies. Asa cum li se intampla multor fete, efortul mental din aceasta iarna a fost resimtit in sezonul urmator. Bun, dar fara stralucirea precedentului. Un nou glob mic de cristal, pentru slalom, locul 5 in clasamentul general si promisiunea unei reveniri mai sus in iernile urmatoare.

Sa tragem linie. In vara 2008, Marlies Schild se putea considera o schioara implinita. 20 de victorii de Cupa Mondiala, 2 medalii olimpice, 5 medalii mondiale, intre care si un aur cu echipa. Ar fi putut sa se opreasca si tot ar fi avut o cariera greu de egalat. Desigur, nu s-a pus problema unei retrageri. Nu avea de ce. S-a antrenat mai departe.

Cu doua saptamani inainte de inceperea noului sezon, la un antrenament de urias in Sölden, Marlies a cazut. O dubla fractura complicata. Doctorii au fost sceptici in privinta vindecarii. Nu s-a discutat despre revenirea la schi. Problema care s-a pus a fost daca va mai merge vreodata. Daca va mai merge normal. Cu acest tel a pornit in sedintele de fizio-terapie.

***

In ultimii ani, presa s-a obisnuit sa fie amagita de retrageri pronosticate, transformate in continuari de cariera anuntate. Didier Cuche, Didier Defago, ambii au tachinat ziaristii invitandu-i la conferinte de presa, unde lumea a venit pregatita cu batiste pentru incheieri emotionante de cariere si a plecat usor nedumerita dupa ce fiecare dintre cei doi a anuntat ca nu se lasa.

Marlies Schild ieri la conferinta de presa in care si-a anuntat retragerea (GEPA)

Ar fi putut fi la fel la Marlies Schild. Dar logica a fisurat suspiciunea ce ar fi trebuit sa se instaleze in mijlocul oamenilor de presa, si din nou s-a lansat cu mult curaj zvonul unei retrageri ce urma sa fie anuntata in 2 septembrie. Cu temei de data aceasta.

Cu 10 zile in urma, Marlies Schild a lipsit de la conferinta de presa organizata cu ocazia luarii lui Matthias Mayer sub palaria, sau ma rog, casca, firmei de asigurari Uniqa. La eveniment a fost prezent si Benni Raich, care a anuntat oficial ca va mai schia un an, probabil ultimul, pentru a-si incheia rotund cariera cu Campionatele Mondiale din Beaver Creek / Vail, la 16 ani distanta de cele de debut, din 1999, desfasurate in acelasi loc.

Marlies, aflata sub contract la Uniqa, la fel ca Benni, a lipsit. Apoi directorul sportiv al federatiei austriece de schi, Hans Pum, a anuntat ca realizarile lui Marlies ii dau dreptul la o conferinta de presa separata, care se va tine in 2 septembrie. Ar fi fost un pic naiv ca dupa aceste semnale sa mai speram ca Marlies isi continua cariera. Asa ca stirea viitoarei anuntari a retragerii a fost relativ lipsita de pericolul negarii.

Marlies a aparut la ora anuntata in fata ziaristilor. Nici macar n-a incercat sa mareasca suspansul. N-a apelat la nici un subterfugiu. „O voi spune pur si simplu direct. Incepand de astazi, cariera mea s-a incheiat.”

vvv