Toate drumurile duc la victorie

Intotdeauna inceputul unui sezon aduce cu sine mai multe povesti. Cand ne adancim in iarna si etapele se succed in ritm de 2-3 pe saptamana, intram in atmosfera si devenim familiari cu eroii din arena circului alb. Suntem la curent cu aproape tot ce publica favoritii nostri in retelele sociale, sharuim orice noutate si de cele mai multe ori suntem martori la rasturnarile de situatie din intrecerea pentru trofeele acordate in martie.

Maiestrie si un strop de noroc = doua invingatoare fericite (© EPA)

Insa dupa o vara in care atentia ne-a fost captivata de alte evenimente, e posibil sa fi pierdut contactul cu protagonistii Cupei Mondiale. Etapele de debut ale noii ierni au busculat un pic status-quo-ul sezoanelor trecute. S-au scurs doua saptamani de la curse, timp ce a permis linistirea emotiilor si a trairilor intense. Repede, repede, pana nu se reiau etapele, revin cu cateva informatii de culise.

Sölden-ul nu este strain de victoriile multiple. Aici am vazut in 2002 recordul care sta si astazi in picioare, in care cel mai bun timp a fost impartit de trei schioare: Andrine Flemmen (la ultimul ei podium), Tina Maze si Nicole Hosp (aflate pentru prima data in cariera pe cea mai inalta treapta).

Recordul! Tripla victorie pentru Hosp, Flemmen si Maze (pe Rossignol!!!) © AP

Acum doua saptamani au urcat pe cea mai inalta treapta doar doua fete, Anna Fenninger si Mikaela Shiffrin. Dar ca si in 2002, circumstantele fiecareia n-ar fi putut fi mai diferite. Iar daca o adaugam la povestile celor doua si pe cea a Evei Brem, harta drumurilor ce duc spre succes devinde si mai variata.

Eva-Maria Brem si-a inceput drumul in Cupa Mondiala cu aproape 10 ani in urma. Dar desi talentul i-a izbucnit  aprins in cateva momente in decursul acestor ani, neasteptat de fiecare data, austriaca nu a reusit o stabilizare a rezultatelor foarte bune. Talent precoce (un aur la GS, un argint la super-G la FOTE in 2005, urmat de patru bronzuri mondiale de juniori intre 2006 si 2008), Eva-Maria a atras atentia lumii schiului in noiembrie 2007, cand la abia al doilea ei start de Cupa Mondiala intr-un slalom urias, la etapa americana din Panorama, a incheiat pe locul 5!

A urmat dezumflarea. Pentru urmatorul rezultat la fel de bun a asteptat doi ani. Tot la urias, tot in America, dar in Aspen, tot locul 5. De data aceasta a continuat seria bunicica de rezultate, s-a calificat la JO, s-a prezentat onorabil in Vancouver (locul 7) si apoi, in plin progres, a venit o accidentare grava. Dubla fractura. Oasele s-au sudat relativ repede, dupa patru luni a putut reincepe antrenamentele. Dar trauma mentala a tinut-o in mediocritate.

Succese partiale, sporadice, neconfirmate, nerepetate suficient de des, au dus la pierderea increderii antrenorilor. Nu a prins echipa nici pentru mondialele din Schladming, nici pentru JO din Soci. Ce faci cand apare o gaura de o luna in calendarul competitional? Te antrenezi. Si verifici cum stai in cursele din ligile inferioare. In ziua in care Tina Maze, Anna Fenninger si Viktoria Rebensburg asteptau sa-si primeasca medaliile la slalom urias pe podiumul olimpic, Eva-Maria Brem cucerea pentru a patra oara in cariera o etapa a aceleiasi discipline in Cupa Europei.

Ceva a facut clic in luna aceea de pauza. La revenirea in competitia „mare”, alaturi de olimpice, Eva urca in premiera pe podiumul Cupei Mondiale (Are), pe pozitia care pare sa fi devenit lait-motivul carierei: 3. A continuat cu un patru si apoi un loc secund la finalele din Lenzerheide. In vreme ce toata lumea se bucura ca in sfarsit s-a incheiat un sezon lung si epuizant, Eva suspina ca nu mai poate adauga medalii la colectia pe care tocmai incepuse s-o mareasca.

Dupa aproape 10 ani de Cupa Mondiala, la 26 de ani, Eva-Maria Brem are destula experienta ca sa stie ca pauza competitionala poate aduce cu sine un regres. Sigur, a muncit cu constiinciozitate peste vara, a pus pasiune in pregatire, dar asta fac si celelalte fete. Si daca ele au facut asta mai bine decat ea? Si daca, si daca…

Credeati ca sportivii realizati sunt scutiti de dubii? O las pe ea sa ne povesteasca cum a fost inainte de Sölden. „Sincera sa fiu, mi-am dorit sa ajung pe podium. Dar n-as fi indraznit niciodata sa recunosc ca asta este telul meu, pentru ca daca as fi facut-o n-as mai fi reusit. Am incercat sa nu pun singura presiune pe mine si aparent am gasit pana la urma amestecul potrivit.

„Chibzuiesc acum de unde sa incep povestea. Poate cel mai bine e sa va spun ca in zilele dinaintea cursei mi-a fost putin frica. Troienele de zapada si pista cu gheata mi-au dat o stare de nesiguranta, deoarece nu avusesem inca ocazia sa testez schiurile noi sau sa ma antrenez cu ele pe o pista inghetata. In afara de asta, in fiecare an am avut emotii inaintea acestei curse, gandindu-ma ca in curand trebuie sa concurez, si asta nu oriunde, ci pe scena din Sölden. Slava Domnului ca in ziua cursei m-am trezit linistita, pregatita si bucuroasa ca se termina asteptarea.”

Din nou pe podium (© http://www.meinbezirk.at)

13000 de spectatori i-au aclamat succesul. Si apoi au multiplicat uralele cand a castigat Anna Fenninger. E interesant, nu cred ca am mai avut pana acum doua schioare la varf atat de emotive. De fapt discutia despre Anna ar fi trebuit deschisa inca de la finalul sezonului trecut, cand a castigat globul mare de cristal.

Sportiva anului din Austria nu a avut de luptat cu revenirile dupa accidentari. Pe ea, pretuirea antrenorilor si dragostea suporterilor au franat-o in progres. La 16 ani castiga pentru prima data Cupa Europei la general. Si la slalom urias, dar impresionanta a fost victoria la total. Anul urmator repeta isprava. Sa ne miram atunci ca in vara lui 2007, cand a fost inclusa in echipa de baza pentru Cupa Mondiala, antrenorii au prezentat-o drept noua Annemarie Moser-Pröll?

Rezultatele bune nu au intarziat, un sezon mai tarziu urca deja pe podium pentru prima data. Dar dominatia asteptata in toate disciplinele n-a venit. Hai Anna, ia startul si la slalom. Hai Anna, du-te si concureaza si in Cupa Europei. Te trimitem si la mondialele de seniori. Si cum ai inca varsta, mergi si la alea de juniori, poate mai adaugi o medalie de aur la cele patru cucerite pana acum. Iar Anna s-a dus peste tot, a luat startul peste tot si tot mai obosita, n-a mai terminat intre primele 3. Intre primele 10 da, dar nu pe podium.

La 20 de ani si-a luat inima in dinti si a spus primul nu antrenorilor. Nu mai vreau sa fac slalom. Nu mai pot. A simtit ca daca vrea din nou sa invinga, trebuie sa aduca un pic de echilibru in programul ei competitional. Sa nu se mai risipeasca, ci sa lucreze canalizat. A fost primul obstacol real pe care a trebuit sa-l depaseasca.

Cu al doilea a fost ceva mai greu. Anna este o schioara cu adevarat rara. Antrenorii sunt de fiecare data uimiti de capacitatea supraumana de a respecta indicatiile. Ii arata la analiza o linie pe care ei o considera ideala, Anna e in stare ca la urmatoarea coborare sa mearga milimetric pe acea linie. Dar ca sa faca asta, intra intr-un fel de transa, nu tocmai usor de atins. Ii trebuie liniste.

Austriecii au iubit-o inca dinainte de a castiga prima ei cursa. Dupa ce, cu greu, a atins borna primei victorii de Cupa Mondiala, si nu oriunde, ci chiar in Austria, s-a declansat Annamania. La urmatoarea cursa din Austria toti au vrut un pic din ea. Nu mai mult decat cer de la altii. Un autograf, o poza, o vorba, un semn cu mana. Dar dupa cum spuneam, pentru a concura, Annei ii trebuie liniste.

Daca vremea e proasta si startul se amana, stim deja ca Anna nu mai are cum sa castige. Daca o adversara se accidenteaza inainte sa-i vina ei randul, la fel. Si acelasi lucru s-a intamplat si cand a trebuit sa se imparta intre suporteri si cursa. A trebuit sa invete sa faca abstractie de cei din jur, sa-si creeze un spatiu inatacabil de ceilalti si sa-l apere cu fermitate. Inca nu e simplu, dar acum stie cum se face.

Daca la jumatatea sezonului trecut cineva i-ar fi spus ea va fi campioana uriasului, Anna i-ar fi ras in nas. Cu argumentul solid al rezultatelor primelor 4 etape: 4, abandon in mansa a doua, 8, 7. A urmat victoria in Lienz, fireasca totusi; austriecei par sa-i priasca intrecerile de acasa. Neobisnuitul a aparut dupa JO. Doua victorii in Aare, inca una in Lenzerheide, si asa a ajuns in extremis la globul disciplinei. Si la cel mare.

Teren necunoscut, o vara agitata, presiune din exterior si mai mare. „Din cauza succesului din sezonul trecut, a fost si mai apasator. Inainte de prima mansa am simtit o foarte mare nervozitate, pentru ca n-am stiut unde ma situez. Sigur ca m-am intrebat daca pot repeta rezultatele bune de la sfarsitul iernii. Dar pentru asta era nevoie sa dau totul. Si cand te afli in fata unei provocari atat de mari, devii nervos. Trebuie sa stii sa depasesti starea asta ca sa fii gata de risc. Stii ca poti, dar mai trebuie sa si arati ca poti. In plus, pentru mine Sölden-ul a venit in fiecare an prea devreme.”

Dar parca in fiecare an devremele acesta se tot micsorase. Locul 6 in 2011, locul 5 in 2012, locul 4 in 2013. Ce urma?

Sapte ani i-au luat Annei ca sa ajunga dominatoarea prevestita. Dar combinatia de emotivitate, perseverenta, ambitie, talent, incapatanare si acceptare a propriilor slabiciuni a adus-o pana la urma in postura de invingatoare in serie.

Am crede ca cinci victorii la rand la slalom urias nu-s mare lucru. Dar de la Anja Pärson, de acum 10 ani, nimeni n-a mai reusit asa ceva. Iar pentru o austriaca cu aceeasi performanta, trebuie cautat timp de 40 de ani. Asa cum bine au simtit antrenorii Annei, Annemarie Moser-Pröll este intr-adevar cea careia campioana sezonului trecut ii calca pe urme. Ca sa nu va las cu lacune istorice, adaug ca recordul de victorii de urias este noua si e detinut de Deborah Compagnoni, din sezonul 1996-1997.

Momentul realizarii (© EPA)

Faptul ca cea mai inalta treapta a podiumului a fost impartita cu Mikaela Shiffrin nu i-a scazut deloc din valoare. „A trebuit sa ma uit de doua ori ca sa imi dau seama ca am castigat, dar bucuria a fost la fel de mare. Mikaela a castigat deja atat de multe in tanara ei cariera. Este deja una dintre cele mari. Are si ea instinctul de ucigas, altfel n-ar fi avut atatea reusite.”

Si am ajuns la mezina. Mikaela Shiffrin s-a inaltat fulgerator pe firmamentul schiului alpin, dar ce a urmat dupa inaltare nu mai are nici o legatura cu efemeritatea fulgerelor. Mika s-a inaltat ca sa ramana. La doar 19 ani e dubla campioana de Cupa Mondiala la slalom, campioana mondiala de senioare si campioana olimpica. Este atat de experimentata si versata in caile invingatoarelor, incat la finalul cursei de acum doua saptamani nici macar n-a clipit cand le-a enumerat si pe Anna, si pe Eva-Maria, printre modelele de schioare care o inspira.

La fel facuse si in Lienz acum trei ani, la primul ei podium. Pe atunci Marlies era idolul, Mika fiind inca specialista a slalomului. Povestea  ei e inca scurta. Oriunde a concurat le-a luat-o rapid in fata adversarelor. La copii, avantajele de peste zece secunde devenisera norma. Podiumul din Lienz a venit la abia al cincilea ei slalom de Cupa Mondiala. Un an mai tarziu, in Are, castiga pentru prima oara.

In doi ani a adunat 8 victorii. Spre comparatie, Anna Fenninger avea doar 7 inainte de Sölden. Toate succesele Mikai de pana acum doua saptamani erau la slalom. Dar ca si la Anna pe vremuri, antrenorii americancei au dus vorba minunilor reusite la antrenamente si in alte discipline, insistand ca in curand globurile mari vor fi acaparate de adolescenta din State.

Inca din vara trecuta ni s-au povestit faptele de vitejie de la super-G. Obisnuita sa domine inca din copilarie, Mikaela nu are probleme cu presiunea. Cineva din staff-ul ei a avut totusi intelepciunea de a nu ii supraincarca programul. Asa ca iarna trecuta nu ni s-a permis sa fim partasi la talentul ei de vitezista. Si-a consolidat slalomul, unde acum doi ani inca avea carente in plat si a patruns in elita uriasului, urcand de doua ori pe podium (2 in Beaver Creek, 3 in Lienz).

Vara aceasta s-a repetat povestea vorbelor raspandite despre ce poate Mika la super-G. Si probabil ca in sfarsit o vom vedea si in actiune. Caci de data aceasta, in mai multe interviuri, chiar ea a spus ca isi doreste sa ia startul la Mondialele de acasa (e nascuta in Eagle-Vail) si la super-G si spera sa se califice. Pana atunci a bifat o alta borna. Prima victorie de urias. O legatura exista totusi.

„Cred ca antrenamentele recente de super-G m-au ajutat sa ating un nivel de confort in care las schiurile sa ma poarte in loc sa imping eu din greu. Am avut o senzatie lina si nu am mai simtit denivelarile la fel de puternic.” Inainte vreme trebuia sa se ia la tranta cu slalomul urias. „Acesta a fost intotdeauna o provocare pentru mine, dar iubesc provocarile. Slalomul mi se pare mult mai usor, acolo trebuie sa faci schimbarile iute.”

Ca sa prinda miscarea necesara trasarii de arcuri largi intr-o miscare fluida, Mika s-a antrenat cu Ted Ligety. L-a analizat, a stat langa el pe pista, a copiat de la el tot ce s-a potrivit la stilul ei. Si s-a vazut, chiar daca ea zice ca in cursa nu i-a reusit. „Am avut un plan mare si nebunesc, sa arcuiesc toate virajele. Si pana la urma n-am arcuit nimic.”

Dar a mai existat un secret in spatele victoriei ei: schiurile Atomic. Producatorul austriac poate fi numarat, alaturi de Salomon, printre perdantii verii. Printre altii, Alexis Pinturault a renuntat la schiurile Atomic, in favoarea Head-ului. Dar vedetele marcii, Marcel Hirscher si Mikaela Shiffrin, au ramas fideli. Iar acum culeg roadele.

In colaborare cu Marcel, Atomic-ul a experimentat si dezvoltat schiuri foarte rapide in plat. Mikai i-a revenit onoarea de a demonstra in premiera ce performante se pot obtine cu ele. Sölden-ul, cu linia lunga si lipsita de inclinatie de la final, a fost locul potrivit. Pe abrupt Mika inca mai are de recuperat putin fata de veteranele disciplinei. Dar in plat a zburat si a lasat pe toata lumea in urma.

Gata pentru doborat recorduri (© EPA)

Sa socotim putin. Victorii regulate de acum inainte atat la slalom, cat si la urias. Cate puncte se pot aduna? „Clar”, rade Mika. „Toata lumea spune acum: ai castigat un slalom urias, deci vei castiga si globul mare. Hei, mai incet! Avem asa de multe curse in fata, sigur va fi un sezon strans, mai ales cu Anna in forma.”

Ce-i sigur, e ca Anna Fenninger nu va fi la start in Levi (slalom). Asa ca Mika Shiffrin are toate sansele sa se distanteze deja din urmatoarea etapa, si sa ia un avantaj suficient ca sa-i asigure tricoul rosu timp de mai multe saptamani. Iar intrecerea din timpul iernii? Da, se anunta foarte stransa. Si numai buna de urmarit de catre noi.

Cronica etapei